---
source: "StageReview"
canonical: "https://stagereview.ro/teatre/opera-nationala-bucuresti?pp=3"
title: "Opera Nationala Bucuresti"
location: "Bucuresti"
route_name: "discover.theaters.show"
generated_at: "2026-10-24T11:56:18+03:00"
content_type: "theatre-venue"
---

![Opera Nationala Bucuresti](/storage/theaters/logos/01K8G0E6YBPG4YS948JQGFC1JQ.png) Opera Nationala Bucuresti
===========================

 Bd. Mihail Kogălniceanu nr. 70-72, Sector 5

 • Bucuresti

 [021.314.69.80](tel:021.314.69.80)

 • [Website](https://operanb.ro/)

 Spectacole Actori

 [![Tosca](https://stagereview.ro/storage/30924/conversions/tosca-thumb.webp) ### Tosca Operă în trei acte de Giacomo Puccini Libretul de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa după drama „La Tosca” de Victorien Sardou Actul I În biserica Sant’Andrea della Valle din Roma, pictorul Mario Cavaradossi lucrează la un portret al Mariei Magdalena, folosind ca model chipul marchizei Attavanti. Aici își caută refugiul fostul consul Angelotti, fratele marchizei, evadat din închisoarea Castelului Sant’Angelo. Recunoscându-l, pictorul se oferă să-i acorde ajutor pentru a nu cădea în mâna urmăritorilor. De afară se aude vocea Floriei Tosca, renumită cântăreață și iubita lui Mario, care vine să îl viziteze. Cavaradossi îl ascunde pe Angelotti, punând la dispoziția sa coșul său de mâncare. Tosca vine la biserică, bucuroasă de reîntâlnirea cu iubitul său. Privirile sale se opresc însă asupra tabloului la care lucrează Mario și nu își poate stăpâni gelozia față de cea care a servit drept model pictorului. El o împacă în cele din urmă și o conduce până la ieșire, promițându-i că o va aștepta la teatru după terminarea spectacolului. Se aude un tun care vestește evadarea lui Angelotti. Mario își dă seama că trebuie să-l ascundă pe urmărit și ia hotărârea de a-l adăposti în apropiere. Cei doi pleacă. În căutarea lui Angelotti pornește șeful poliției, baronul Scarpia, tiranul Romei. Ajunge la biserică, unde află că lucrează Mario Cavaradossi, personaj bănuit de idei revoluționare. Scarpia recunoaște în chipul Magdalenei trăsăturile marchizei Attavanti și descoperă coșul golit de provizii. Scarpia înțelege imediat că evadatul a trecut pe acolo și că Mario ar putea fi complicele său. Tosca revine, dar în loc să-l întâlnească pe Mario, îl găsește pe Scarpia. Acesta, folosindu-se de un evantai uitat în biserică de marchiza Attavanti, stârnește și exploatează gelozia Toscăi, plănuind să se servească de ea pentru descoperirea lui Angelotti. Scarpia asistă laTe Deum-ul care celebrează presupusa înfrângere a lui Napoleon la Marenga. Actul al II-lea În reședința sa din Palatul Farnese, Scarpia făurește planurile de cucerire a frumoasei Tosca, pentru care nutrește o puternică pasiune. Deși nu l-au găsit pe Angelotti în casa pictorului, oamenii lui Scarpia l-au arestat totuși pe Mario și îl aduc la interogatoriu. Mario refuză să recunoască faptul că l-ar fi ajutat pe evadat. Pentru a-l face să divulge secretul ascunzătoarei unde se află Angelotti, Scarpia dă ordinul ca pictorul să fie supus torturilor. Totodată, trimite un om să o cheme pe Tosca. Floria sosește în cabinetul lui Scarpia. Acesta știe că ea îl iubește pe Cavarossi și, obligând-o să asiste la schingiuirea pictorului, o face să divulge, în cele din urmă, ascunzătoarea lui Angelotti. Bucuros, Scarpia oprește torturile. Cavaradossi este adus în cabinet, pentru a auzi ordinul pe care Scarpia îl dă poliștilor de a-l căuta pe Angelotti în locul indicat de Tosca. Pictorul