SEAS - Sesiunea Estivala a Artelor Spectacolului 2026

Liubov Andreevna Ranevskaia se întoarce ruinată la conacul familial după ani de exil, trezind în fiecare colț dureroase amintiri. Familia trebuie să vândă livada de vișini pentru a scăpa de datorii – act simbolic care marcează dispariția unui stil de viață aristocratic pe cale de evaporare. Rusia de la începutul secolului XX palpită sub transformări sociale profunde, iar casa cehovia devine teatrul unei agitații morale și al unei urgențe existențiale nemăsurat de vioaie. În această „casă-capsulă" a lui Andrei Măjeri, pereții devin conștiințe în convulsie. Fiecărui personaj îi cântărește pe inimă o poveste diferită: revenirea, credința, statusul pierdut, îndrăgostirea, moartea. Echilibrul familiei se scurge printre degete, iar regizorul construiește un spațiu de tăcere și complicititate în care publicul se strecoară printre draperii de melancolie și neliniști. Aceasta este o ultimă dansă în fața dispariției, unde nimic nu e mai puternic decât ceea ce a fost salvat din naufragiu.

Pe acorduri de rock și în atmosfera unui bar imaginar din București, Janis se pregătește să-și serbeze singură o nouă zi de naștere, purtând dorul unui tată absent. Sosirea neașteptată a lui Arti, prietenul din copilărie cu care nu s-a mai întâlnit de nouă ani, declanșează o explorare emoționantă a trecutului. Spectacolul se construiește în jurul acestei reîntâlniri revelatorii, care se transformă într-o călătorie prin amintiri și într-o intimă meditație asupra absențelor care ne definesc. Piesa excavează sensibilitatea unei generații marcate de distanță și lipsuri, observând cum întâmplările neașteptate pot rescrie sensul unei existențe. Pe fundalul mitologic al vârstei 27 – acea frontieră simbolică a artiștilor – spectacolul explorează regretele, redemptiunea și puterea redematrispă a amintirilor într-un scenariu care pune drept temă intimitatea și fragilitatea omenească.

Inspirat din viața scriitoarei turce Elif Shafak, "Lapte negru" exploreaza cu umor și sensibilitate dilema unei femei confruntate cu dualitatea dintre vocația literară și responsabilitatea maternală. Spectacolul dezvelește presiunile unei societăți care impune femeilor standarde contradictorii, investighând obstinat posibilitatea unei armenii între chemarea scrisului și cea a maternității, între depresie postnatală și pasiunea creativă. O poveste despre feminitate în toate complexitatea sa, despre acceptarea diversității interioare și reconcilierea vocilor discordante din fiecare femeie. Dramatizarea Almei Klein, câștigătoare a primei ediții a Concursului "Horia Lovinescu", pune în scenă, cu regizarea Letei Popescu, o reflecție profundă asupra limitelor și posibilităților feminine în contexte sociale conservatoare.

Comedia erorilor se înscrie în galeria capodoperelor shakespeariene dedicate absurdului comic și misterelor identității. Povestea celor doi perechi de gemeni identici, separați la naștere și reuniți prin jocul întâmplării, generează o cascadă de qui-pro-quo-uri savuroase care deschid o oglindă asupra naturii umane. Spectacolul teatrului constănțean urmărește cum confuziile de identitate devin pârghii ale descoberirii de sine și ale redefinrii relațiilor dintre frați, între iubire și înțelegere. Această creaţie din tinerețea shakespeariană demonstrează măiestria cu care dramaturgul englezesc transforma materia comediei latine antice (în speță fabula lui Plaut). Prin adăugarea celui de-al doilea dublu—servitorii gemeni—Shakespeare construiește o arhitectură dramatică de rară inteligență comică, în care bufonada pur vizuală alternează cu reflexia psihologică. Rezultatul este o sinteză magistrală între comedia clasică și dinamismul teatrului renascentist elisabetan.

