---
source: "StageReview"
canonical: "https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/demonii-spovedania-lui-stavroghin"
title: "DEMONII. SPOVEDANIA LUI STAVROGHIN"
parent_theater: "Teatrul National Cluj-Napoca"
location: "Cluj-Napoca"
route_name: "discover.plays.show"
generated_at: "2026-10-30T06:26:26+02:00"
content_type: "theatre-production"
---

DEMONII. SPOVEDANIA LUI STAVROGHIN
==================================

 [Teatrul National Cluj-Napoca](https://stagereview.ro/teatre/teatrul-national-cluj-napoca)

 Dramă, Tragedie, Dramă Istorică

DEMONII. SPOVEDANIA LUI STAVROGHIN este un spectacol de dramă, tragedie și dramă istorică, regia Tudor Lucanu, la Teatrul National Cluj-Napoca din Cluj-Napoca. Următoarea reprezentație: joi, 5 noiembrie 2026, ora 19:00, Sala Mare.

 Sinopsis
----------

Adaptând romanul dostoievskian „Demonii", regizorul Tudor Lucanu construiește pe scena TNC un spectacol de forță și ambițiune centered pe personajul Nikolai Stavroghin – aristocrat inert, purtător al unei melancolii diabolice care coagulează în jurul lui o lume de revoluționari intoxicați de ideologii totalitare. În vârtejul conflictelor dintre caractere puternice și alianța perversității cu machiavelismul, între dorința de transformare și spiritul negru al manipulării, se conturează o freudă tragică în care iubirea și principiile se erodează în fața demonilor interiori. Spectacolul alertează la profetismul lui Dostoievski: critica severă a doctrinelor socialiste și previziunea consecințelor dezastruoase ale totalitarismului asupra sufletului uman.

Pus în scenă cu decor minimalist și proiecții video ce evocă omniprezența întunecimii și demonicului, spectacolul explorează dialectica dostoievskiană dintre Hristos și Antihrist, dintre libertate și tiranie, invitând spectatorul în confrontarea cu propriii demonii spirituali.

 ![DEMONII. SPOVEDANIA LUI STAVROGHIN](https://stagereview.ro/storage/30773/conversions/demonii-spovedania-lui-stavroghin-poster.webp) Recenzii (0) Distributie Echipa de creație

 
-------------------------------------------------------

 

 

Nikolai Vsevolodovici Stavroghin

 [Ionuț Caras](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ionut-caras)

Piotr Stepanovici Verhovenski

 [Matei Rotaru](https://stagereview.ro/spectacole?actori=matei-rotaru)

Maria Timofeevna Lebeadkina

 /

Daria Pavlovna Șatova

 /

Lizaveta Nikolaevna Tușina

 /

Șigaliov

 [Sânziana Tarța](https://stagereview.ro/spectacole?actori=sanziana-tarta)

Fedka-Ocnașul

 /

Virghinski

 [Dan Chiorean](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dan-chiorean)

Ignat Lebeadkin

 /

Liputin

 [Adrian Cucu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=adrian-cucu) / [Alex Macavei](https://stagereview.ro/spectacole?actori=alex-macavei)

Ivan Pavlovici Șatov

 [Miron Maxim](https://stagereview.ro/spectacole?actori=miron-maxim)

Alexei Nilîci Kirillov

 [Cosmin Stănilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=cosmin-stanila)

Mavriki Nikolaevici Drozdov

 /

Seminaristul

 [Mihai-Florian Nițu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=mihai-florian-nitu)

Artemi Pavlovici Gaganov

 /

Leamșin

 [Radu Dogaru](https://stagereview.ro/spectacole?actori=radu-dogaru)

Matrioșa

 [Ecaterina Pop-Curșeu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ecaterina-pop-curseu)

 -Ion Ianoși, Dostoievski Tragedia subteranei ▪ Dostoievski și Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuți, București, Europress Group, 2013

 În ceea ce privește pregătirea – a fost ca de obicei citesc, mă gândesc, meditez. Și din punctul ăsta de vedere, am avut la ce. Adică Dostoievski e generos cu temele pentru meditație. Stavroghin e un personaj misterios, ascuns, schimbător, cu multe asperități și greu de prins. Cu mai multe vieți, aș putea spune, în diferitele perioade ale propriei sale existențe. Sunt mai mulți Stavroghini. Așa mi s-a părut mie. Adică unul era în tinerețe, altul era când a revenit acasă, altul în plecările lui, alt Stavroghin în ceea ce privește contextul politic al pseudo-revoluționarilor, altul în relațiile cu femeile.

