Cristian Iosif
N-am mers niciodată desculț prin țărână, n-am copilit vița de vie și nici n-am căutat vreodată găina de ouă. Nu știu cum e viața la țară.
Dar după "Regina nopții", am avut senzația că am trăit-o — măcar pentru două ore. Am simțit țărâna între degete, mirosul de găinaț, dar și greutatea tăcerilor și dorurile oamenilor simpli, care nu au nevoie de multe cuvinte ca să spună totul.
Totul în spectacol e firesc, curat și plin de emoție. Te prinde fără să-ți dai seama, cu povești care dor și te încălzesc în același timp.
Actorii joacă cu o sinceritate rară, dintr-o bucată, fără artificii — doar cu adevăr și inimă. Fiecare gest și fiecare privire spun o poveste.
Un spectacol mic la formă, dar uriaș la trăire. Un reminder frumos că emoția nu are nevoie de decoruri mari, ci doar de oameni care cred în ceea ce fac.