Cristian Iosif
„Trei surori” în regia lui Radu Afrim m-a făcut să simt că intru într-o lume care nu e a lui Cehov, ci a lui Afrim. Aproape totul e reinterpretat: culori, muzica, mișcarea, emoțiile ... toate parcă sunt spuse altfel. Nu e un spectacol ușor, dar nici nu cred ca se vrea să fie.
Ce mi-a rămas în minte este combinația dintre vechi și nou — replici clasice puse într-un context actual, cu referințe subtile la lumea de azi. Muzica și imaginile fac totul să pară când film, când vis, când confesiune. Nu am înțeles tot și asta cred că e exact intenția.
Am plecat de la teatru un pic confuz și cu o stare greu de pus în cuvinte. E un spectacol care nu-ți oferă explicații, dar sigur îți lasă urme.
Cristian Iosif
