#7/2026… Marius Turdeanu si Ioana Niculae dau viata unei situatii-stereotip mediatic dar si dramatizat indelung in teatru in anii acestia. Un ping-pong de replici si gesturi, cu schimbare de teren; oamenii devin demoni sau ingeri prin simpla raportare la umanitate; poate de aceea digitalul ia locul a cat mai mult din ce e omenesc, ajunge mai comfortabil. Orice intalnire intre generatii, intre pozitii sociale, este inevitabil spatiul unor diferente, altadata valorizat ca un spatiu de adaptare si dezvoltare, de explicare si de acceptare a ideilor. Dar daca ne propunem sa il vedem strict ca un mediu de diferendumuri, in care improscam din coltul fiecaruia cu venin in numele “colectivului” care ne sterge sudoarea de pe frunte si ne incurajeaza sa dam totul pentru ei, nimic pentru noi insine, lumea nu va fi mai buna cu siguranta. Creativitatea o lasam catre AI, dar ideile marete ies doar din dialog direct, cu tine sau cu altii.
Mi-au placut cei doi actori si prin diferenta aratata la final intre rol si om, ne-au trimis acasa cu un gest delicat adresat aplauzelor continue.
p.s. In sala a fost si un grup de elevi, spectacol 15+, dar mi s-a parut mai degraba de vazut de la 18+, de preferat studenti apropos de relationare cu subiectul. Altfel mi s-a parut o presiune in plus mai ales pentru profesor, nu doar pentru anumite replici, constient de la primul minut de prezenta liceenilor
