SF (SUPER FRAGIL)
Am fost la Teatrul Excelsior și am văzut spectacolul SF (Super Fragil) și sincer… încă mă gândesc la el.
Mi s-a părut genul de spectacol care te lovește mai mult emoțional decât te aștepți. La început nu eram sigură la ce să mă aștept, dar pe parcurs am început să mă regăsesc super mult în unele momente. Tema fragilității e foarte reală, mai ales pentru noi, adolescenții, și mi-a plăcut că nu a fost deloc forțată, ci chiar sinceră.
Actorii au fost foarte naturali, adică nu păreau că “joacă”, ci că ei chiar trăiesc ce spun. Unele scene au fost destul de intense și chiar m-au făcut să mă simt puțin incomod, dar într-un mod bun, te pune pe gânduri. Au fost și momente mai funny, care au echilibrat atmosfera și nu au lăsat totul să devină prea apăsător.
Mi-a plăcut și cum au folosit scena și luminile, era destul de minimalist, dar fix asta făcea totul să pară mai autentic. Nu aveai unde să-ți fugă atenția, erai acolo, în poveste.
Per total, mi s-a părut un spectacol foarte “real”, despre vulnerabilitate, presiune și lucruri pe care de obicei nu prea le spunem cu voce tare. Nu e genul de piesă la care mergi să te relaxezi, ci mai mult să simți și să pleci cu niște întrebări.
Aș recomanda acest spectacol. Este o trecere bruscă de la viață de copil la cea de adult. Nu este un spectacol clasic, este ceva mult mai diferit și special.
Eu una chiar m-aș mai duce o dată.
