Rinocerii

Excepțional spectacol! Ar trebui inclus în programa de liceu

Un spectacol pe care il recomand cu o mica documentare prealabila despre rinocerizare (conceptul creat de Ionesco) si despre ceea ce pare sa fi fost strigatul de disperare al dramaturgului care a simtit cum elitele Romaniei , cu care azi ne laudam, se pierdeau in ideologii extrem de periculoase. Chirila este cum altfel decat foarte bun, dar si colegii lui, Liviu Pintileasa si Andreea Alexandrescu il secondeaza foarte bine si m-au impresionat cu interpretarea. Cumva m-am bucurat ca regizorul Vlad Massaci a adus "rinocerizarea" in prezent , atragand atentia ca istoria risca sa se repete cu date usor diferite ale problemei dar cred ca daca nu ne cunoastem istoria si contextul in care a scris Ionesco acest spectacol nu vom intelege mesajul regizorului. Un spectacol foarte bun despre care am discutat intens.

Ionescu adus in prezent. După decenii de rinocerizare a nazismului, a comunismului a venit rândul suveranismului si a retelor sociale. Niciodată extremismul nu este solutia si Ionesco ne explica asta intr-un mod haios si absurd, cum ii şade bine. Piesa este pusa in scena intr-un spectacol bine adaptat la vremurile noastre. O scenografie interesanta si o regie potrivita. Trupa nu excelează însă iti aduce universul ionescian aproape intr-un mod plăcut si haios.

Rinocerii este un spectacol de teatru absurd care își asumă pe deplin stilul lui Ionesco: dialoguri incoerente, situații repetitive și momente care oscilează între comic și neliniște. Pe alocuri, replicile sunt haioase, dar există și secvențe care cer destul de multă răbdare din partea spectatorului, iar ritmul nu este mereu constant.

Recunosc că au fost momente în care mi-am pierdut interesul. Dinamica spectacolului poate deveni obositoare, în schimb punerea în scenă este unul dintre punctele forte: regia reușește să ancoreze textul în realitate, iar tema pierderii identității și a umanității rămâne extrem de actuală.

Rinocerii rămâne un spectacol relevant prin mesaj, mai degrabă provocator intelectual decât emoțional, și potrivit pentru cei dispuși să accepte convențiile teatrului absurd.

#6/2026....sala plina dupa 2 luni de la premiera si sold-out si in urmatoarele doua luni....Tudor Chirila atat de potrivit, sa nu uitam ca a fost la 22 de ani cel mai tanar castigator Uniter...si ca tot efortul premierei cred ca a fost in paralel cu culmea atinsa la Voce...foarte buni si Liviu Pintileasa, Andreea Alexandrescu, Alin Florea, toti, multumim Vlad Massaci pentru senzatiile de alunecare, cadere, pravalire, atatea forme de decadere experimentate. Lumea vine la teatru, speranta exista asadar, incat sa nu devina si ultimul Bérenger un Rinocer....si daca maine pe strada am purta tricouri cu #SiEuSuntBérenger si ne-am uita in ochii celor indiferenti sau chiar zeflemitori si le vedem cornul crescut inspre creier cum sa reactionam? Ne relaxam la gandul ca poate suntem o majoritate sau poate ca am devenit o minoritate inca suportata in numele diversitatii pe care rinos o promoveaza dar oare atunci atunci de ce ajung sa formeze o turma? Inchei cu un citat ce imi place mult "Don't be so eager to be offended. The narcissism of small differences leads to the most boring kind of conformity." - Lydia Tár ..... pentru ca totalitarismul a evoluat, dar tot calca totul in picioare,,,,

Am avut bucuria sa vad Rinocerii foarte aproape de premiera si acesta a fost un privilegiu pentru mine.
Veneam dupa o auditie a teatrului radiofonic cu acelasi nume, deci erau proaspete informatia si emotia subiectului. Rinocerii este un spectacol actual, plin de mesaje si ar trebui sa il tot vezi si sa notezi in carnetel ca sa cuprinzi cat mai multe! Teatrul absurd este magistral exemplificat in debutul piesei, dar trecerea spre profunzimea sufletelor se produce cu finete si te trezesti intr-un carusel de trairi exacerbate ale personajelor presarate cu momente de reflectie acuta.
In piesa apar tipologii umane pe care le regasesti cu usurinta si astazi printre noi si care arata ca problemele societatii sunt identice la distanta de peste o jumatate de secol. Metamorfoza individului, alienarea si conformismul sunt idei principale evidente tratate in piesa.
Am vazut un Tudor Chirila de o expresivitate remarcabila, Liviu Pintileasa a fost descoperirea serii iar Andreea Alexandrescu a umplut scena cu rafinament si forta. Am apreciat jocul tuturor actorilor, fiecare contribuind la bogatia tematica, iar decorul si proiectiile au completat frumos poza spectacolului.
BRAVO si multumiri pentru o experienta desavarsita la teatru!