Mi-am dorit atat de mult sa vad “Regina Noptii”, desi stiam doar ca actrita principala a luat Premiul Uniter de anul acesta si parca o mana invizibila (cu o seara inainte inca nu aveam bilete) a facut sa se intample acum la FNT dupa ce a trebuit sa cedez biletele de la SEAS.

Si pot spune ca a meritat!

Poate una dintre foarte putinele piese in care ochii si urechile primesc bucurie si tristete si le transmit catre gura care te ajuta ori sa razi in hohote, ori sa iei mai mult aer pentru a te exterioriza si mai mult sau pentru a alunga nodul din gat. Si palmele freamata, transpira, dar nu iti vine sa intrerupi cascada de trairi….crezi ca poti duce totul si mai vrei.
Dar la final am ajuns sa multumesc doar in gand spectacolului (Leta Popescu si Oana Mogos…mai vrem!), dar si spectatorilor care au avut puterea sa descalceasca dintii printre ropote de aplauze si sa strige macar un “Bravo”. Pentru ca la mine nodul din gat si ochii sticlosi mi-au demonstrat ca doar palmele mai puteau transmite recunostinta ce am simtit-o la final. Am vrut totul, dar oare am putut duce?...