Doctorul

Pentru ca … Andrei Serban si pentru ca….m-am nascut prea tarziu ptr Trilogia Antica, pare ca magnetismul oricarei noi piese a lui isi arata efectul…dupa Oedip, Mary S si cu gandul la A 12-a Noapte de la Constanta, normal ca mi-am dorit sa vad si Doctorul…si asa podiumul dupa Robert Icke s-a completat, cu Doctorul pe locul III….Nu stiu daca piesa montata la Nottara aduce ceva in plus fata de versiunea regizorala montata la Timisoara sau de piesa adaptata tot de Icke deja jucata la TNB in trecut din ce observ….dar la mine a ajuns poate prea tarziu (cred ca mesajul progresist a trecut deja sub creasta valului) si prea zgomotos acoperind zbuciumul doamnei doctor Wolff in dualitatea rolurilor jucate in profesie-viata privata ….dar multumesc spectacolului ca am descoperit o piesa scrisa la 1912 de Arthur Schnitzler intr-o perioada in care lumea chiar era complicata nu doar se proiecta astfel ca acum, cu un subiect ce a dus la intrerzicerea ei in Austria ultra-catolica a acelor vremuri. Acelasi autor a scris la 1926 nuvela ce a inspirat filmul Eyes Wide Shut…inca o dovada ca omenirea a ramas mult in urma potentialului dovedit acum o suta de ani…sub plapuma confortului si a corectitudinii politice...

Revenind la Andrei Serban si Icke, mai multe detalii pe link: Agenda LiterNet / Andrei Șerban: De ce aleg să montez adaptări de Robert Icke - Doctorul

Cel mai nou Andrei Șerban. O satira ușor amuzanta a multor clișee moderne. Un text interesant care subliniază si te face sa te gandesti la valorile umane din perspectiva secolului in care trăim. Percutia live e un plus.

Este genul de spectacol care te pune față în față cu întrebări pe care poate nu vrei mereu să ți le pui: ce e adevărul, cine are dreptate, cât de repede judecăm și cât de periculos e să ne pierdem umanitatea în numele "principiilor".

Atmosfera e alertă, vie. Dialogurile sunt intense, directe, iar conflictul moral e atât de bine construit încât ajungi să te schimbi de câteva ori pe parcurs — ba ții cu unul, ba cu celălalt.

Nu e un spectacol ușor, dar e unul care te mișcă. O poveste spusă cu forță și intensitate.

Atunci cand regia e semnata de Andrei Serban, pot spune ca ni se da un examen greu , noua spectatorilor. Avem multe de analizat pt a intelege ce ni se transmite. Aceasta piesa mi s-a parut dintre cele mai grele ale lui Andrei Serban atat din perspectiva faptului ca atinge si mai multe probleme ale societatii noastre fata de piesele anterioare cat si datorita subiectului foarte sensibil : cum stie un medic cand trebuie sa uite de stiinta si sa se lase convins de puterea credintei ?sau trebuie sa o faca vreodata ? am plecat de la spectacol cu un sentiment de apasare , constientizand inca o data, cat rau poate face social media, ce exagerari daunatoare sunt componentele "inclusiveness-ului" perceput intr-un mod eronat in zilele noastre. Interpretarile au ajuns la mine , reci si foarte agitate, acest fapt m-a dus cu gandul la atmosfera de spital .