Anul 1907: România tânără e zdruncinată de tensiuni sociale și politice care clocotesc sub suprafață. Inegalitatea, manipularea și neîncrederea în clasa politică au creat o atmosferă fierbinte, așteptând doar o scânteie pentru a exploda. Romanul lui Rebreanu revine pe scenă ca un act de luciditate și sfidare, prezentând o realitate pestriță, crudă și fascinantă a lumii noastre. Este o privire retrospectivă asupra unui moment istoric care resuenează cu o familiaritate inebriantă în prezentul contemporan, relevând atingând raționamentul și dinamica societății moderne. Spectacolul constituie o meditație asupra originilor și destinului colectiv, propunând ca o relicvă mumificată care dezvăluie nu doar de unde venim, ci și spre ce se îndreaptă societatea. Pe scena Reactor, această dramă istorică dobândește o dimensiune reflexivă asupra ciclurilor sociale și puterii revolutionare, redescoperind relevanța unui moment care părea apus și demonstrând că istoria nu e doar trecut, ci avertisment.

Soare, amor și întuneric reconstruiește în formă de puzzle portretul fascinant al lui Mihail Sebastian, unul dintre cei mai importanți intelectuali ai perioadei interbelice. Spectacolul se desfășoară într-un permanent balans între contrarii: senzualitatea reverie a poveștii de dragoste dintre scriitorul Sebastian și frumoasa actriță Leny Caler, eveniment biografic transpus artistic în „Jocul de-a vacanța", și singurătatea întunecoasă a observatorului care vede cum prietenii săi, oameni cu minte cultivată, se lasă seduși de venin antisemit. Producția explorează tensiunea dintre viață și ficțiune, între intimitatea eros-ului și corupția ideologică a societății. În spatele acestui triunghi dramatic se ascunde o meditație asupra trădării, asupra puterii persuasive a uradurii și asupra prețului pe care îl plătește individul când valorile în care crede sunt sistematic distruse de cei din jur.

O poveste clasică despre iubire, identitate și confuzie, în care jocurile de aparențe și transformările personajelor descopă eterna problemă a vederii și autoinoării. Situând acțiunea în perioada Weimar-ului german, spectacolul explică contradicțiile unei epoci marcate de decadență și rigiditate, oglindă a paradoxurilor vremurilor contemporane. Personajele – Olivia, Viola, Malvolio – devin portavoci ai unei omeniri absorbite în micile sale vieți și emoții pasagere, inconștiente de marile peripetii istorice care se-ntâmplă la umbra ignoranței. Dincolo de energia cinegetică și plăcerea comică pe care o transmite, spectacolul se constituie ca o meditație asupra stării omului modern: exces și conservatorism, grație și încrâncenare, risipă sentimentală și cruzime. O „scrisoare deschisă" pentru spectatorii care trăiesc astăzi, care seamănă în destinele lor cu eroii shakespearieni – fascinați de propriile iluzii, iar mundo-ul se clatină pe fundalul lor neobservat.

În Ardealul de acum peste un secol, viața nu era simplă: relații familiale complicate, atașament fierbinte la pământ, dorință de avuție și suspiciuni care se transformă în trădări. Pavel Dan surprinde o dramă a existenței rurale, iar Radu Afrim transpune mesajul său în teatru cu originalitate inconfundabilă. Deși generațiile se succed, aspirațiile, regretele și frământările rămân în esență neschimbate. Trecutul învie pe scenă în forța sa tragică și poetic-realista, invitând spectatorii să redescopere în oglinda acestei istorii însuși răspunsurile și dilemele contemporane.

Piesa de debut a lui Ferdinand von Schirach plasează spectatorii în centrul unui dilemă moral extrem: în ziua unui meci internaţional Germania-Anglia la Allianz Arena, maiorul Lars Koch, pilot al unui Eurofighter, primeşte ordinul de a devia de la curs un avion Airbus deturnat de terorişti. Cu 164 de persoane la bord şi ceasul ticăind neimplacabil, Koch se confruntă cu o alegere imposibilă care va marca ireversibil existenţa sa. Spectacolul pune întrebări incomode despre demnitatea umană: poate fi viaţa măsurată în funcţie de alte vieţi? Ce responsabilitate poartă într-o lanţ decizional care depăşeşte oamenii? Publicul-juriu devine arbitru al acestui caz de conştiinţă, chemat să se poziţioneze într-o tragedie în care nu există răspunsuri uşoare, ci doar tăieturi în carne vie ale moralei.

