Sapte minute dupa miezul noptii (A Monster Calls)

Bună seara! am fost la spectacolul "Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls)" la Teatrul Excelsior și pentru că am văzut câteva recenzii la acest spectacol am zis să îmi împărtășesc și eu punctul de vedere. Mie personal mi-a plăcut acest spectacol. Actorii foarte buni. Mi-au plăcut foarte mult interpretările tuturor. Am 17 ani și sunt genul de copil care se implică prea mult pe plan emoțional în spectacolele pe care le vede. Chestia asta m a făcut ca la acest spectacol să plâng. Și chiar am plâns mult. Subiectul spectacolului și interpretările actorilor m-au sfâșiat de-a dreptul. Și totuși chiar mi-a plăcut. Nu regret deloc că am mers la acest spectacol. Așa am văzut și părțile mai întunecate ale vieții. Din punctul meu de vedere recomand acest spectacol. Am început anul bine cu acest spectacol, este preferatul meu. Încă o avanpremieră pe cinste la Teatrul Excelsior. Și experiența cu căștile a fost una chiar plăcută și interesantă. Cu ajutorul căștilor am simțit mult mai profund spectacolul, vocile actorilor și tot. Chiar și decorul mi-a atras atenția într-un mod plăcut și luminile și tot. Felicitări tuturor celor ce au făcut acest spectacol să fie posibil!

#12/2026….cu copiii adolescenti la primul spectacol vizionat adus undeva la granita intre imersiv si spectacol de teatru….o experienta de familie, cu un subiect matur trait de un suflet de copil….Marius Turdeanu foarte expresiv, voce-gesturi-miscari totul perfect in rolul Monstrului….si totusi mai uman decat multi cei din jurul copilariei…dar oare el e Monstrul sau e cu adevarat Omul....mi-a placut si Alex Popa in rolul lui Connor, devenit copilul universal in momente de intense traire. ... o scenografie captivanta, un Show pentru minte si suflet, fie de copil, de adult, de toti monștri noștri...

Șapte minute după miezul nopții (A Monster Calls) 🤍

Sau teatru "unt pe pâine".
O cutie-burete cu rol de pat.
Câțiva bureți-perete care spun poveștile unui monstru.
Și atât.
Și TEATRU.
Și ARTĂ PURĂ.
Și ACTORI care te fac să te doară oasele până-n rărunchi cu jocul lor, cu puterea lor, cu talentul lor de a-ți șopti adânc în suflet.
Un spectacol în care ești înlănțuit de talentul absolut ireal al unor actori atât de frumoși pe dinăuntru și pe dinafară, un spectacol în care înțelegi că, atunci când teatrul este ceea ce trebuie, nu sunt necesare decoruri, accesorii, replici declamate zgomotos și alte artificii scenografice.
Pentru că actorul îți poate umple sufletul doar cu el însuși.
Și o fac cu prisosință fiecare dintre ei pe această scenă.
Ar fi multe de spus sau de amintit...cuvintele blânde aproape șoptite ale mamei, sunetele/gesturile cu care își împodobește povestile copacul-monstru, inocența și vulnerabilitatea, violența care există în relațiile adolescenților...

Iubiți-vă monștrii!
Pentru că.....
* Mergeti și vedeți!