23.06.2026
Nici piesa de astăzi nu era în programul inițial.
Luasem bilete la Avalanșa dar și aceasta a fost anulată.
Atunci când cauți să cumperi mai târziu, cele mai bune spectacole sunt deja vândute iar lista celor selectabile este tot mai restrânsă.
Până la urmă am ales „Sunt încă aici”. Am ales deoarece citisem că este o piesă one men show, a unui palestinian, interpretată de un palestinian. Nu aveam cum să mă aștept la regal actoricesc sau la o regie subtilă. Mă așteptam însă la o piesă manifest la o poveste despre nenumăratele vieți distruse datorită acestui conflict deja eternizat, îmi făcusem diverse scenarii posibile, mă gândeam poate la un tânăr care în cadrul acelui sistem corupt nu are cum să își facă un viitor și este atras de terorism sau la un tânăr care după moartea cuiva drag devine terorist sau poate un tată care își pierde copilul sau poate un tânăr nevinovat care rămâne invalid încă urma unui bombardament ... Ce să spun, în cadrul acestui război în care pentru a elimin a un terorist mor nenumărați inocenți, se pot imagina nenumărate povestiri.
Nu a fost nici una dintre acestea. A fost doar o însăilare stângace a unei istorii marginale, a unui tânăr palestinian care dorește să devină actor deoarece și arta este o armă. Desigur că arta este o armă redutabilă care poate zgudui conștiințe și, în timp poate schimba și istoria. Problema este una singură: să fie cu adevărat artă și să pătrundă în sufletul spectatorului. Din păcate nu a fost așa.