își dă seama că Floria trădase secretul. Chiar în acest moment sosește vestea că armata guvernului a fost înfrântă de Napoleon la Marengo. Înflăcărat de această știre, pictorul uită de chinurile sale și intonează un cântec revoluționar al patrioților italieni. În acest fel își spulberă însă orice posibilitate de a scăpa din mâinile tiranului. Scarpia îl condamnă la moarte, dând ordin să fie executat înainte de răsăritul soarelui. Odiosul tiran nu ezită să profite de nenorocirea pe care a provocat-o: el o reține pe Tosca și îi spune că îl va elibera pe pictor dacă ea va ceda dorințelor sale. Fără să se sacrifice pentru a-și salva iubitul, Tosca se preface că este de acord, obținând promisiunea că execuția lui Cavaradossi va fi trucată și primește un bilet de trecere liberă peste graniță împreună cu iubitul ei. Când Scarpia încearcă să-și ia răsplata, Floria îl ucide, înfingându-i un pumnal în inimă. Actul al III-lea În închisoarea din Castelul Sant’Angelo din Roma, Cavaradossi obține îngăduința temnicerului de a scrie iubitei sale câteva rânduri prin care își ia rămas bun de la viață și de la dragostea sa. Sosește Tosca. Ea îi arată lui Mario permisul de trecere și îi povestește încercările prin care a trecut. Cei doi visează fericiți la libertatea care-i așteaptă departe de Roma. Se ivesc zorii, a sosit momentul execuției. Mario merge liniștit în fața plutonului, știind de la Floria că execuția va fi doar înscenată. Plutonul trage prima salvă. Mario cade. Tosca așteaptă cu nerăbdare plecarea soldaților și se apropie de corpul lui Mario, dar iubitul ei este mort! Scarpia mințise. Execuția a fost reală. Zdrobită de această neașteptată lovitură a sorții, totul în jurul Floriei se năruie, iar Tosca se prăbușește fără răsuflare.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/tosca "Tosca") [![Noh in Resonance – Kiyotsune – Bucharest Opera Festival](https://stagereview.ro/storage/30026/conversions/Cover-thumb.webp) ### Noh in Resonance – Kiyotsune – Bucharest Opera Festival Dramă, Tragedie, Performance Înscris într-o tradiție de peste șapte secoli, acest program dezvăluie arta atemporală a teatrului Noh, păstrată cu rigurozitate de Teatrul Noh Yamamoto din Osaka. Drama clasică «Kiyotsune» urmărește întoarcerea fantomei războinicului căzut Taira-no-Kiyotsune din lumea morților, într-o reîntâlnire sfâșietoare cu soția sa îndurerată, căreia îi mărturisește durerea ultimelor sale clipe. Prin cânt auster, mișcare rafinată și elocvența tacitului al măștii, scena devine un spațiu sacru al memoriei și al rugăciunii. Iubirea, pierderea și speranța mântuirii se desfășoară în profund tăcere, dezvăluind dimensiunea spirituală și frumusețea subliminală a unei arte scenice fără vârstă.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/noh-in-resonance-kiyotsune-bucharest-opera-festival "Noh in Resonance – Kiyotsune – Bucharest Opera Festival") [![Turandot](https://stagereview.ro/storage/30926/conversions/turandot-thumb.webp) ### Turandot Sinopsis Actul IÎn orașul Peking, Turandot, frumoasa și crudă Prințesă, le ordonă tuturor predendenților ei la căsătorie să rezolve trei ghicitori pentru a-i câștiga mâna. Pedeapsa pentru eșec este moartea. Calaf, un tânăr prinț, se îndrăgostește de Turandot la prima vedere și hotărăște să accepte provocarea, pregătind scena unei confruntări dramatice. Actul IICalaf răspunde cu succes la ghicitori și câștigă dreptul de a se căsători cu Turandot, dar ea rămâne sfidătoare și refuză să fie cucerită. În schimb, el îi lansează propria provocare lui