 Kirillov este mereu tăcut, dar cu o gândire laborioasă. Întrebat despre mobilul gândirii lui, el spune „Eu cercetez motivele pentru care oamenii nu îndrăznesc să se sinucidă”. Oamenii nu se sinucid de groază în fața suferinței: „Această groază în fața suferinței îi oprește pe cei mai mulți să se sinucidă”, o altă groază fiind aceea de lumea cealaltă. Crainic susține că „Dostoievski a întrupat în acest personaj una din acele figuri în care vibrează de la început până la sfârșit panica metafizică în fața morții”. (N. Crainic) Kirillov, în permanență preocupat de existența lui Dumnezeu – ca și „părintele” lui, Dostoievski (care mărturisea într-o scrisoare, despre această nesfârșită preocupare) – trăiește o viață „care oscilează pe culmea supremă a spiritului între negația categorică și afirmația categorică”. Kirillov acționează cumva în contradicție cu ceea ce spune, cu ceea ce afirmă. Așa de pildă, în episodul nașterii copilului lui Șatov, el se implică total, deși, conform teoriei lui era împotriva nașterii de copii. După cum observă tot Nichifor Crainic: „E toată bunătatea lui candidă, naturală, care se manifestă în raport cu realitatea directă a vieții și în contradicție totală cu ceea ce elaborase în singularitatea ei cerebrală rațiunea lui abstractă”. Kirillov trece adeseori prin „clipe de armonie universală”, însă  „nu se poate trăi în linia cugetării lui individuale care-l izolează de marele tot”, „numai simțirea iubitoare îl pune de acord cu lumea, îl confundă cu ea”. Oare nu am putea face o paralelă între Kirillov și Cioran – eternul candidat la sinucidere? Kirillov, spre deosebire, însă de filosof, duce actul până la capăt; „Kirillov reprezintă sinuciderea pură”. „Prin această sinucidere pură – și aici cred ar trebui căutat un ecou din «moartea în frumusețe», proclamată de Hedda Gabler – se poate ajunge la regenerarea completă a naturii, la regenerarea fizică a pământului și a lumii”. (N. Crainic)

 Spovedania lui Stavroghin începe cu o crimă, însă, una indirectă. (...) Finalul este unul plin de însemnătate personajele își privesc demonii în oglindă în timp ce Stavroghin își susține monologul final și se întorc spre el în timp ce-și rostește ultimele cuvinte înainte ca ștreangul pe care și l-a pus în jurul gîtului să îi taie ultima răsuflare.

 Piotr Verhovenski, „figură odioasă” de aventurier „amoral și cinic” stă la originea încrengăturii de urzeli „întâmplarea de la fabrica Spigulin, balul și serata literară, acoperite de ridicol”, incendiul provocat, crimele lui Fedka Ocnașul, moartea Lizei, asasinarea lui Șatov „în numele cimentării prin sânge a grupului terorist”, bobârnacul dat lui Kirillov pentru a se sinucide, însuși sfârșitul lui Stavroghin, „toate i se datoresc acestui diavol modern de dimensiuni reduse, călău-farsor, Iago și Falstaff, neîndurător și neserios, ucigaș prin meserie și clovn prin vocație”. „Lacheu jalnic” al lui Stavroghin, Piotr Verhovenski e „o dublură vulgară”, care pune în practică gândurile maestrului și prin asta „le smulge aureola”. „Demonismul politic al învățăcelului” nu face altceva decât să compromită „demonismul filosofic al învățătorului” – este relația dintre „practicianul plat” și „cavalerul ideii”. (I.Ianoși)