Dincolo de uitare este o explorare profundă a demisiunilor și legăturilor care ne definesc. Actrița Ioana Dobrescu se confruntă cu pierderea progresivă a reperelor sale identitare, pe măsură ce boala minează certitudinile unei vieți frumos construite. Fiul ei, Cristi, revine acasă pentru a o sprijini, iar între cei doi se țese o relație fragilă, purtată zilnic de cuvinte nespuse și gesturi pline de tandrețe. Spectacolul transformă această dramă intimă într-un dialog acut despre iubire, responsabilitate și demnitate, examinând dileme morale care nu au răspunsuri ușoare: până unde se întinde sacrificiul pentru cei pe care îi iubim? Cosmin Stănilă regizează și rescrie această întrebare fundamentală cu umor, luciditate și o ușoară lumină care nu trădează adevărul. În spațiul dintre pierdere și perseverență, spectacolul invită publicul să descopere ce rămâne atunci când certitudinile se estompează – poate doar prezența, grijă, și demnitatea celor care refuză să-și abandoneze semenii la întuneric.

O capodoperă a teatrului secolului XX transpusă în contemporaneitate de regizorul Timofey Kulyabin. Inspirată din propriile amintiri de tinerețe, piesa lui Eugene O'Neill explorează destinul familiei Tyrone într-o singură zi care se transformă progresiv în noapte. Edmund Tyrone, alter ego-ul dramaturgului și laureat al celor mai mari premii internaționale, se confruntă în ultimele ore ale vieții cu spectrul unui trecut care nu-și lasă prada – poveștile dureroase ale părinților și fratelui său, obsesiile nerezolvate și demonii familiei. O meditație întunecată asupra iubirii și suferinței, a acuzelor și iertării, a trecerii timpului și a neputinței omului în fața morții. Spectacolul cuvântează despre oameni apropriați care se iubesc și se rănesc reciproc, care se amintesc și se acuză, căutând redemption și înțelegere chiar în pragul sfârșitului. Emoția acre a dezamăgirii și speranța șoptită a reconcilierii străbat această operă-testament despre vârstele omenirii.

„Scripcarul pe acoperiș" este o saga a dăinuirii unui neam basarabean care traverse două secole frământate – de la anexarea rusă până în contemporaneitate și conflictul de pe Nistru. Prin arborele genealogic al familiei Iov, de la stră-străbunicul care a votat Unirea Principatelor în 1859 la ziaristul Mitru transmițând știri pentru Europa Liberă în toiul luptelor separatiste, spectacolul descrie o comunitate întreagă purtând cruce a unei istorii cataclismice. Pe scena Teatrului de Stat Constanța, mișcarea trupurilor reflectă convulsiile sociale ale unui veac sfâșiat între ideal și ideologie. Prin portrete dramatice și o voce polifonică în care „gura lumii" devine martor și mângâietor, spectacolul redă patimile unui neam: memorie și uitare, dragoste și ură, rădăcini și rătăciri – supraviețuire ca formă supremă de demnitate.

Ave Maria este emblematicul spectacol al Corului Madrigal care readuce muzica sacră la Constanța, marcând sărbătoarea Adormirea Maicii Domnului. Mult mai mult decât o simplă revenire a unui cor prestigious, aceasta este un eveniment cultural de spiritualitate unică, unde vocea coral se întrepătrunde cu teatralitatem și tehnologie spectaculoasă. Regizat special, spectacolul se compune din solo-uri de orgă și pian, scenografie de oglinzi, light design sofisticat și proiecții luminoase care creează o experiență imersivă și profund emoționantă. Programul este o incursiune în imaginea Fecioarei Maria în muzica universală, traversând veacuri și stiluri: de la compoziții byzantine ortodoxe la motetele Renașterii și până la partituri complexe din istoria muzicii mondiale. Prezența inegalabilului actor Marius Manole îmbogățește spectacolul cu o selecție specială de texte spirituale și lirice universale, iar participația copiilor din corurile Cantus Mundi adaugă dimensiuni noi la firul narativ al evenimentului, creând o corespernsare între generații în slujba sacralității.

