Spoectacol vazut pe 26.03.2026
Într-o lume a unei presiuni psihologice continue pe toate direcțiile posibile și imposibile (bombardamente cu informații inutile dar și bombardamente reale de jur împrejurul nostru, reclame idioate repetate obsedant, o mass-media clasică sau online omniprezente dar ambele reduse la nivelul primitivismului, amenințări economice, o continuă bulversare a modului nostru de viață, provocarea AI care ne ușurează orice activitate, permite altora să ne inducă în eroare, ne aduce într-un viitor al eficienței maxime sau în „Minunata lume nouă”), deci într-o lume în care trebuie să trăiam în permanentă cu toate simțurile treze pentru a fi gata să înfruntăm necunoscutul care va veni, în această lume mereu amenințătoare, aventura de a petrece două ore într-o sala de teatru fiind părtași la un spectacol care ne face să uităm de ce este în afară și să căutăm să descoperim ce este mai bun sau ce este răul ascuns în noi, este un moment magic în viața fiecăruia din noi.
Un astfel de spectacol este Bolta cerească regizată de Gelu Colceag.
Aici, din nou avem acea aliniere celestă întru un text deosebit, un regizor de mare talent și o echipa de actori de excepție.
Gelu Colceag a avut inspirația de a alege piesă lui Lucy Kirkwood. Este o piesă care pare să aibă o legătură cu 12 oameni furioși și nenumăratele sale reinterpretări dar care ne duce într-o lume mult mai veche și ne aduce din nou în fața eternei probleme a celei care este, a fost și va fi mereu alături de noi, a celei pe care o adorăm, dar și celei pe care o umilim, a celei fără de care nu putem există dar și a celei pe care bărbații o trec de multe ori pe planul doi sau o infantilizează ... pe scurt în față eternei probleme a femeii într-o lume a bărbaților ... într-o lumea a bărbaților din secolul 17 (pate nu cea mai dura perioadă), o lume trecută ... dar a cărei ecouri se mai simt și astăzi.
Sper că nimeni nu se așteaptă să povestesc ceea ce se întâmplă. Fiecare trebuie să aibă posibilitatea să descopere spectacolul cu inima sa.
Ceea ce pot să vă spun este că este un text deosebit de interesant, admirabil pus pe scenă și interpretat ...
Am spus minunat interpretat dar după aceea mi-am dat seama că nu știam despre cine vorbeam: despre Magda Catone, despre Tania Popa, despre Mirela Oprișor, despre Medeea Marinescu, despre deosebitul rol a lu Alexandra Sălceanu ...
Spectacolul a fost unul deosebit, un spectacol care îmi va rămâne în memorie și un spectacol care merită văzut
Bolta Cerului ..
Locul unde poate ne întâlnim cu visele și speranțele noaste, locul unde poate ne vom regăsi.
Nu pot încheia decât cu cântecul final
E noapte ...
Peste ploaie și vânt
Lumina picură-n șoapte
Suntem doar noi pe pământ
Tu- u uu
Tu-u și eeu
Da-aș putea
Și Domnul ar vrea
I-aș cere să ne schimbe locul
Am alerga pe deal
Peste case-am zbura..
Tu-u u-uu
Dac-aș puteaaa...
Tu-u și eeu
Și Domul ar vreaaa...
E noapte ...
Lumina picură-n șoapte
Tu- u uu
Tu-u și eeu