„Hedwig and the Angry Inch” la Teatrul Metropolis

"Geneza dragostei" nu poate fi înțeleasă de oricine și în orice moment al vieții sale !
Lăsând la o parte contextul geopolitic și social al desfășurării acțiunii, "Hedwig and the Angry Inch" oglindește iubirea neîmpărtășită și sexualitatea confuzantă, elemente comune crizelor și angoaselor existențiale. Mai mult de atât, dacă spectatorul nu a trecut el însăși printr-o angoasă similară, îi va fi dificil să "înghită" mesajul piesei, mai ales dacă convingerile sale (fie ele de natură identitară, religioasă, culturală, sexuală etc) nu îi permit expansivitatea perspectivei. Mă bucur enorm că există astfel de spectacole, fiind totuși un show "cuminte" care nu exagerează. Poate avea un rol educativ ptr părinți și adolescenți, ptr cei care se află în tranziție, ptr noi psihoterapeuții, ptr oricine e dispus să vadă și să asculte pe bune.
Bonus ptr mine a fost că iar m-am îndrăgostit: de actorul Tudor Cucu-Dumitrescu - ați văzut ce-a putut face? OMFG!, de muzică (doamne ce voce au superbele Irina Cărămizaru și Cristina Danu) și de sensibilitatea ludică a Ana-Maria Ivan, iar live-ul band-ului a fost ne-mai-po-me-nit, bravo Johnny Bica, Andrei Paraschiv, Ciprian Pop și Vlad Vedeș! Dar cel mai important este că m-am îndrăgostit de musical datorită creațiilor semnate Răzvan Mazilu; eu am fugit zeci de ani de acest tip de performance, acum pot spune că nu regret că am stat geană pe bilete timp de vreo juma de an și că am ales să merg la acest concert și nu la Iron Maiden.
Felicitări tuturor și mulțumesc Teatrul Stela Popescu ptr afișul cu autografele artiștilor din distribuție.

Cum mi s-a parut acest spectacol? Mixed feelings …. Mi-a placut foarte mult interpretarea lui Tudor Cucu-Dumitrescu, chiar voi cauta sa il revad si urmatoarele lui proiecte teatrale, de exceptie ! Foarte mult mi-au placut muzica live si band-ul. Ce mi-a transmis spectacolul? Multa sensibilitate si o tristețe profunda. Nu am reusit insa sa simt povestea 100% , de aici acel mixed feelings de la inceputul recenziei.

Un text complex si ciudat, presărat cu idei interesante si de dezbătut insa intr.un cadru mai greu de digerat. Totul in acest spectacol graviteaza in jurul personajului principal si mai ales in jurul jocului impecabil al mereu de descoperitului Cucu Dumitrescu. Bandul live si vocile placute ale celor 3 fete completează armonios întreaga imagine. Scenografia si regia cu tuse intense fac din acest spectacol ceva de neratat.

Este genul de spectacol pe care ori îl iubești, ori pur și simplu nu rezonezi cu el. Eu cred că mă aflu mai degrabă în a doua categorie, poate și din cauza subiectului, care nu m-a conectat foarte tare emoțional.
Cu toate astea, ar fi complet nedrept să nu remarc cât de impresionant este construit spectacolul: scenografia, regia și mai ales prestația lui Tudor Cucu-Dumitrescu sunt de un nivel incredibil. Genul de actor complet pe care rar ai ocazia să îl vezi pe scenă — actorie, energie, voce, prezență, totul dus la maximum. Mi-am propus clar să îi urmăresc și alte spectacole după seara asta.