Într-o lume copleșită de viteză și tehnologie, spectacolul Jocuri în ograda bunicilor revine la esența copilăriei și la puterea imaginației. În microcosmusul magic al ogrăzii de bunici, unde aerul miroase a fân și nostalgie, obiecte cotidiene—oale, linguri, măturoaie—se metamorfozează în animale, păsări și ființe din povești atemporale. Prin joc și ingeniozitate, micii spectatori descoperi frumusețea tradițiilor populare românești, dialogul armonios cu natura și semnificația muncii înțelese ca act de dragoste. Acesta este un spectacol care nu doar povestește, ci invită la reinvenție și echilibru între vis și cotidian. Jocuri în ograda bunicilor este lecție vie despre creativitate, coeziune comunitară și despre rădăcinile care ne susțin, făcând apel la reeducarea emoțională și senzorială a omului modern prin deschiderea porții către lumi populate de semne vechi și frumoase.

Spectacolul reimaginează tragedia shakespeareană a pasiunii și al răbdării prin limbajul fierbinte al flamencoului și al dansului contemporan. Romeo și Julieta devine poveste de iubire absolută și sacrificiu, două ființe care defidează coeziunea familiilor rivale și veșnicia prejudecăților pentru a se uni în secret. Sub ritmurile aprinse ale jazzului și chitarei, tinerii îndrăgostiți calcă în picioare normele și tradițiile, în vâltoarea unei lucrări care îmbină pasiunea primitive a dansului tradițional cu sofisticarea dansului modern. Sacrificiul lor tragal aduce pacea celor care i-au separat, transformând moartea într-o izbândă a dragostei. Prin această creație ambițioasă, Barcelona Flamenco Ballet redefini esența dramaturgiei clasice, oferind o lectură sensibilă asupra conflictului universal dintre eros și pathos, dintre identitate și devoțiune. Spectacolul mărturisește că adevărata victorie nu se găsește în supremația familiilor, ci în triumful unei iubiri care transcende orice barieră și orice viață pământească.

„Pe limba ta" este un spectacol-întâlnire intre interpreți și doi tineri cu deficiențe de auz, care explorează potențialul teatral al Limbii Semnelor Române. Prin povești sensibile și vulnerabile, specifice universului persoanelor surde și hipoacuzice, spectacolul esențializează limbajul și ne face să-i regândim semnificațiile profunde. Producția Centrului de Teatru Educațional Replika realizează o incursiune în trecutul școlilor pentru surzi din începutul secolului XX și în prezentul liceelor speciale, explorând conexiunile și oglindirile între aceste temporalități distincte. Spectacolul creează un cadru de autoreprezentare și demnitate pentru voci care au nevoie să fie înțelese în toată complexitatea lor, pe baza unei documentări riguroase și a dialogului cu comunitatea persoanelor cu dizabilități.

Matilda, the Musical transpune pe scenă povestea unei fetiţe extraordinare care, armată cu inteligenţă strălucitoare şi pasiune pentru cărţi, descoperă că imaginaţia şi curajul sunt cele mai puternice arme împotriva adversităţii. Într-o familie ostilă, Matilda dezvoltă abilități remarcabile, transformând cititura în forță de rezistenţă şi renaştere personală. Spectacolul este o celebrare a puterii copilăriei, a credinţei în sine și a capacităţii oamenilor de a-și modela destinul prin determinare și speranţă. Cu cântece în limba engleză și energie scenică captivantă, producția de la Teatrul de Stat Constanța invită publicul într-o călătorie inspirațională despre transformare, reziliență și miracolele pe care le poate opera o minte curioasă și un inimă curajoasă.