 Scrierea Demonilor a avut ca punct de plecare un fapt real. Despre elaborarea romanului, în Jurnalul de scriitor, Dostoievski notează „Unii dintre criticii noștri au observat că în ultimul meu roman Demonii, m-am folosit de subiectul celebrului caz al lui Neceaev (discipol al lui Mihail Bakunin - întemeietorul anarhismului revoluționar în Europa – conducător al unei organizații teroriste, condamnat în 1873 la douăzeci de ani de muncă silnică pentru asasinarea studentului I.I. Ivanov); dar imediat au declarat că la mine nu există portrete propriu-zise sau o reproducere exactă a istoriei lui Neceaev, că a fost luat un fenomen și că eu doar am încercat să explic posibilitatea existenței în societatea noastră, în sensul unui fenomen social, și nu în forma lui anecdotică, nu ca o simplă descriere a unui incident petrecut la Moscova. (...) În romanul meu nu-l tratez pe faimosul Neceaev în persoană, nici pe Ivan, victima lui. Figura lui Neceaev al meu seamănă, desigur, cu figura adevăratului Neceaev”. Dostoievski își pune întrebarea cum au putut să apară nu un singur Neceav, „ci Neceaevii și cum se întâmplă că acești Neceavi își recrutează până la urmă neceaviștii?”. Neceaevii pot fi „creaturi lamentabile și deformate, dotate, printr-un atavism foarte complicat, cu o sete de intrigă și putere, cu o precoce necesitate arzătoare și maladivă de a-și demonstra personalitatea, dar de ce ar fi «idioți»?” Ba mai mult, spune Dostoievski în Jurnal, chiar și cei care sunt „niște monștri veritabili pot fi extrem de evoluați, vicleni și chiar culți. Sau credeți că «științele», cunoștințele, informațiile primite de la școală formează atât de definitiv sufletul tânărului, încât, odată cu primirea diplomei, capătă imediat și pe vecie un talisman care să-i permită  recunoașterea adevărului și evitarea ispitelor, patimilor și viciilor?” De ce ar fi Neceavii „neapărat fanatici? – întreabă Dostoievski - Adesea, sunt pur și simplu niște escroci. E drept că în romanul meu Demonii, un Neceaev spune: «Sunt escroc, nu socialist», dar vă încredințez că ar fi putut spune acest lucru și în realitate. Sunt niște escroci foarte vicleni, care au studiat tocmai latura generoasă a sufletului omenesc, cel mai adesea a unui suflet tânăr, pentru a-l putea mânui ca pe un instrument muzical”. Dostoievski mărturisește că el însuși a fost „un vechi «neceavist»”, că a stat „pe eșafod, condamnat fiind la moarte”, dar că s-a aflat atunci în compania unor oameni culți cu studii făcute la cele mai bune universități. „Eram contaminați – notează el – de ideile socialismului teoretic al vremii.” „Socialismul politic” a apărut „din nerăbdarea oamenilor flămânzi, inflamați de teoriile fericirii viitoare” esența lui constând, „cu toate scopurile sale proclamate”, doar „în dorința de jefuire generală a tuturor proprietarilor de către clasele sărace”. Societatea trebuia să se schimbe, dar nu se știa nimic decât că „societatea prezentă trebuia să se prăbușească”; aceasta era „întreaga formulă a socialsmului politic”. Dostoievski recunoaște onest că toți aceia care se lăsaseră „contaminați”, au respins apoi „tot acest delir visător, toată această beznă și oroare, pregătită pentru omenire sub pretextul înnoirii și învierii ei”. „Asasinatul de la Moscova”, crede scriitorul, că a fost prezentat de Neceaev ca „o acțiune politică” servind „marea cauză comună”. „În romanul meu Demonii, am încercat să descriu acele motive multiple și variate, în virtutea cărora oamenii cei mai curați sufletește și cei mai sinceri pot fi atrași la săvârșirea unei fărădelegi atât de înfiorătoare”. (F.M. Dostoievski).

