--- source: "StageReview" canonical: "https://stagereview.ro/blog/interviu-costina-cheyrouze" title: "Interviu Costina Cheyrouze" route_name: "blog.posts.show" generated_at: "2026-08-13T14:55:34+03:00" content_type: "website-page" --- ![](https://www.facebook.com/tr?id=735681389129124&ev=PageView&noscript=1) Interviu Costina Cheyrouze ============================ interviu tnb Este o actriță care gândește fiecare rol ca pe o reinventare — și care crede că „meseria asta se face în gașcă". Despre ce a învățat de la profesorii ei, despre publicul care e „o oglindă" și despre rolurile neașteptate care i-au marcat cariera, în interviul de mai jos. *Interviu cu Costina Cheyrouze* Ai lucrat câțiva ani ca învățătoare înainte de a merge la UNATC. Cum a arătat momentul în care ai decis că teatrul e ceea ce vrei cu adevărat să faci? ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------ M-am născut știind că îmi place să mă dau în stambă. Eram copilul atipic mereu fericit să spună poezii și să cânte cântece invitaților. Apoi gândul că pot studia pentru a spune poezii mai mult decât la noi în sufragerie, m-a îndreptat către U.N.A.T.C., dar n-am spus asta cu voce tare decât după ce am îndeplinit dorința mamei de a fi studentă la o facultate serioasă, adică litere :) Dar în momentul în care am spus-o cu voce tare, nimic n-a mai contat: nici privirile zeflemitoare ale consătenilor, nici frica părinților că poate la București ceilalți candidați au cunoștințe sus-puse, nici sfaturile prietenilor de a nu mă lupta cu morile de vânt. A contat doar dorința mea. Adică nevoia mea :) Ai absolvit UNATC la clasa lui Adrian Pintea și Adrian Titieni. Care e lecția pe care o porți și azi cu tine de la fiecare dintre ei? ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Probabil nu va imaginați, dar Adrian Pintea m-a învățat rigoarea: faptul că actorul e punctual, are textul învățat, intra în pielea personajului pe la ora 7 seara, când începe spectacolul și iese pe la 9, când se termină spectacolul, ca să nu iasă Hamlet nebun pe stradă :) M-a mai învățat respectul pentru cuvânt și puterea lui atunci când e înțeles și rostit cu credință. Dar cea mai mare lecție pe care ne-a dat-o Adrian Pintea, nouă, studenților lui, a fost lecția camaraderiei. Și camaraderia asta am căutat-o peste tot pe unde am ajuns mai apoi de-a lungul vieții, în teatrele în care am jucat. Și nu mă refer numai la camaraderia din culise, ci de ceea ce ce se întâmplă când oamenii se întâlnesc onest într-un proiect. Meseria asta se face în gașcă și asta e și frumusețea ei, e făcută din întâlniri. Adrian Titieni ne-a învățat firescul, bunul simt. Astea sunt lucruri pe care cred ca le-am furat de la dumnealui, adică așa sper :) Ne-a mai învățat sa ne exersăm curiozitatea vis a vis de frumosul din noi și din jurul nostru. Am avut profesori minunați! Și mai sunt și alții care m-au impresionat și m-au format: Sanda Manu, Veniamin Filshtinsky , Adriana Popovici… Ion Caramitru e cel care te-a adus la TNB. Ce a însemnat el pentru tine ca om de teatru? ---------------------------------------------------------------------------------------- Ion Caramitru m-a ales dintr-o mare de oameni care de care mai talentați și m-a distribuit într-un rol principal avându-i parteneri de scenă pe Victor Rebengiuc și Sanda Toma, într-un spectacol unde regia era semnată de însuși Ion Caramitru și scenografia Dragoș Buhagiar. Nu e rău pentru un început, nu? Ai jucat Blanche în "Un tramvai numit dorință" — un personaj care rămâne. Cât de mult a rămas și în viața personală, în afara scenei? ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Fiica mea se numește Blanche-Marie :) În rest, fiecare personaj emblematic, care poartă o lume, naște în sufletul unui actor o constelație care nu moare niciodată. Blanche Dubois e un suflet neîmpăcat cu lumea în care trăiește. Dar cine dintre noi nu e din când în când Blanche Dubois? Există un rol sau un spectacol care ți-a cerut o reinventare completă ca actriță? --------------------------------------------------------------------------------- Fiecare personaj îți cere o reinventare, fiecare e UNIC, pentru că fiecare e om, și oamenii sunt irepetabili. Dar dacă ar fi să vorbesc despre personaje care m-au obligat să fac apel la mijloace care nu mi-au fost la prima mână, atunci o s-o amintesc pe Mama din spectacolele “Moroi și păpădii” și “Ceasu și cămașa miresii”, ambele scrise și montate de Gavril Patru la TNB. Mama este o olteancă de la țară, bătrână și cam îndoită de spate, un tip de personaj dintr-o lume soresciană, pe care nu-l mai exersasem niciodată. Mie îmi place când personajele sunt departe de universul meu personal, asta îmi dă o mai mare libertate. Ai activitate în teatru, film, radio și dublaj — ai dublat personaje în Spider-Man, Toy Story, Ralph Breaks the Internet. Care dintre aceste forme te provoacă cel mai mult și de ce? ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Toate mă provoacă! Pentru că le fac cu simț de răspundere :) Și toate îmi provoacă un anumit tip de satisfacție. Dar dacă ar fi să trebuiască să aleg între toate formele astea de exprimare artistică aș alege teatru pentru interacțiunea directă, vie cu publicul și pentru posibilitatea exprimării histrionismului din dotare :) și aș mai alege filmul pentru că reușește să arate cu fidelitate, în fotografii mișcate, complexitatea ființei umane. Teatrul e misterios ca un partener de dans cu care te contopești. Filmul e un iubit care te privește drept în ochi și căruia i te predai știind ca tot ce se vede e uman și fascinant. Pe profilul TNB spui că "publicul este o oglindă". După atâția ani de scenă, ce te-a învățat publicul despre tine ca artist și ca om? ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- Publicul de teatru, cel care este în sală, este dovada faptului că ești actor! Altfel titulatura de actor nu își are sensul. Actorul există doar prin prezența publicului. Ca în orice relație de iubire, publicul m-a învățat ca ce oferi aia culegi. Energia cu care vii spre cineva se întoarce la tine înzecit. Dar și viceversa. Și, ca să încheiem frumos — care este rolul la care visezi? ----------------------------------------------------------- Nu țintesc un anumit rol. Cele mai minunate experiențe artistice, în ceea ce mă privește, au fost cele neașteptate! Și nimic din ceea ce am crezut ca voi juca acoperită de glorie, nu s-a întâmplat :) Trăiesc fiecare secundă a existenței mele cu bucuria gândului ca lucrurile se întâmplă când trebuie și dacă trebuie.