Moartea unui comis voiajor îi urmărește destinul lui Willy Loman, un vânzător ajuns la senectute, care încearcă disperat să păstreze aparența succesului în timp ce viața sa de familie se prăbușește. Prin alternanța magistrală dintre trecut și prezent, regizorul Mădălin Hîncu construiește o explorare captivantă a iluziilor și regretelor care definesc existența personajului, confruntând-ul cu durele adevăruri despre eșecul Visului American. Capodoperă a lui Arthur Miller, distinsă cu Premiul Pulitzer, piesa rămâne o meditație profundă asupra demnității umane, fragilității idealului de succes și prețului pe care îl plătesc familia și individul în numele acestui mit. Spectacolul impresionează prin intensitate dramatică și prin capacitatea sa de a revela universalitatea unei tragedie personale, transformând povestea unui om obișnuit într-o mărturie fără egal asupra condiției umane contemporane.

„Dincolo de tăcere" semnează prima încercare din România a unui text de Jack Thorne, dramaturg britanic laureat al premiului Golden Globe. Spectacolul, creat de Asociația ARTPLEX, redă povestea unui cuplu surd confruntate cu pierderea copilului lor, izolate nu doar de lume, ci și una de cealaltă. Prin gest, atingere și prezență fizică, aceștia se reconstruiesc, rememorând momentele de început. O producție care reformulează radical noțiunea de accesibilitate teatrală, eliminând soluțiile clasice – nici interpret mimico-gestual separat, nici subtitrare – pentru a crea o experiență unitară și viscerală bazată pe vibrații sonore și frecvențe joase percepute în corp. Spectacolul transformă sunetul în mișcare, emoție pură, pentru ca publicul surd și auzitor să se simtă egal în dramaturgia acestui moment de cumpănă uman.

În Eating Myself, arta și bucătăria se îmbrățișează pe scenă. Pepa Duarte transformă spațiul teatral în intimitatea unei bucătării pentru a gătit live, în fața publicului, o supă tradițională peruană. Creșterea într-un mediu familial care sacraliza slăbiciunea și păcatul caloriilor a marcat profund perceția artistei asupra mâncării. Acum, ea demontează acest tabu personal prin gest teatral și invită spectatorii la propria masă. Prin mâncare, Pepa explorează imagistica corporală, feminitatea, migrația și ereditatea culturală care a configurat identitatea sa. Spectacolul devine o reclamație îndrăzneață: recuperarea mâncării din stăpânirea miturilor dietelor și transformarea ei în act de libertate, de care și feminitate. O lectură performativă a istoriei personale în cheie de provocare și reconectare cu rădăcinile peruane.

Corul Madrigal, dirijat de Anna Ungureanu, invită publicul la o experiență sonică fără precedent: un dialog extraordinar între vocea umană și universul acustic al delfinilor. Spectacolul se desfășoară în spațiul neconvențional al Delfinariului din Constanța, unde acustica excepțională creează condiții ideale pentru armonia dintre ansamblul vocal și „artiștii" delfinii. Aceștia, cunoscuți pentru inteligența lor remarcabilă și abilități sofisticate de comunicare și ecolocație, devin parteneri activi într-un dans sonor inedit. Publicul este invitat să descopere limbajul universal al sunetului, dincolo de barierele speciei. Delfinii, receptivi la orice vibrație sonoră și capabili de comunicare complexă atât vocală cât și corporală – inclusiv darea de nume puilor prin semnături vocale exclusive – transformă acest recital într-o meditație asupra conexiunilor profunde dintre ființă și sunet, între inteligență biologică și expresie artistică.

Într-o poveste plină de farmec și învățături prețioase, Prințesa Elena, o tânără alintată și frumoasă, se vede pusă în fața unor adevăruri despre ceea ce înseamnă cu adevărat frumusețea. Înconjurată de personaje memorabile – Mihai al Treilea Pețitor, un Clovn plin de vervă, Regele și Regina, și Motanul șiret – micuții spectatori vor porni în aventura acestei prințese capricioase spre descoperirea că ceea ce strălucește în inimă depășește orice aspect fizic. Spectacolul dedicat vârstei 3+ este o lecție delicată despre bunătate, prietenie și acceptare, transpusă pe scenă cu sensibilitate și umor de către o distribuție alcătuită din actorii: Arina Cojocaru, Narcisa Hanganu, Inga Marcu, Daniel Minciună, Andrei Stroescu, Grațian Prisacariu, Francisc Rotaru, Sergiu Bucur, Ion Ciolan și Vlad Cioc.