 Nikolai Berdiaev vede concentrate în personajul Șatov toate „contradicțiile, ispitele și păcatul ideii mesianice rusești”, punându-și întrebarea „Să fi fost însă Dostoievski descătușat cu totul de concepția lui Șatov? Firește, Dostoievski nu e Șatov, însă l-a iubit pe Șatov și ceva din Șatov este și în el. Toți eroii lui Dostoievski sunt crâmpeie din propriul său suflet, momente ale traiectului său spiritual. Șatov îi spune lui Stavroghin: Știi  dumneata care popor din lume este astăzi singurul «purtător al dumnezeirii», care vine să înnoiască și să salveze lumea în numele unui nou Dumnezeu, și care deține cheile vieții și ale cuvântului cel nou?”. „Orice popor numai într-atât și atâta timp există ca popor, cât timp își are un Dumnezeu al său, excluzând neîmpăcat orice alt Dumnezeu din lume”. Aceasta înseamnă o întoarcere la particularismul primitiv. „Doar Adevărul e unul singur și, prin urmare, numai unul dintre popoare poate avea un Dumnezeu adevărat, chiar dacă și celelalte au și ele dumnezeii lor aparte și mari. Singurul popor «purtător de Dumnezeu» este poporul rus”. Atunci Stavroghin îi pune lui Șatov problema fundamentală: „Dumneata personal, crezi sau nu crezi în Dumnezeu?” Șatov se codește, se bâlbie, el „crede în Rusia, în ortodoxia ei”, ca în cele din urmă, la întrebarea insistentă a lui Stavroghin, să spună „Eu... voi crede în Dumnezeu”. În acest uimitor dialog, Dostoievski demască minciuna narodnicismului religios, a ploconelii în fața poporului, demască primejdia conștiinței mesianice narodnice. Mulți ruși credeau în popor înainte de a crede în Dumnezeu, se încredeau în popor mai mult decât în Dumnezeu, prin popor voiau să ajungă la Dumnezeu. Ispita închinării în fața poporului e tipic rusească.” (N. Berdiaev)

 Grupul de conspiratori este condus de Verhovenski, care, stăpânit de o „idee falsă” „se desfigurează din punct de vedere uman”, din cauza unei iluzorii libertăți absolute „pentru el nu mai există om, el însuși nu e om”, spune Berdiaev, care continuă, observând că s-a ieșite deja „din împărăția umanului pradă unei stihii inumane, sinistre”. „Ideea atee a socialismului revoluționar” a degenerat într-o „idiotizare morală a firii umane”, criteriile binelui și răului sunt pierdute pe drum, luând naștere „o stare înspăimântătoare, saturată de crimă și sânge”. „Verhovenski – spune N. Berdiaev – aparține acelor personaje care nu au destin, ele cad din lume în neființă”.

 Se spune că romanul ar fi o carte a întunericului. Regizorul Lucanu a înțeles perfect și a creat în spectacol un fundal angoasant, prin proiecții video sugestive, cu dâre fulgurante, nori sumbri, ploi reci și persistente. Un decor funcțional platforma înclinată, care permite personajelor să zăbovească în întuneric sau într-o lumină bolnavă. Am asistat la un spectacol inegal. E drept că miza e imensă, însă Tudor Lucanu își cultivă propensiunea spre dramatizarea operelor literare.

 În anul 1873 redactează ziarul „Grajdanin”, în care a publicat un editorial intitulat Jurnal de scriitor, inițiind un nou gen literar. Publicat lunar, Jurnalul este o culegere de povestiri, reportaje, schițe, critică literară, articole, comentarii politice. În secțiunile acestui Jurnal au apărut nuvelele Umilul, Visul unui om ridicol, Pomul de Crăciun ceresc, Bobok și unele schițe autobiografice Țăranul Murei, O femeie de o sută de ani și o satiră, Spiritualism, Ceva despre diavoli, Inteligența extraordinară a diavolilor, de-ar fi măcar diavoli aceștia.

