Regina noptii

Vă mulțumesc pentru acest spectacol minunat! Mi-am vazut copilăria pe scena – eu, nepoata de la oraș, venită în fiecare vară la mamaia, alături de verii mei. Pe scenă am revăzut acele veri pline de libertate, când simțeam țărâna caldă printre degetele de la picioare și uitam de toate „trebuie-urile” orașului.
A fost o călătorie în timp care mi-a amintit de prispa casei unde înșiram tutun, de scăldatul la Dunăre, de simplitatea care ne umplea sufletul fără să cerem mai mult. Spectacolul mi-a reamintit că a trăi înseamnă și altceva decât carieră, trafic și liste de bifat – înseamnă simplitate, blândețe, apropiere de neam și rădăcini. Mulțumesc pentru această emoție pură!

Mi-am dorit atat de mult sa vad “Regina Noptii”, desi stiam doar ca actrita principala a luat Premiul Uniter de anul acesta si parca o mana invizibila (cu o seara inainte inca nu aveam bilete) a facut sa se intample acum la FNT dupa ce a trebuit sa cedez biletele de la SEAS.

Si pot spune ca a meritat!

Poate una dintre foarte putinele piese in care ochii si urechile primesc bucurie si tristete si le transmit catre gura care te ajuta ori sa razi in hohote, ori sa iei mai mult aer pentru a te exterioriza si mai mult sau pentru a alunga nodul din gat. Si palmele freamata, transpira, dar nu iti vine sa intrerupi cascada de trairi….crezi ca poti duce totul si mai vrei.
Dar la final am ajuns sa multumesc doar in gand spectacolului (Leta Popescu si Oana Mogos…mai vrem!), dar si spectatorilor care au avut puterea sa descalceasca dintii printre ropote de aplauze si sa strige macar un “Bravo”. Pentru ca la mine nodul din gat si ochii sticlosi mi-au demonstrat ca doar palmele mai puteau transmite recunostinta ce am simtit-o la final. Am vrut totul, dar oare am putut duce?...

O seara excelenta, asta a fost seara in care am vizionat piesa aceasta. Daca ar fi sa folosesc un singur adjectiv acesta ar fi delicioasa ! da asa a fost piesa . Oana Mogos a avut o interpretare senzationala, nu tocmai des imi este dat sa vad in ultima vreme asemenea traire a rolului, felicitari maxime pt prestatie ! da, am fost absorbita timp de doua ore in viata la tara si tare bine mi-a facut, am ras, am zambit, am si plans , cel mai mult ma bucur ca am reusit sa vad o piesa in care comicul a fost unul de calitate, unul cu talc , nu comicul acela uzual de il vedem peste tot azi. Ce scriere frumoasa ne-a prezentat dramaturgul Leta Popescu ! sa nu uitam si de Gaina a fost sarea si piperul reprezentatiei......dar, ce spun eu aici, de fapt toate personajele si toti actorii au fost la mare inaltime. Clar o piesa de vazut, ce bine ca nu am ratat-o.

Intr-o lume a teatrului incarcata de modernism, metafore si scenografii inedite, Regina noptii surprinde prin simplitate. Viata la tara. Pe alocuri mi s-a parut ca ma uit la o piesa pentru copii, un fel de ‘Fata babei si fata mosului’, iar alteori se glumea spumos pe seama stereotipurilor actuale. Fara nicio indoiala in fata noastra a fost o aglomeratie talentata care a umplut armonios spatiul, iar emotia s-a insinuat in cel mai neasteptat moment. Felicitarile mele!

O reteta simpla, emotii, amintiri comune, limbaj, mirosuri, a mai facut-o si Ion Creanga acum 150 de ani, iar Leta Popescu este clar urmasa lui. Alaturi de o trupa de actori minunati iti pune pe tava tot ce ai nevoie sa te teleportezi in copilarie, sa razi sa plangi, 100% stare de bine. Naivitatea textului are mereu mici linii rosii care iti dau ceva de dus acasa, care sa te faca sa gandesti si care sa te emotioneze. La fel si jocul actorilor. De la primul la ultimul actor, totul este minunat legat si contribuie perfect la atmosfera pe care piesa ti-o creeaza.

Am ras, plâns si aplaudat muuuult in seara asta, pentru ca la Spectacolul Regina Nopții te vei simți ca in copilăria trăită la tara, pentru ca imi era dor de simplitate si de gândirea sanatoasa de acolo, de iubirea necondiționată a bunicii, de rudele din familia numeroasa, care îți întra sub piele, pentru ca fiecare are o poveste de viata, pentru ca orătăniile din curte fac si ele parte din acea familie, pentru ca ne aduce aminte ca viata la tara pare simpla, insa e de fapt muncita si totusi are un farmec aparte. Pentru asta recomand din suflet sa mergeți sa o vedeți. Imi place ca fiecare actor are un rol si isi spune povestea, totusi centrul universului este in jurul personajului Valeria fiica, mama, soție si bunica, jucata din toți rărunchii de o originalitate fara cusur de Oana Mogos. Bravo tuturor si mai ales bravo Letei Popescu!

N-am mers niciodată desculț prin țărână, n-am copilit vița de vie și nici n-am căutat vreodată găina de ouă. Nu știu cum e viața la țară.
Dar după "Regina nopții", am avut senzația că am trăit-o — măcar pentru două ore. Am simțit țărâna între degete, mirosul de găinaț, dar și greutatea tăcerilor și dorurile oamenilor simpli, care nu au nevoie de multe cuvinte ca să spună totul.

Totul în spectacol e firesc, curat și plin de emoție. Te prinde fără să-ți dai seama, cu povești care dor și te încălzesc în același timp.
Actorii joacă cu o sinceritate rară, dintr-o bucată, fără artificii — doar cu adevăr și inimă. Fiecare gest și fiecare privire spun o poveste.

Un spectacol mic la formă, dar uriaș la trăire. Un reminder frumos că emoția nu are nevoie de decoruri mari, ci doar de oameni care cred în ceea ce fac.

O calatorie inapoi, in copilarie, care starneste amintiri ... razi si plangi, totul e atat de viu, miroase si a Regina noptii de la mamaia din gradina.
Recomand din suflet!