Deșteptarea urmărește povestea Amaliei, o elevă de 16 ani într-un liceu prestigios, prinsă între presiunea performanței și violența rețelelor sociale. Calificarea ei la olimpiada de română declanșează o avalanșă de reacții toxice online, culminând cu o imagine compromițătoare care îi distruge reputația. Sufocată de rușine, izolare și stigmatizare, Amalia devine victimă a unui mecanism social în care responsabilitatea se diluează constant. Piesa, scrisă pentru adolescenți și jucată alături de părinții lor, construiește o polifonie de voci digitale și confesiuni intime, dezvăluind dinamica colectivă a colegilor, familiilor și profesorilor. Spectacolul este o radiografie penetrantă a adolescenței în era rețelelor sociale, explorând pierderea controlului asupra propriei imagini, fragilitatea identității și linia subțire dintre real și fabricat atunci când tehnologia devine armă.

„Patimile după Iov" trasează saga unei familii basarabene pe teritoriul sfâșiat de secole între imperiu și identitate. De la Ioan Iov, care a votat Unirea Principatelor în 1859, până la Mitru, ziarist care transmite pentru Europa Liberă în toiul conflictului transnistrean, arborele genealogic al Iovilor prinde glas, foșnind istoriile ancestrale. Pe fundalul mobilității sociale și al catastrofelor istorice, spectacolul înscenează dăinuirea unui neam întinsa ca o cruce – dintre blestem și binecuvântare, ideal și ideologie. Spectacolul rescrie „patimile" nu ca drama unui singur om, ci ca ecoul unei colectivități. Într-o confesiune polifonică, corpurile actoricești reflectă convulsiile unui secol sfâșiat, iar „gura lumii" devine martor, acuzator și mângâietor deopotrivă. O epopee a memoriei și uitării, a rădăcinilor și rătăcirii, unde supraviețuirea capătă sens ca formă ultimă de demnitate umană și colectivă.

Un conac plin de taine si o ancheta de crima care se dezlantui intr-un haos ilar. Inspirat din fenomenul international „The Play That Goes Wrong", Crimă la conacul Haversham redefineste genul misterului prin prisma unei comedii teatrale explozive, unde intentia serioasa a anchetatorilor se loveste fatal de impredicibilitate. Decoruri care cedeza, replici uitate si întâmplari neașteptate transforma un caz aparent tragic într-o cascada de situatii hilar de complicate. Pentru troupa de actori pe scena, fiecare moment devine o provocare existentiala, iar publicul descopera adevarul universal: teatrul nu este despre perfectiune, ci despre vitalitatea bruta a viragiei. Spectacolul invita la o catharza prin râs, acolo unde convention polițistă si absurdul se întâlnesc cu dezinvoltura completa.

„OAMENI ȘI ZEI” e un spectacol despre post-viață, despre tot ce n-am apucat să trăim. Cu umor și tragism, invităm publicul să privească în interiorul omului-mașinărie, bizar în contradicțiile sale, aflat într-o fugă constantă spre nicăieri.

În Iubitul meu dușman, Gianina Cărbunariu plasează acțiunea într-o reuniune de familie din ajunul Crăciunului, într-o casă de vacanță din România.

Despre prozele scurte alese pentru spectacolul său, Radu Afrim afirmă că pornesc de la un „realism domestic până la ceva straniu, poetic, aproape alegoric”

Povestea lui Doggy surprinde prin paradoxul pe care regizorul și scenograful l-au adus la viață, dar și prin simplitatea mesajului autorului peste care se suprapune imaginația suprarealistă a protagonistului Andrei.

Acest dosar, de aproape 200 de pagini, reunește un amestec tulburător de documente oficiale – planuri de măsuri, note informative, rapoarte, declarații – toate redactate în limbajul rigid și profund manipulator al Securității comuniste.

Bubu visează este cel mai nou spectacol din seria dedicată celui mai tânăr public – o producție

Regele Lear urmărește decăderea monarhului Britaniei care decide să își împartă regatul între cele trei fiice ale sale (Goneril, Regan, Cordelia) și le propune un test al iubirii.