 Despre Nikolai Stavroghin, Dostoievski scrie într-o scrisoare (citată de Ion Ianoși) că „întreg patosul romanului e în prinț, el este eroul. Tot restul se rotește în jurul lui, ca un caleidoscop” (29 martie, 10 apr.1870), „Stavroghin e totul” (16 aug.1870), „e un personaj tragic”, „o figură rusească și tipică în același timp”, „l-am luat din inima mea”. Motto-ul de la începutul romanului este explicat de autor într-o scrisoare din 9 octombrie 1870 „Demonii au ieșit din omul rus și au intrat în turma de porci în alde Neceaiev, Serno-Solovievici și alții ca ei. Aceștia s-au înecat și se vor îneca cu siguranță, iar omul lecuit, din care au ieșit demonii, stă așezat la picioarele lui Isus”. Singurii care-l deconspiră pe Stavroghin sunt Maria Lebeadkina, Șatov, care-l pălmuiește și Dașa. Atunci când ea îi vorbește de „demonul” lui, Stavroghin bagatelizează: „ce demon! Un mic drac răutăcios și guturăiat, un drac ratat”. (apud I.Ianoși, op.cit., pp. 150, 151, 173). Stavroghin e un personaj complicat, „pe jumătate mort și pe jumătate viu, insensibil și chinuit, crud și înțelegător, dușman al său, nu mai puțin decât vrăjmaș al celorlalți”. Într-o scrisoare din martie 1872, Dostoievski spune despre Stavroghin că este „un întreg tip social”, „tipul rusesc al omului trândav, nu din dorința de a fi trândav, ci pentru că și-a pierdut legătura cu tot ce-i este drag și, în principal, credința. tipul omului vicios din plictiseală, dar cu conștiință și depunând chinuite și spasmodice eforturi pentru a se înnoi și pentru a începe să creadă din nou”. (I.Ianoși, pp. 166, 186)

 Un spectacol ambițios bine construit și gîndit, conturat în lumea coșmarului, cu puternice note expresioniste ca estetică. Faptul că regizorul asumă principalele componente ale spectacolui îi asigură o unitate în cadrul căreia își găsesc loc costumele Zsófiei Gábor sau muzica live a lui Radu Dogaru. (...)Unitate de imagini, decorul cu efecte de video mapping (...) imagini fugare în momentul visului, umbre ce se unduiesc, luna amenințătoare, un astru celest, ce ar putea fi tot atît de bine și planeta noastră, căci pe scenă, fără îndoială ne regăsim în lumea demonilor, în străfundurile unei alte realități. O  echipă de actori omogenă în jurul a trei protagoniști Ionuț Caraș, Matei Rotaru și Sânziana Tarța. (...) \[Pe\]Tudor Lucanu, l-am descoperit cu adevărat în acest spectacol ambițios și foarte sigur pe el. Căci, repet, desenul regizoral e complex, pleacă de la un material stufos, și mai ales cu implicații filozofice și politice complexe, dar alegerile sale se văd clare, scenariul decupat coerent și ingenios din cele peste 800 de pagini, căruia îi răspunde un univers vizual și sonor puternic, sugestiv, maleabil, în continuă mișcare și expresivitate. Spectacol de umbre și terori, de estetică expresionistă.

 Șigaliov e un fel de „fanatic al omeniei”. Pentru revoluționarul Șigaliov (la fel ca și pentru Marele Inchizitor) „robii trebuie să fie egali; fără despotism nu a existat nici libertate, nici egalitate, dar în turmă trebuie să existe egalitate”, observă Nikolai Berdiaev, care continuă afirmând că „egalitatea e posibilă doar în cadrul despotismului. Când societatea năzuiește spre egalitate, ea trebuie să treacă în mod inevitabil prin despotism. Tendința către egalitate, spre fericire și ghiftuială pentru toți, va conduce la o inegalitate uriașă, la o dominare tiranică a unei minorități infime asupra majorității”. O analiză subtilă a socialismului o găsim formulată de filosoful rus „Socialismul este supus celor trei ispitiri refuzate de Hristos în pustie; renunță la libertatea spiritului în numele fericirii și al liniștii milioanelor de oameni. Mai înainte de orice, îl ademenește transformarea pietrelor în pâini. Dar, dacă pietrele pot fi prefăcute în pâini, prețul pierderii libertății spiritului uman este nepermis de mare”. (N.Berdiaev)