Turandot: dacă ea îi poate ghici numele până în zori, ea va câștiga și el va accepta pedeapsa capitală. Între timp, Liu, o sclavă care îl iubește în secret pe Calaf, este prinsă în mijlocul conflictului din ce în ce mai intens. Actul IIIPe măsură ce se apropie zorii, tensiunile cresc, iar soarta tuturor celor implicați atârnă în balanță. Într-un final uluitor, puterea iubirii și a iertării triumfă asupra urii și răzbunării, iar o nouă eră a păcii este inaugurată. Cu o muzică superbă și o montare uluitoare, „Turandot” de Puccini este o capodoperă atemporală care combină spectacolul grandios cu povestirea profund emoționantă. Fiecare act se bazează pe tensiunea și dramatismul celui de dinainte, culminând cu un final care va lăsa publicul uluit și emoționat. Nu rata această călătorie de neuitat într-un tărâm magic și a eliberării prin Iubire.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/turandot "Turandot") [![Procesul lui Eichmann](https://stagereview.ro/storage/30927/conversions/procesul-lui-eichmann-thumb.webp) ### Procesul lui Eichmann â Vezi trailerul extins Opera Națională București prezintă opera Procesul lui Eichmann de Gil Shohat, un libret (în două acte si 66 de scene) bazat pe piesa omonimă de teatru a dramaturgului israelian Motti Lerner. Regia poartă semnătura lui Erwin Şimşensohn, scenografia lui Dragoș Buhagiar, conducerea muzicală îi aparține lui Daniel Jinga. Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București. Inițiatorul și susținătorul realizării operei „Procesul lui Eichmann” în România este doamna Tova Ben-Nun Cherbis, președinte și fondator al Fundației Magna Cum Laude-Reut și al Complexului Educațional Laude-Reut. În mod evident, atât versiunea dramatică cât și cea lirică, se concentrează pe procesul odiosului locotenent-colonel nazist Adolf Eichmann, principalul responsabil pentru organizarea și implementarea soluției finale în Europa, ceea ce a însemnat exterminarea a 6 milioane de evrei, între 1940-1945 (fenomen istoric cunoscut sub denumirea de Holocaust). În 1945, Eichmann a reușit să scape de urmărirea penală în cadrul Proceselor de la Nürnberg și a fugit în America de Sud sub o falsă identitate, unde a fost reperat de serviciile de securitate israeliene în 1960, adus la Ierusalim și judecat în 1961. A fost condamnat la moarte prin spânzurătoare în 1962 pentru crime împotriva poporului evreu și crime împotriva umanității. În rolul Adolf Eichmann a fost distribuit baritonul Alexandru Constantin, care este, în prezent, solist al Operelor Naționale din București și Iași. În trecut, a fost, de asemenea, solist al Operei Comice pentru Copii din București și al Teatrului Național de Operetă și Musical Ion Dacian din București. Baritonul Alexandru Constantin a absolvit Secția de Muzică religioasă a Facultății de Teologie din cadrul Universității Ovidius din Constanta (la clasa de Dirijat Ansamblu Coral a profesorului Boris Cobasnian). A urmat un master la Universitatea Națională de Muzică din București, pe care l-a absolvit în 2015, la clasa prof. univ. dr. Bianca Manoleanu, clasa de operă Anda Tăbăcaru și Alexandru Petrovici. A urmat mai multe cursuri de măiestrie vocală, a susținut o serie impresionantă de recitaluri și a fost distins cu mai multe premii naționale și internaționale ale unor jurii de specialitate. Baritonul Alexandru Constantin a interpretat mai multe roluri de operă (Renato și Silvano din Bal mascat de Verdi, Sharpless din Madama Butterfly de Puccini, Dappertutto din Povestirile lui Hoffmann de Offenbach, Malatesta