---
source: "StageReview"
canonical: "https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/priveste-inapoi-cu-manie"
title: "PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE"
parent_theater: "Teatrul National Cluj-Napoca"
location: "Cluj-Napoca"
route_name: "discover.plays.show"
generated_at: "2026-05-22T01:05:35+03:00"
content_type: "theatre-production"
---

![](https://www.facebook.com/tr?id=735681389129124&ev=PageView&noscript=1) [✨ Articol nou

Gala UNITER la 34 de ani: o radiografie a premiilor care au scris istoria teatrului românesc

Citește articolul →

 ](https://stagereview.ro/blog/gala-uniter-la-34-de-ani-o-radiografie-a-premiilor-care-au-scris-istoria-teatrului-romanesc)

 PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE
========================

 [Teatrul National Cluj-Napoca](https://stagereview.ro/teatre/teatrul-national-cluj-napoca)

 Sinopsis
----------

 adaptare de Tudor Lucanu, după traducerea semnată de Any Florea și Nicolae Minei

de John Osborne este una dintre creațiile dramaturgice definitorii ale secolului XX, având, la momentul premierei, un real efect transformator asupra teatrului englez și occidental. Jimmy și Alison Porter trăiesc într-o rutină problematică, marcată de ieșiri batjocoritoare ale bărbatului și de epuizarea constantă a soției sale în fața temperamentului sangvinic al acestuia, de care rămâne însă incontrolabil atrasă. În noua montare a Naționalului clujean, Tudor Lucanu explorează și actualizează dinamica unei căsnicii profund disfuncționale, concentrând acțiunea piesei într-o pledoarie scenică împotriva abuzului, în formele sale fățișe sau, din contră, insidioase și subtile. Astfel, spectacolul nu banalizează dezechilibrele de putere din cuplurile nefericite de ieri și de azi, ci, din contră, încearcă să le repună în discuție și chiar să le recalibreze cu mijloace performative și muzicale contemporane.

Comentariile muzicale din afara piesei sunt creațiile lui Radu Dogaru mulate pe subiectul orientat cu precădere pe drama domestică inspirată de "tinerii mânioși" de pe scenă. Mai exact, reprezentantul acestei mânii este Jimmy, un coleric violent, în război permanent cu toată lumea. Scenografia spațiilor suprapuse, prevăzută de Zsófia Gábor, distanțează planimetria limbajelor scenice, fără o separare temporală a discursului teatral. Scenele au coeziune de ansamblu cu exacerbarea emoțiilor personajelor în ritmurile tensionate ale instrumentelor folosite (chitară, orgă, vioară și mai ales percuție). Îndemânarea actorilor în mânuirea instrumentelor e uimitoare. Te întrebi dacă ei sunt actori sau membrii ai unei formații rock ce reușesc să-și armonizeze vocile, de cele mai multe ori, în ciuda unor stridențe, discrepanțe întâmplătoare, nedorite. Poate indicațiile din textul original, conform cărora Jimmy cântă la trompetă, au declanșat, inspirat și implementat în spectacol complementaritatea muzicii. Prestația muzicală a actorilor, impresionantă în sine, supradimensionează conotațiile intrigii până la semnificațiile unui manifest etic asupra violenței în familie sau chiar posibil femicid.

Episod cu tineri furioși de ieri și de azi

pe scena Mare a Teatrului Național „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, care a avut loc în data de 15 martie, nu este doar o recalibrare a textului clasic al lui John Osborne, ci un rechizitoriu necesar și brutal de onest asupra abuzului domestic. Într-o epocă în care cifrele femicidului în România (51 de cazuri doar în 2025) strigă de pe paginile ziarelor, spectacolul transformă furia „tânărului furios" de odinioară într-o oglindă a narcisismului toxic contemporan.

Privește înapoi cu mânie, în regia lui Tudor Lucanu, anatomia unei tăceri complice

Scenografa Zsófia Gábor și⁠-⁠a imaginat un construct scenic minimalist, în care o mansardă muzicală este suprapusă locuinței cuplului. Pe tot parcursul demersului dramatic, Alison, Helena, Jimmy și Cliff cântă la clape, la vioară, la tobe și la chitară electrică, fiind totodată și interpreți vocali. Ansamblul muzical funcționează ca un simulacru de cor antic, cromatizând sonor anumite momente de tensiune emergentă sau sintetizând atmosfera haotică din menajul expus unor încercări majore. Muzica creată de Radu Dogaru posedă un impact visceral, astfel încât și intermezzourile propriu⁠-⁠zise, și fondul acustic al scenelor de aparentă acalmie conjugală sau de izbucnire pasională amplifică substanțialitatea itinerarului dramatic. (...) Echipa de creație a spectacolului

se remarcă printr⁠-⁠o desăvârșită unitate a contrariilor, astfel încât evoluția fiecărui protagonist este atât perfect individualizată, cât și acordată cu precizie la ansamblul de alterități marcate de conflicte și pasiuni divergente.