 O reamintire a întâmplărilor din roman credem că ar fi benefică. Prieteni de douăzeci de ani, Stepan Trofimovici Verhovenski și Varvara Petrovna Stavroghina se află în așteptarea fiiilor lor, Piotr și Nikolai la moșia Stavroghinei, văduvă de general. Încă de foarte tânăr, Nikolai este implicat în tot soiul de istorii stranii. Aflat într-un anturaj dubios, este degradat din armată și exilat, dar continuă să ducă o existență dezordonată. La 25 de ani reapare în orașul copilăriei, scandalizând societatea de aici printr-un comportament insolent după care pleacă în Elveția unde se împrietenește cu Liza și Dașa, sora lui Șatov. Stavroghina vrea să-și mărite pupila, pe Dașa, cu bătrîiorul Stepan Trofimovici invitând la ea acasă mai multă lume. La această agapă nimeresc cei doi fii. Nikolai coagulează în jurul lui toată această societate de tineri Kirillov și Șatov sunt ucenicii lui, Dașa și Liza sunt îndrăgostite de el, infirma Maria Lebeadkina este soția lui de taină. Piotr Verhovenski, cu acordul tacit al lui Stavroghin, plănuiește uciderea Mariei pentru a-i elibera calea spre Liza și pentru a-l atrage în politică. Dar acesta nu se mărginește doar la asasinarea Mariei și a fratelui ei, ci pune la cale chiar și un incendiu, o întâlnire amoroasă între Stavroghin și Liza, și, mai presus de toate, pregătește asasinarea lui Șatov. Kirillov se sinucide, luând asupră-și vina morții lui Șatov. Adevărații criminali sunt însă prinși, dar Piotr scapă și fuge în Elveția, iar Stavroghin se spânzură.

 Vina indiferenței și a vanității în fața faptelor comise nu-l va ajuta pe Stavroghin să se ierte; ispășirea și iertarea îi sunt refuzate „pentru că orgoliul îl face să nu-și poată mărturisi crima în toată urâțenia ei”. „Ținta mea este să mă iert eu însumi, de aceea caut suferința” spune Stavroghin, iar părintele Tihon îi replică „dacă crezi asta, crezi tot”.  În esență, Stavroghin este un personaj tragic; „ținta fiecărui erou tragic este aceea de a se ierta el însuși. Iar adevărata pedeapsă o constituie autopedeapsa. Ceea ce diferă e legea morală admisă de erou ca proprie lege și încălcată. Faptul că lui Stavroghin îi este refuzată suferința care l-ar fi putut reconcilia cu legea încălcată și cu sine e o pedeapsă și mai mare.” „Dumnezeu nu poate exista altundeva decât în interiorul conștiinței umane și legea lui se identifică (...) cu acea exigență morală în absența căreia lumea își pierde sensul și e supusă prăbușirii”.  (Ileana Mălăncioiu). Cu toată existența lui inconsistentă, Nikolai Stavroghin fascinează. Fascinația lui se extinde la toți cei din jur, aceștia gravitând ca fluturii atrași de flacără Șatov, Kirillov, Piotr Stepanovici Verhovenski, Șigaliov.

 În analiza filosofică a operei lui Dostoievski, Berdiaev vorbește despre o „construcție focalizată” în jurul unui anume personaj – „toți există doar pentru el și în relație cu el, toți îi semnalează destinul interior”. În Demonii, „Stavroghin este soarele în jurul căruia se rotesc toți. În preajma lui Stavroghin se înalță vârtejul care duce spre demonizare. Toți converg spre el ca spre un soare, toți se revendică de la el și se întorc la el. Toți alcătuiesc soarta lui. Șatov, Piotr Verhovenski, Kirillov sunt doar părți ale personalității sale în dezagregare, doar emanații ale acelei personalități neobișnuite, prin intermediul cărora Stavroghin secătuiește. Taina lui Stavroghin este singura temă a Demonilor. Singura «afacere», care-i absoarbe pe toți, este «afacerea» Stavroghin. Demonizarea revoluționară este doar un moment al destinului lui Stavroghin – semnalarea realității interioare a lui Stavroghin, a angoasei sale. (...) Dezvăluirea profunzimii omului atrage catastrofa nelimitatului. Astfel se dezvăluie în Demonii scindarea unei personalități umane neobișnuite, care și-a epuizat forțele proprii în nemărginirea tendințelor sale, fiind incapabilă de opțiune și jertfă”. „Vârtejurile furtunoase” stârnite în jur de Stavroghin, fundamentul lui „tainic-irațional, «demonic»”, „tensionează și încinge atmosfera înconjurătoare, dă naștere în jur unei rătăciri de îndrăciți”. (N.Berdiaev, op.cit., p.27) Nici Nichifor Crainic nu e de altă părere „În Nicolae Stavroghin este întrupat diavolul însuși (...) când vorbim de diabolism trebuie să înțelegem neapărat de la început principiul revoltei, al nonconformismului, al neacomodării, principiul care duce logic la o negație totală a ceea ce este”. (N. Crainic)