Ansamblul îi reunește pe tenorii Andrei Apreotesei (managerul Ateneului), Andrei Fermeșanu (managerul Operei Naționale Române Iași) și Florin Guzgă (solist al Operei).

„Un tramvai numit dorință”, primul spectacol al companiei de teatru Thin Red Line, readuce pe scenă capodopera americană care a zguduit Broadway-ul și a făcut istorie în cinema.

Cum arată traseul unei actrițe care trebuie să se confrunte cu propriul trecut, cu traumele și cu mecanismele prin care a evitat până atunci realitatea?

„Supernormali” este un Freak Show, un amestec de comedie neagră și realism crud, care își propune să vorbească despre o temă tabu: sexualitatea persoanelor cu dizabilități

Spectacol senzorial, pentru bebeluși și părinții lor.

Un proiect muzical inovator al compozitorului Cári Tibor, care transpune sonetele și textele dramatice ale lui William Shakespeare în peisajul muzical contemporan

Grupul Trei parale a imaginat o călătorie sonoră în România de acum 100 de ani.

Concert Tibor Cári - un proiect de muzică electroacustică creat de renumitul compozitor și pianist Tibor Cári, laureat al premiilor UNITER.

O inițiativă care promovează diversitatea și accesibilitatea în artele spectacolului, deschizând drumul către un teatru mai incluziv. Inspirat dintr-o poveste reală, spectacolul aduce pe scenă istoria emoționantă a unor oameni cu dizabilități motorii, care luptă pentru a-și păstra demnitatea și independența.

„Roșu direct” ne aruncă în atmosfera nefiltrată a ligilor inferioare, o lume unde fotbalul rămâne drumul sigur către o viață mai bună.

Un spectacol de teatru fizic care explorează contrastul dintre clasic și contemporan, între solemnitatea muzicii lui Maurice Ravel și energia viscerală a unui limbaj corporal urban

Suonno d’Ajere (tradus din dialectul napolitan, „Visând despre altădată”) interpretează canțonete napolitane într-un mod tulburător de autentic.

Un spectacol despre cum se muncea și cum se iubea în România anilor ’70.

O cronică scenică lucidă și poetică despre o generație prinsă între crize succesive, idealuri frânte și o nevoie profundă de refugiu uman și simbolic.

Un spectacol unde teatrul și muzica se contopesc, în care Marius Manole îți va arăta ce înseamnă îndoiala și curajul.

Balkan Ballerinas este un performance care își propune să chestioneze granițele corpului prin raportarea la identitatea est-europeană și balcanică

Spectacolul pornește de la textul lui William Shakespeare, dar devine, în această montare, o reflecție despre teatru, adolescență și alegerile care ne definesc.

Prețul aurului este un spectacol-mărturie emoționantă despre devenirea unui copil care a crescut visând să ajungă campion la dans sportiv.

Întoarcere la origini este un concept artistic semnat de Marius Mihalache, construit în jurul ideii că muzica românească s-a născut din întâlnirea dintre culturi, tradiții și oameni

Wet Dreams (Are Made Of This) explorează intimitatea ca pe un teritoriu instabil, unde dorința de apropiere se întâlnește permanent cu impulsul de a fugi.

Un spectacol pentru întreaga familie, în care miticul se împletește cu ludicul, cu absurdul comic și cu muzica inconfundabilă a Adei Milea

Un performance autoficțional care explorează felul în care relația cu figura paternă lasă urme afective și psihice / o instalație performativă participativă care explorează atingerea ca formă primordială de cunoaștere, comunicare și conectare umană

Lucrarea pornește de la două obiecte – un burete și un aspirator – care modelează inițial materialul coregrafic și sonor.

O celebrare a existenței noastre vulnerabile și curajoase, care îmbină dansul, teatrul, povestirea și comedia pentru a pune o întrebare esențială: cum ne raportăm la sfârșit?

Ce se află la intersecția dintre operă și coregrafie? Ce se întâmplă cu cele mai vechi povești ale noastre atunci când sunt spuse prin voci noi?