Cred ca alegem sa mergem la teatru pentru a ne dovedi ca suntem vii, ca avem emoții si nu vrem sa le (si sa ne) ascundem intr-o dulce adormire a tumultului care ne răpește energia. Am fost martorul unei lecții de viata despre minunea unei vieti complicate intre oameni care tin la noi, in contrast cu perfecțiunea amorfa a virtualului ce ne înconjoară. Si de aceea as vrea sa vad in sala si mai multi adolescenti. Artistic, le multumesc celor trei pentru caldura cu care ne-au primit ei pe noi in sufletul expus al personajelor atat de vii, inchipuite si asumate actoricesc de actrita-dramaturg (sau invers?) Catalina Mihai, o revelație in ușurința si puterea interpretării, alaturi de the daddy cool (in sfarsit un personaj patern nedemonizat cum e la moda acum) Tudor Istodor si neobositul si versatilul Stefan Iancu. Felicitari! Inteleg de ce se vand biletele atat de reoede (ca un fapt divers, am spus live prietenilor ca sunt la spectacol de la ora 19, la ora 20 s-au pus in vânzare ptr noiembrie si pana la final de spectacol deja își luasera bilete si s-au si epuizat)