Am ieșit de la Teatrul Național din București joi seara (9 aprilie) cu un sentiment pe care nu știu dacă pot să-l explic complet, dar știu sigur că nu o să-l uit prea curând. Spectacolul Ceasu și cămașa miresii m-a lovit direct în suflet, genul acela de experiență care te face să rămâi pe gânduri mult după ce se termină aplauzele.
Pentru mine, a avut o încărcătură și mai mare pentru că este continuarea la Moroi și păpădii, un spectacol care mi-a plăcut enorm de mult și care m-a făcut să mă atașez deja de poveste și de personaje. Așa că am intrat în sală cu emoții și așteptări mari… și cumva, chiar le-a depășit.
Mi s-a părut că totul e mai intens aici. Povestea are o greutate diferită, mai matură, dureroasă, dar și mai sinceră. E despre oameni, despre alegeri, despre trecut care nu te lasă în pace și despre lucruri pe care nu le spui la timp. Și poate tocmai de asta m-a atins atât de tare, pentru că, deși sunt încă adolescentă, am simțit că înțeleg emoțiile, chiar dacă nu le-am trăit pe toate.
Actorii au fost… wow. Nu știu cum să o spun altfel. Fiecare personaj transmitea atâtea emoții.
-„Mama”, interpretată de Doamna Costina Cheyrouze, a avut o forță incredibilă. Mi s-a părut genul de personaj care te face să simți și iubire, și frustrare în același timp.
-Natalia, jucată de Doamna Raluca Petra, mi s-a părut foarte sensibilă și autentică, genul de personaj în care te regăsești fără să vrei.
-Mirela, interpretată de Doamna Ileana Olteanu, a avut o energie aparte, foarte naturală. Este unul din personajele mele preferate.
-Mihai, jucat de Domnul Ciprian Nicula, mi s-a părut super bine construit, cu momente care chiar m-au emoționat.
-Gheorghe, interpretat de Domnul Gavril Pătru (care este și regizorul), a fost genul de prezență care domină scena fără să pară că forțează ceva.
-Licuța, jucată de Doamna Alexandra Sălceanu, a adus o fragilitate care m-a impresionat mult.
-Ioana, interpretată de Doamna Maia Morgenstern, a fost pur și simplu… magnetică. Nu are cum
