Club 27

O seara plina de emotie , de frumos , de veselie, de tristete, de admiratie fata de interpretarea Catalinei Mihai, nu doar o interpretare senzationala si o voce incredibila. M-am surprins la un moment dat ca de multa vreme incremenisem cu zambet si lacrimi pe fata. Nu stiu cand au trecut cele 2 ore pt ca spectacolul m-a acaparat complet. Clar de vazut si clar o recomand adolescentilor , poate nu degeaba erau multicei in sala .

Club 27 a venit pentru mine intr-o seara obisnuita de vineri, care s-a transformat in una plina de emotie.
Niste tineri talentati s-au gandit sa scrie si sa puna in scena un spectacol pur si simplu frumos. Ba razi, ba plangi, stai si traiesti povestea, intri in simtirea personajelor si iesi de acolo bulversat si dornic sa strigi pe strada: mergeti la CLUB 27!!!
Catalina Mihai si Stefan Iancu fac impreuna un cuplu delicios: sensibili, plini de umor, ea canta dumnezeieste iar el sare ca un arc plin de talent pe toata scena. Tudor Istodor completeaza tabloul cu vorbele unui tata, iar emotia este prezenta constant pe parcursul piesei. Mi-a placut si imi doresc sa vad cat mai multe piese care sa transmita asa de mult publicului!

Răvășitor! Am trecut prin toate emoțiile posibile: am râs, am plâns, m-am regăsit în fiecare dintre ei — în copil, în părinte, în el, în ea. Alex Bogdan m-a “urcat” într-un roller coaster … m-a dezmembrat și m-a pus la loc … altfel.

Cătălina Mihai, pe care am văzut-o pentru prima dată, e o surpriză uriașă — schimbă stări, ritmuri și emoții într-o clipă, cântă și trăiește fiecare moment. Pur și simplu … chapeau!

Ştefan Iancu e la fel de puternic: intens, sincer, te bagă direct în poveste prin felul în care simte și trăiește fiecare replică.

Iar Tudor Istodor, chiar dacă n-a avut un rol la fel de intens, a completat perfect ansamblul — exact ce trebuia, exact când trebuia.

Per total, un spectacol care lovește direct în emoții și rămâne cu tine! Luați si adolescenții la acest spectacol!

Club 27 – sau când uiți de tine în timp ce te uiți la tine
„Eroii nu mor, ei doar obosesc mai repede decât ceilalți.” E despre toți tinerii care ard prea repede încercând să-și găsească locul într-o lume ce cere performanță, dar oferă prea puțin spațiu pentru imperfecțiune.
Spectacolul vorbește cu luciditate și tandrețe despre sănătatea mentală a copiilor și adolescenților, despre atacurile de panică, depresiile, anxietățile, despre acele tăceri învățate în copilărie care devin, mai târziu, strigăte interioare. În fiecare poveste se simte loialitatea invizibilă față de durerea părinților — acea nevoie inconștientă de a repara ce nu a fost vindecat înainte. Astfel, tiparele relaționale se transmit, iar credințele limitative despre sine și lume („nu sunt destul”, „nu merit iubirea”, „viața trebuie să fie într-un anumit fel”) devin gratii invizibile din care doar conștientizarea te poate elibera.
Actorii joacă excelent — fiecare trăire este reală, vie, perfect dozată. Dar Ştefan Iancu , în special, mi-a rupt gura - știam că e bun, dar nu ATÂT de bun. A dus rolul la un nivel de profunzime rar întâlnit, în care emoția devine aproape fizică. Prin el, simți cât de fină e linia dintre vulnerabilitate și prăbușire.
Regia e curajoasă și coerentă, muzica te poartă prin stările personajelor cu o precizie aproape hipnotică, iar scenografia și luminile creează o lume în care realul și simbolicul se topesc unul în altul.
Club 27 e despre noi toți — cei care învățăm, cu greu, că eroismul nu înseamnă să reziști, ci să ai curajul să te arăți așa cum ești.
Felicitări așadar Ștefan Iancu, Tudor Istodor , Cătălina Mihai , Alex Bogdan și întregii echipe ! ❤️

Cred ca alegem sa mergem la teatru pentru a ne dovedi ca suntem vii, ca avem emoții si nu vrem sa le (si sa ne) ascundem intr-o dulce adormire a tumultului care ne răpește energia. Am fost martorul unei lecții de viata despre minunea unei vieti complicate intre oameni care tin la noi, in contrast cu perfecțiunea amorfa a virtualului ce ne înconjoară. Si de aceea as vrea sa vad in sala si mai multi adolescenti. Artistic, le multumesc celor trei pentru caldura cu care ne-au primit ei pe noi in sufletul expus al personajelor atat de vii, inchipuite si asumate actoricesc de actrita-dramaturg (sau invers?) Catalina Mihai, o revelație in ușurința si puterea interpretării, alaturi de the daddy cool (in sfarsit un personaj patern nedemonizat cum e la moda acum) Tudor Istodor si neobositul si versatilul Stefan Iancu. Felicitari! Inteleg de ce se vand biletele atat de reoede (ca un fapt divers, am spus live prietenilor ca sunt la spectacol de la ora 19, la ora 20 s-au pus in vânzare ptr noiembrie si pana la final de spectacol deja își luasera bilete si s-au si epuizat)