Evadarea tacuta

Am fost la spectacolul “Evadarea tăcută “ de la Teatrul Național. Auzisem multe lucruri bune despre acest spectacol, însă nu am știut la ce să mă aștept. Știam ca este un spectacol scurt, însă pe cât de scurt a fost pe atât de intens s a simțit. O singură actriță, Doamna Oana Pelea și o poveste, o poveste extrem de dureroasă. Pe mine, o adolescentă de 17 ani, acest spectacol m a atins într-un mod profund. Știam informații despre aceste momente crunte și dureroase din istoria noastră si asta a durut și mai tare. Interpretarea acestei minunate doamne a teatrului romanesc, a fost una cutremurătoare și plină de emoție. Acest spectacol m a făcut să realizez multe lucruri. Am ieșit din sală extrem de bulversată și tremurând și da, au fost momente în timpul spectacolului în care am plâns. Am plâns mult și chiar a durut, a durut tare. Îmi plac spectacolele din care am ce învăța și acest spectacol este unul dintre ele. Acest spectacol m a adus cu picioarele pe pământ și m a făcut să înțeleg ca “atunci când ai o cheie în buzunar, o casă unde să stai, un pahar cu apă și mâncare, nu ai de ce să nu fii fericit”, și dintr-un lucru rău poate să fie ceva bun și frumos. Acest spectacol chiar mi-a dat multe lecții de viață și m a făcut să realizez că viața este frumoasă așa cum este ea. Acest spectacol este important nu doar pentru că documentează abuzurile regimului comunist, ci și pentru că vorbește despre demnitate, memorie și capacitatea extraordinară a omului de a-și păstra libertatea interioară atunci când toate celelalte libertăți îi sunt luate. Această idee stă și la baza titlului „Evadarea tăcută”: nu o evadare fizică, ci una a spiritului și a imaginației. Doamna Oana Pelea a descris nu doar suferința fizică, ci și efectele psihologice ale izolării extreme si a arătat cum un om poate supraviețui intelectual și moral în condiții menite să-i distrugă personalitatea. Un spectacol greu și dureros. Felicitări, distinsă doamnă! ❤️ Recomand acest spectacol!

Evadare tăcută e mult mai mult decât o piesa de teatru, e o confesiune a unei martore la ororile comunismului, Lena Constante. Durerea ei iti pătrunde in constiinta si in suflet, iar peisa as recomanda-o tuturor adolescenților care au curiozitatea sa afle despre regimul comunist, într-o interpretare emoționantă pana la lacrimi a Oanei Pellea. O interpretare geniala a unei lecții de istorie!

Evadarea tăcută este un spectacol care nu te lasă indiferent. Inspirat din experiențele Lenei Constante, artista și scriitoarea care a trecut prin calvarul închisorilor comuniste, spectacolul devine o mărturie puternică despre reziliență și forța spiritului uman.

Oana Pellea duce acest one woman show la un alt nivel. Prin jocul ei intens și sensibil, dă viață emoțiilor Lenei Constante: suferința, dorul de libertate, dar și micile momente de lumină care o ajută să reziste. Faptul că totul se construiește doar pe prezența ei scenică face ca fiecare gest, fiecare pauză și fiecare privire să capete o greutate aparte.

Mereu am pornit greu spre piesele cu un singur personaj. Aceasta piesa mi-a înlăturat încă din primele minute aceasta temere. O tema grea, care trebuie parcursa de toți cei care au trăit in epoca comunismului dar si de cei care sunt mai tineri. O regie minunata si un joc magnific al Oanei Pellea, un proiect incredibil de necesar al acesteia. Multa drama si prea mult adevar, o lecție necesara de istorie.