Hedda Gabler

Vizionar regizor german de teatru, Thomas Ostermeier devine celebru în toată lumea prin montările sale uimitoare, adesea viscerale, care i-au atras rapid renumele de artist iconoclast, de „enfant terrible”. Spectacolele sale, puse în scenă atât la Schaubühne Berlin (al cărui director artistic este de peste 20 de ani), dar și pe scene importante din întreaga lume, au devenit repere ale teatrului contemporan.

Aflat astăzi la apogeul carierei sale, râvnit de marile scene ale lumii, Thomas Ostermeier montează acum, în premieră în România, Hedda Gabler de Henrik Ibsen, o producție reunind o echipă de realizatori de la Schabühne Berlin și o distribuție alcătuită din actori de elită ai Teatrului Național București.

Cunoscut pentru „rescrierile” după dramaturgi clasici, ca Shakespeare sau Ibsen, Ostermeier realizează spectacole care vorbesc despre lumea de azi într-un limbaj teatral nou și cu mijloace contemporane. Remixurile sale aduc în fața publicului povești de viață care par că au fost scrise în zilele noastre.

În Hedda Gabler, care a avut premiera în 1891, Henrik Ibsen aducea o critică virulentă la adresa burgheziei secolului al XIX-lea. Astăzi, burghezia nu mai există sub forma unei clase omogene, ca acum două secole. Totuși, în mod paradoxal, dorințele și temerile burgheze care au condiționat și deformat biografiile în secolul al XIX-lea se regăsesc astăzi într-o formă aproape neschimbată - dar acum, în mod egal, în toate straturile societății. Teama de declin social a devenit un motiv comun al epocii noastre.

În viziunea lui Thomas Ostermeier, Hedda Gabler este un produs al erei digitale, o femeie obișnuită să obțină exact ceea ce vrea. Dar această Hedda realizează că există o mare diferență între ceea ce crede ea că își dorește și ceea ce are ea cu adevărat nevoie. În viziunea lui Ostermeier, strălucitoarea Hedda este o combinație de femeie fatală și copil răsfățat care s-a plictisit de noile jucării și se distrează practicând jocuri periculoase.

„Ce mă interesează pe mine ca regizor este că mă aflu în fața unui autor (Ibsen) care arată cum încearcă o ființă umană, cu emoțiile și sentimentele ei, să supraviețuiască, păstrându-și sufletul intact, într-o lume total raționalizată și materialistă, în care domnește exclusiv puterea banului” Thomas Ostermeier