Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) 🤍

Sau teatru "unt pe pâine".
O cutie-burete cu rol de pat.
Câțiva bureți-perete care spun poveștile unui monstru.
Și atât.
Și TEATRU.
Și ARTĂ PURĂ.
Și ACTORI care te fac să te doară oasele până-n rărunchi cu jocul lor, cu puterea lor, cu talentul lor de a-ți șopti adânc în suflet.
Un spectacol în care ești înlănțuit de talentul absolut ireal al unor actori atât de frumoși pe dinăuntru și pe dinafară, un spectacol în care înțelegi că, atunci când teatrul este ceea ce trebuie, nu sunt necesare decoruri, accesorii, replici declamate zgomotos și alte artificii scenografice.
Pentru că actorul îți poate umple sufletul doar cu el însuși.
Și o fac cu prisosință fiecare dintre ei pe această scenă.
Ar fi multe de spus sau de amintit...cuvintele blânde aproape șoptite ale mamei, sunetele/gesturile cu care își împodobește povestile copacul-monstru, inocența și vulnerabilitatea, violența care există în relațiile adolescenților...

Iubiți-vă monștrii!
Pentru că.....
* Mergeti și vedeți!