Interpreții se privează în mod meritoriu de ceea ce Stanislavski numește "patos teatral fals", iar munca lor denotă un rafinament salutar al detaliului, neviciat de orice tentă manieristă.

sau jocul de a pretinde că ești om și caruselul conviețuirii

John James Osborne - cunoscut posterității drept

- s-a născut pe 12 decembrie 1929 în districtul Fulham din vestul Londrei, într-o familie care aparținea clasei muncitoare. După cum povestea el însuși în primul volum al autobiografiei sale,

, trad. noastră, text publicat în anul 1981), copilăria lui a fost una mai degrabă nefericită, marcată de moartea surorii și, mai târziu, a tatălui, de atitudinea critică și respingătoare a mamei, dar și de o predispoziție bolnăvicioasă. Relația cu mama sa, în special, pare să explice parțial atitudinea resentimentară a tânărului, adesea reflectată în opera sa dramaturgică.

Datorită unei asigurări încasate după decesul tatălui, Osborne începuse, în 1943, să studieze la o școală cu internat din Devon, însă aventura academică i-a fost curmată de o altercație cu directorul, în urma căreia băiatul l-a lovit cu pumnul pe profesor. De altfel, și până în acel moment educația viitorului scriitor fusese una fragmentară, în special din cauza numeroaselor episoade de boală. Totuși, acesta manifestase de timpuriu un talent literar înnăscut și nutrea un interes tot mai mare față de artele spectacolului. Astfel, după ce a lucrat scurtă vreme ca jurnalist, totodată frecventând cursuri de dans, și-a început cariera teatrală în 1948, în cadrul unei companii de teatru itinerante. Deși sarcinile lui inițiale erau modeste, de recuziter, dublură și tutore pentru copiii din trupă, Osborne a început curând să joace el însuși, activând și ca manager pentru diverse companii de spectacol britanice. În aceeași perioadă a scris și o piesă de teatru,

, trad. noastră), în colaborare cu actrița Stella Linden, cea care îi era la vremea respectivă amantă și mentor.

John Osborne a devenit cunoscut publicului larg odată cu premiera, în 1956, a piesei

- pentru scrierea căreia se inspirase din scurta și tensionata sa căsnicie cu actrița Pamela Lane. Chiar dacă divorțul de aceasta s-a finalizat în 1957, legătura celor doi a continuat încă trei decenii, după cum reiese și din corespondența lor și după cum mărturisea autorul în cea de-a doua parte a memoriilor sale, publicată în 1991 sub titlul

, trad. noastră). În scrisorile către Pamela, Osborne i se adresa cu numele de alint „veverița mea", folosit de personajele principale din piesă în jocurile lor erotice, demonstrând astfel, din nou, filiația autobiografică a acestora. Printr-o ironie a sorții, Pamela a fost recreată scenic de Mary Ure, prima titulară a rolului Alison și cea care urma să devină a doua soție a lui Osborne. La fel de paradoxal, în anii 1960 Pamela însăși a participat la o audiție pentru rolul lui Alison, nefiind selectată. După primul divorț, bărbatul a mai fost căsătorit de patru ori. Pamela Lane, care a murit în 2010, le-a supraviețuit tuturor celorlalte neveste ale sale.

a avut un efect imediat și radical asupra teatrului englez și european, integrându-se în așa-zisul „realism al chiuvetei de bucătărie", o mișcare culturală ce s-a constituit în noul val britanic în cinematografie și arte. După această premieră, în repertoriile teatrale și-au făcut curând loc reprezentanții dezabuzați ai clasei de mijloc, scârbiți de mediocritatea propriilor existențe și de ipocrizia anostă a societății postbelice. Pornind de la o sintagmă folosită în campania de marketing a spectacolului produs de Royal Court Theatre, generația de scriitori cu simpatii de stânga, din care făcea parte Osborne (devenit chiar prototipul ei), a rămas în istorie sub numele de „tinerii mânioși."