Calendar

joi, 05 nov. 2026

 19:00 Am bilet

 Adauga in calendar [Deschide previzualizarea Deschide fisierul calendar](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/demonii-spovedania-lui-stavroghin/calendar.ics) [Google Calendar Doar spectacolul urmator](https://calendar.google.com/calendar/render?action=TEMPLATE&text=DEMONII.+SPOVEDANIA+LUI+STAVROGHIN+-+Teatrul+National+Cluj-Napoca&dates=20261105T170000Z%2F20261105T190000Z&details=Adapt%C3%A2nd+romanul+dostoievskian+%E2%80%9EDemonii%22%2C+regizorul+Tudor+Lucanu+construie%C8%99te+pe+scena+TNC+un+spectacol+de+for%C8%9B%C4%83+%C8%99i+ambi%C8%9Biune+centered+pe+personajul+Nikolai+Stavroghin+%E2%80%93+aristocrat+inert%2C+purt%C4%83tor+al+unei+melancolii+diabolice+care+coaguleaz%C4%83+%C3%AEn+jurul+lui+o+lume+de+revolu%C8%9Bionari+intoxica%C8%9Bi+de+ideologii+totalitare.+%C3%8En+v%C3%A2rtejul+conflictelor+dintre+caractere+puternice+%C8%99i+alian%C8%9Ba+perversit%C4%83%C8%9Bii+cu+machiavelismul%2C+%C3%AEntre+dorin%C8%9Ba+de+transformare+%C8%99i+spiritul+negru+al+manipul%C4%83rii%2C+se+contureaz%C4%83+o+freud%C4%83+tragic%C4%83+%C3%AEn+care+iubirea+%C8%99i+principiile+se+erodeaz%C4%83+%C3%AEn+fa%C8%9Ba+demonilor+interiori.+Spectacolul+alerteaz%C4%83+la+profetismul+lui+Dostoievski%3A+critica+sever%C4%83+a+doctrinelor+socialiste+%C8%99i+previziunea+consecin%C8%9Belor+dezastruoase+ale+totalitarismului+asupra+sufletului+uman.+Pus+%C3%AEn+scen%C4%83+cu+decor+minimalist+%C8%99i+proiec%C8%9Bii+video+ce+evoc%C4%83+omniprezen%C8%9Ba+%C3%AEntunecimii+%C8%99i+demonicului%2C+spectacolul+exploreaz%C4%83+dialectica+dostoievskian%C4%83+dintre+Hristos+%C8%99i+Antihrist%2C+dintre+libertate+%C8%99i+tiranie%2C+invit%C3%A2nd+spectatorul+%C3%AEn+confrontarea+cu+propriii+demonii+spirituali.%0A%0AView+the+public+play+page%3A+https%3A%2F%2Fstagereview.ro%2Fspectacole%2Fteatrul-national-cluj-napoca%2Fdemonii-spovedania-lui-stavroghin%0A%0ATickets%3A+https%3A%2F%2Fwww.entertix.ro%2Fbilete%2F42201%2Fdemonii-spovedania-lui-stavroghin-5-november-2026-teatrul-national-cluj-napoca-sala-mare-cluj-napoca.html&location=Sala+Mare&sf=true&output=xml) [Calendar Outlook Doar spectacolul urmator](https://outlook.office.com/calendar/0/deeplink/compose?subject=DEMONII.+SPOVEDANIA+LUI+STAVROGHIN+-+Teatrul+National+Cluj-Napoca&body=Adapt%C3%A2nd+romanul+dostoievskian+%E2%80%9EDemonii%22%2C+regizorul+Tudor+Lucanu+construie%C8%99te+pe+scena+TNC+un+spectacol+de+for%C8%9B%C4%83+%C8%99i+ambi%C8%9Biune+centered+pe+personajul+Nikolai+Stavroghin+%E2%80%93+aristocrat+inert%2C+purt%C4%83tor+al+unei+melancolii+diabolice+care+coaguleaz%C4%83+%C3%AEn+jurul+lui+o+lume+de+revolu%C8%9Bionari+intoxica%C8%9Bi+de+ideologii+totalitare.