Vitelul de aur

Vițelul de aur de Ilf și Petrov, în regia lui Radu Iacoban, dramatizare realizată de Eugen Gyemant, a fost pus în scenă cu aceeași forță de problematizare și introspecție despre dramatismul unei lumi ce surprinde firi dilematice și probleme de conștiință. Totuși, fiecare caută posibilitatea de a înțelege, dar și asuma libertatea de a fi, de a exista într-o lume în care barierele sociale nu-și vor mai pune amprenta asupra individului, creând tipare. Prin puterea de expresie și de simboluri, personajele creionează îndeaproape comportamente problematice și complexe într-un tablou sovietic al secolului XX. Vițelul de aur (1931, tradus în 1971, variantă reeditată în 2012, 2015) este o comedie care surprinde o frescă socială, arhitectură a unor comportamente dezechilibrate în urma patimii și a escrocheriei. Totul devine o radiografie subtilă a societății sovietice, un realism dominat de tipologii umane care devin treptat o oglindă a lumii, întreaga acțiune bazându-se pe o analiză psihologică în interdependență cu tehnica detaliilor. Într-o perioadă dominată de forța restrictivă a comunismului, în care personajele noastre se abat cu îndârjire de la spiritualitate, totul se rezumă la materialitate. Astfel, prin fuziunea dintre inspirația comică a situației și un deznodământ tragic, protagonistul și inadaptatul Ostap Bender devine miza unui joc al sorții.