"Cred că treaba mea, pe lumea asta, este să îi acopăr rănile vechi, nu să îi fac altele noi."
Tipare actuale de cuplu, un text specific zilelor noastre, foarte bine scris, dar și mai bine asumat (nu jucat) de Andreas Petrescu, care m-a surprins plăcut de naturalețea cu care a umplut scena. Este prima dată când l-am văzut live și m-a convins atât de bine încât voi căuta piese scrise de el, dar și jucate. Tot pentru prima dată am fost dezamăgită de interpretarea lui Cristi Iacob, un joc actoricesc exagerat, cu mult țipat, trântit, forțat rolul - nu știu dacă așa s-a dorit sau a avut o zi mai proastă, dar deloc nu mi-a plăcut. Iar de Tania Popa nu pot spune decât că a fost fascinantă ca de obicei, cu un râs colorat și cu personalitatea bine accentuată.
E o piesă de văzut, cu predilecție dacă simți nevoia de relaxare și râs. Atenție însă că ține 2 ore fără pauză (deși putea fi comprimată în doar 90 de minute).