VÂNĂTOAREA

Un spectacol pe care l-am văzut de două ori și în ambele dăți am rămas la fel de fascinată de subiect. Este un subiect dur. La ce se poate ajunge de la o mică neînțelegere? Este drept ce se întâmplă? Toate lucrurile acestea le puteți afla dacă mergeți la acest spectacol. Recomand!

Spectacol vazut pe 29.11.2025
Nenumărate piese au trecut frontiera și au intrat în lumea filmului, uneori ca simple înregistrări ale spectacolului, alteori că adaptări care au căutat să beneficieze de posibilitățile de deplasare în spațiu și timp a camerei.
Drumul invers este mai anevoios și mai rar străbătut el presupunând înlocuirea dinamismului imaginii cu o profunzime mai mare a dialogului și o forță sporită de a sugera ceea ce s-a petrecut în altă parte.
De aceea trecerea de la filmul din 2012 The Hunt a lui Thomas Vinterberg la piesa lui David Farr din 2019 iar astăzi la adaptarea lui Alexandru Mâzgăreanu pe care am văzut-o aseară la Bulandra, este un pariu destul de ambițios. Atunci când spectacolul este o reușită, bucuria este cu atât mai mare.
Piesă Vânătoarea este un spectacol de o calitate deosebită, el reușind nu numai să pună sub ochii spectatorului o drama din lumea nordică dar și să ridice o mulțime de alte întrebări legate de noi și de viață noastră zilnică, de felul cum suntem și de felul cum suntem văzuți de ceilalți, despre felul cum reușim sau nu să ne apropiem de cei din jurul nostru, despre modul cum reușim sau nu să ne apropiem de sufletele copiilor, de a-i înțelege și de a împiedica că dramele noastre să îi afecteze, despre ce înseamnă cu adevărat prietenia, prejudecățile dar și ideile de-a gata pe care le preluăm și le considerăm sacrosante. Am putea să spunem că Vânătoarea este un thriller dar este mult mai mult deoarece sub frazele obișnuite se ascund alte drame pe care le poți doar să le bănuiești.
Desigur că realizarea unui spectacol de succes presupune multe elemente, el beneficiind de un text dens, de o regie inspirată, de scenografia lui Maria Miu dar și de o echipă de actori care s-au dăruit acestei realizări. Nu pot să nu vorbesc despre interpretarea deosebită a lui Andi Vasluianu a cărui rol este partea centrală a piesei dar și despre interpretarea deosebită a copiilor din corul Omnis și în special a lui Eva Panduru în rolul lui Clara.
La final închei cu o caldă invitație de a merge la teatru.

Am văzut de curand spectacolul Vanatoarea al Teatrului Bullandra. Emoționant, greu de dus, pentru ca treci prin diverse stări, te răsucește pe multe părți subiectul, cu ecouri care se propaga in minte si in suflet, si parca ai vrea sa înțelegi perspectiva si unghiul de vedere al fiecărui personaj, sa nu acuzi si sa nu judeci doar ca spectator. E clar ca indiferent nu poți rămâne, cumva te atinge in corzile inimii si vibrezi.
Multumesc pentru o seara plina de emoții.

Din pricina subiectului, mi s-a părut că am fost la cinema! O piesă puternică, care vorbește despre cât de repede se poate prăbuși încrederea într-o comunitate atunci când apare suspiciunea.

Un text greu. O atmosfera apasatoare. O punere in scena simpla, dar foarte convingătoare prin prisma originii nordice. Tulburătoare si poate cu niște semne de intrebare care își au mai puțin rost in societatea noastră.