Delta

#9/2026....si hop si Teatrul Mic cu ceva de la Leta....am fost chiar la premiera....am avut in ultimele saptamani impresia ca poate cu prea mult Icke, Ionescu si Leta , paharul va da pe afara....si a cam dat aici de a umplut Delta....fiecare actor a jucat bine. Ana Bianca magnifica in orice rol. Dar a fost ca si cum ai la indemana o orchestra din cei mai buni instrumentisti si le dai o partitura pentru alt instrument si la final o mai si dirijez eu....nu iese nimic bun..asa a fost si aici, zero comunicare cu sala, sunt sigur ca au simtit si actorii. Am inteles ca e o piesa mai veche a Letei, ca regizor Dabija, dar pur si simplu nu spune nimic, nu e in vremi, nu platim bilet doar sa auzim injuraturi....pentru ca un public care se lupta pentru bilete asa cum se intampla in aceasta perioada nu mai poate fi pacalit cu umplutura.... cand ai un Ex si Anna Karenina, nu ne mai lasam pacaliti de piese parca scrise si adaptate pentru profilul personal al actorilor. Pe viitor voi fi mult mai atent cu sacosa la pomu laudat.

Recunosc ca am mers cu asteptari. Emoții, text bine scris, poate amuzament. Am dat de un Bab Gulyas(ca si asa se tot fac apropouri la prietenii unguri) cu peste prajit(la propriu). O sa ziceți ca nu merge. Ce sa zic, ingredientele au fost de calitate, niște actori minunați pe care piesa i-a pus in valoare, un plating interesant care te atrage(regia dl. Dabija), dar din text nu am înțeles si nu am ramas cu mare lucru. Am citit după sinopsis, critica... am înțeles teatru modern. Eu i-am zis poate un Caragiale modern. Este un spectacol frumos de descoperit actori dar cu un text bizar si șocant prin vulgaritate. Mai aștept si alte păreri, poate nu am priceput eu.

Spectacolul „Delta”, după o piesa scrisă de Leta Popescu, m-a lăsat cu sentimente un pic amestecate. La început m-a prins – mi s-a părut o satiră reușită a unei familii contemporane, cu replici care te fac să râzi pentru că sunt apropiate de realitate. Prima parte are un ritm bun și un umor care curge natural, fără să pară forțat.

Pe parcurs, însă, lucrurile au început să alunece într-o zonă mai vulgară decât m-aș fi așteptat. Nu neapărat că m-ar deranja limbajul dur în sine, dar aici am simțit că devine cam gratuit și că rupe starea aceea bună pe care o construise la început. Parcă în loc să adâncească satira, exagerările au făcut mesajul mai greu de urmărit și, sincer, nu am înțeles foarte clar de ce era nevoie de ele.

Ce mi-a plăcut totuși, a fost felul în care a fost pus în scenă spectacolul. Are un aer inedit, o energie care te ține atent, iar din punct de vedere al jocului actoricesc nu am ce să reproșez – se simte implicarea și chimia dintre actori.