În 1958, scriitorul a fondat împreună cu regizorul Tony Richardson casa de producție Woodfall Film Productions. Atât

, următoarea lui piesă, au fost ecranizate în 1959. În 1963, John Osborne a câștigat premiul Oscar pentru scenariul filmului

De-a lungul carierei, autorul a scris peste douăzeci de piese de teatru, originale sau adaptări, numeroase scenarii de film și de televiziune, precum și cele două volume autobiografice, care s-au bucurat de un mare succes în rândurile criticilor. Ultima lui piesă,

, montată în 1992, îl prezintă pe mult mai bătrânul Jimmy Porter, protagonistul din

, de această dată într-o relație disfuncțională cu o altă Alison - fiica sa.

Osborne a murit pe 24 decembrie 1994, în comitatul Shropshire din Anglia, în urma unor complicații ale diabetului. Este înmormântat în orășelul Clun, alături de cea de-a cincea soție, Helen Dawson.

este o piesă în trei acte a autorului britanic John Osborne, montată pentru prima dată la Royal Court Theatre de regizorul Tony Richardson. Premiera spectacolului a avut loc pe 8 mai 1956 - o dată importantă simbolic pentru autor, fiind ziua de naștere a tatălui său, care murise pe când Osborne era copil.

Jimmy Porter este un tânăr dezgustat de mediocritatea cotidiană în care își duce traiul ca reprezentant al clasei de mijloc din Anglia postbelică. Temperamentul sangvinic al bărbatului se manifestă mai ales în relația cu soția lui, Alison, existența lor comună desfășurându-se într-o succesiune repetitivă de ieșiri verbale batjocoritoare și împăcări pline de pasiune. Dinamica celor doi este completată de colegul lor de apartament, Cliff, un soi de personaj-

, care le mediază interacțiunile și încearcă să o protejeze pe femeie în momentele vulnerabile. Ciclul disfuncțional se reia până la apariția prietenei lui Alison, Helen, care în cele din urmă i se substituie acesteia.

Modelul lui Osborne pentru această dramă domestică fusese chiar propria lui căsnicie scurtă și tensionată cu actrița Pamela Lane. Aceasta din urmă avea să o vadă în seara premierei pe succesoarea sa, Mary Ure, în rolul pe care ea îl inspirase.

La puțin timp după prima reprezentație, spectacolul a zguduit lumea teatrală britanică și a propulsat clasa muncitoare în centrul de interes al dramaturgiei occidentale a vremii. Legendele țesute în jurul producției spun chiar că publicul londonez a reacționat cu icnete de uimire din cauza prezenței iconoclaste a unei mese de călcat pe scenă. Pornind de la o formulă folosită în comunicatul de presă care anunța noua montare, sintagma „tineri mânioși" a devenit curând o umbrelă literară sub care criticii au plasat generația lui Osborne, rămânând ca atare în conștiința posterității. Desigur, după cum era de așteptat dată fiind natura insolentă a piesei, cronicile de întâmpinare desființaseră aproape unanim spectacolul. Totuși, din tabăra entuziaștilor rămâne antologică formula folosită de Kenneth Tynan. Acesta a decretat într-un articol laudativ că nu va putea iubi niciodată pe nimeni care nu vrea să vadă

, revendicându-și prin acest adagiu ștrengăresc o bucățică proprie din istoria teatrului englez de după Al Doilea Război Mondial.

Succesul ulterior al spectacolului s-a datorat însă televiziunii. Osborne relata în memoriile sale că, după difuzarea pe BBC a unui fragment din producție, reacția publicului a fost imediată, iar încasările din bilete s-au dublat aproape instantaneu. În anii care au urmat, piesa a devenit cunoscută pe plan internațional. În 1959, Osborne și Richardson, la îndemnul producătorului canadian Harry Saltzman, puseseră bazele Casei de producție Woodfall Film Production. Împreună, au ecranizat drama, cu Richard Burton și Mary Ure în rolurile principale și în regia aceluiași Richardson.

De vorbă cu Tudor Lucanu, regizorul spectacolului

 ![PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE](https://stagereview.ro/storage/30199/conversions/0777_abfb9-poster.webp) Recenzii (0) Distributie

 
---------------------------------------------

 

 

 Nu avem inca actori inregistrati pentru acest spectacol.

 ### Pagina spectacolului

 [Site oficial](https://www.teatrulnationalcluj.ro/piesa-777/priveste-inapoi-cu-manie/)