Funny Games NU este un spectacol despre violență. Este un spectacol despre modul în care percepem violența!
Brutal, sălbatic, extrem sau chiar malefic sunt cuvinte care îl pot descrie. Dar miza reală propusă de Botond Nagy este mult mai incomodă: transformarea spectatorului într-un participant la ceea ce vede. Ca spectator nu te mai întrebi “ce se întâmplă”, ci “de ce continui să mă uit?”.
În spectacolul lui Nagy, violența nu este o forță demonică, ci un joc. Iar această transformare a suferinței în divertisment devine unul dintre cele mai tulburătoare simboluri. Pentru spectator, devine un joc al așteptărilor. Pentru regizor, este un joc intelectual: Nagy folosește regulile spectacolului împotriva publicului și îl obligă să conștientizeze cât de obișnuit a devenit să consume violența ca divertisment!
Distribuția funcționează foarte bine ca echipă, fără momente care să pară forțate. Dintre toți, Ofelia Popii m-a impresionat cel mai mult prin intensitatea și naturalețea interpretării. Pentru mine, este cel mai bun rol în care am văzut-o jucând pe o scenă din București!
PS: Înainte de spectacolul de la Teatrul Grivița 53 am avut plăcerea să îl felicit și să schimb câteva cuvinte cu domnul Botond Nagy. Mulțumesc, o mare onoare! Felicitări și mult succes în tot ce întreprindeți! 👏