+%C3%8En+v%C3%A2rtejul+conflictelor+dintre+caractere+puternice+%C8%99i+alian%C8%9Ba+perversit%C4%83%C8%9Bii+cu+machiavelismul%2C+%C3%AEntre+dorin%C8%9Ba+de+transformare+%C8%99i+spiritul+negru+al+manipul%C4%83rii%2C+se+contureaz%C4%83+o+freud%C4%83+tragic%C4%83+%C3%AEn+care+iubirea+%C8%99i+principiile+se+erodeaz%C4%83+%C3%AEn+fa%C8%9Ba+demonilor+interiori.+Spectacolul+alerteaz%C4%83+la+profetismul+lui+Dostoievski%3A+critica+sever%C4%83+a+doctrinelor+socialiste+%C8%99i+previziunea+consecin%C8%9Belor+dezastruoase+ale+totalitarismului+asupra+sufletului+uman.+Pus+%C3%AEn+scen%C4%83+cu+decor+minimalist+%C8%99i+proiec%C8%9Bii+video+ce+evoc%C4%83+omniprezen%C8%9Ba+%C3%AEntunecimii+%C8%99i+demonicului%2C+spectacolul+exploreaz%C4%83+dialectica+dostoievskian%C4%83+dintre+Hristos+%C8%99i+Antihrist%2C+dintre+libertate+%C8%99i+tiranie%2C+invit%C3%A2nd+spectatorul+%C3%AEn+confrontarea+cu+propriii+demonii+spirituali.%0A%0AView+the+public+play+page%3A+https%3A%2F%2Fstagereview.ro%2Fspectacole%2Fteatrul-national-cluj-napoca%2Fdemonii-spovedania-lui-stavroghin%0A%0ATickets%3A+https%3A%2F%2Fwww.entertix.ro%2Fbilete%2F42201%2Fdemonii-spovedania-lui-stavroghin-5-november-2026-teatrul-national-cluj-napoca-sala-mare-cluj-napoca.html&startdt=2026-11-05T19%3A00%3A00%2B02%3A00&enddt=2026-11-05T21%3A00%3A00%2B02%3A00&location=Sala+Mare)

Pagina spectacolului

 [Site oficial](https://www.teatrulnationalcluj.ro/piesa-710/demonii.-spovedania-lui-stavroghin/)

 Alte spectacole din genul

Dramă

 [![Club 27](https://stagereview.ro/storage/994/conversions/cover-site-spectacol-CLUB-27-pt-site-la-dimensiune-02-432x243-thumb.webp) Club 27 Teatrul Metropolis](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-metropolis/club-27) [![Ex](https://stagereview.ro/storage/780/conversions/WhatsApp-Image-2023-10-03-at-14.28.21-717x1024-thumb.webp) Ex Teatrul Mic](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-mic/ex) [![La cativa oameni distanta de tine](https://stagereview.ro/media/268/conversions/list_1_afrim-thumb.webp) La cativa oameni distanta de tine Teatrul National Bucuresti](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-bucuresti/la-cativa-oameni-distanta-de-tine) Scanează și descarcă aplicația

 [![Cod QR pentru descărcarea aplicației StageReview](https://stagereview.ro/images/mobile-app/app-qr.svg)](https://stagereview.ro/app) iOS și Android