Am avut ocazia să văd spectacolul „Don Juan” la Teatrul Nottara și sincer… încă mă gândesc la el.
Cred că toată lumea știe, în linii mari, povestea lui Don Juan, tipul seducător, rebel, care sfidează reguli, oameni și chiar ideea de moralitate. Dar ce mi-a plăcut foarte mult la spectacolul acesta e că nu a fost doar o poveste clasică spusă “ca la carte” și una care te face să te întrebi dacă Don Juan e doar un „bad guy” sau ceva mai complicat.
În rolul principal, Domnul Șerban Gomoi construiește un Don Juan extrem de carismatic. Genul de personaj care te enervează și te fascinează în același timp. Nu e doar superficial sau arogant,are momente în care pare aproape sincer în libertatea lui totală, ceea ce îl face și mai greu de judecat.
Alături de el, Domnul Gabriel Răuță în rolul lui Sganarel mi s-a părut genial. Practic, el e vocea rațiunii, dar într-un mod comic, ironic și uneori chiar disperat. Dinamica dintre el și Don Juan a fost una dintre părțile mele preferate,replicile lor au smuls râsete, dar și momente de reflecție.
Un alt personaj care mi-a atras atenția a fost Elvira, interpretată de Cristina Juncu. A adus multă emoție și forță, fără să pară exagerată. Relația ei cu Don Juan e una tensionată, plină de reproșuri, dar și de vulnerabilitate.
Mi-au plăcut și personajele din “lumea simplă”, cum ar fi Charlotte (Mihaela Subțirică) și Mathurine (Sorina Ștefănescu), care aduc un contrast interesant față de noblețea (sau lipsa ei) din restul poveștii. Pierrot, interpretat de Domnul Răzvan Bănică, completează perfect această zonă mai comică și autentică.
Familia Elvirei este reprezentată de Don Carlos (Domnul Rareș Andrici) și Don Alonso (Domnul Ionuț Grama), care aduc o energie mai serioasă și tensionată, mai ales în confruntările cu Don Juan. În același timp, tatăl lui Don Juan, interpretat de Domnul Paul Chiribuță, aduce un moment puternic legat de onoare și dezamăgire.
