Marile speranțe… mi-am făcut speranțe și nu am fost deloc dezamăgit! Viziunea regizorală a lui Hutuleac m-a impresionat, la fel ca și scenografia simplă, dar folosită extrem de eficient. Jocul scenic al actorilor — toți foarte talentați — a completat armonios ansamblul.
Momentele profunde, cele de tensiune sau secvențele imaginare au fost realizate cu o asemenea finețe, încât te simțeai parte din poveste, trăind alături de personaje fiecare emoție.
Toți actorii au fost „jos pălăria”, dar am remarcat-o în mod special pe Camelia Pintilie în rolul Domnișoarei Havisham — o prezență scenică memorabilă.
Am plecat cu o stare de bine, cu o încântare greu de descris în cuvinte. Cred că acest spectacol este un candidat serios pentru următoarea ediție a UNITER.