din Don Pasquale de Donizetti, Zurga din Pescuitorii de perle de Bizet, Escamillo din Carmen de Bizet, Enrico din Lucia di Lammermoor de Donizetti, Contele de Luna din Trubadurul de Verdi, Marcello din La bohème de Puccini, Belcore din Elixirul dragostei de Donizetti, Valentin din Faust de Gounod, Don Giovanni din Don Giovanni de Mozart, Evgheni Oneghin din Evgheni Oneghin de Ceaikovski, Germont din La Traviata de Verdi, Silvio din Paiațe de Leoncavallo, Sacrestano din Tosca de Puccini, Bujor din Crai Nou de Porumbescu) și vocal-simfonice (în cantatele Carmina Burana de Carl Orff și Die erste Walpurgisnacht de Mendelssohn Bartholdy, precum și în Recviemurile compuse de Fauré și Donizetti). Opera Procesul lui Eichmann este, înainte de toate, un proiect de educație istorică și de conștientizare socială. O funcție esențială pe care toate marile instituții de cultură ale lumii și-o asumă, cu atât mai mult în perioade marcate de turbulențe morale și politice, precum cea actuală. Opera Națională București este fidelă acestei misiuni fundamentale – aceea de a sluji cele mai înalte valori morale și politice ale omenirii (libertatea, viața trăită cu demnitate, spiritul democratic, capacitatea omului de a-și căuta fericirea și de a-și alege nestingherit destinul într-o societate lipsită de orice formă de discriminare) – și încearcă prin diferite proiecte artistice să se asigure de buna receptare a acestora în rândul publicului românesc. O mare parte a dramei se desfășoară în sala de judecată, prezentând confruntări între acuzare, apărare și inculpat. Mărturiile cutremurătoare dezvăluie politicile naziste împotriva evreilor, inclusiv ghetoizarea și execuțiile în masă din lagărele morții și gropile de exterminare comune. Acest remarcabil proiect cultural își propune să păstreze vie memoria trecutului și să inspire generațiile viitoare în spiritul empatiei, toleranței și responsabilității sociale. Este o lecție de istorie esențială, pe care trebuie să o învățăm pentru a asigura o evoluție sănătoasă a întregii societăți. În ceea ce privește muzica din Procesul lui Eichmann, compozitorul Gil Shohat a mărturisit următoarele: „Aceasta este a noua comandă de operă pe care o primesc și, probabil, cea mai amplă lucrare pe care am scris-o vreodată. Încă de la început, am simțit o onoare imensă să scriu o operă pentru Opera Națională a României, o țară cu o tradiție muzicală extraordinară și patria unora dintre cei mai mari muzicieni ai timpurilor noastre. Un alt sentiment special a fost să mă adâncesc în tema Holocaustului, un subiect mereu sensibil și foarte personal, având în vedere că sunt descendent al unor supraviețuitori ai Holocaustului din Polonia. În mod intenționat, mi-am dorit ca toate melodiile operei să fie originale. Deși inspirată din tradiția muzicală evreiască, muzica este, totuși, originală, deoarece am dorit să folosesc un limbaj extrem de comunicativ, accesibil tuturor culturilor și care să conțină elemente din alte religii și tradiții. Motivul este că văd tema Holocaustului ca pe una universală, nu doar a poporului evreu. O altă tehnică pe care am utilizat-o este o combinație unică între recitativul teatral regenerativ, acompaniat de orchestră, și stilul tradițional belcanto. Acest lucru este mai dificil pentru interpreți decât în alte opere”. Bilete pe http://tickets.operanb.ro/ și de la Casa de Bilete a Operei Naționale București. Spațiul Un spațiu capabil să permită desfășurarea acțiunii în puncte diferite și în paralel. În centrul scenei vor fi curtea procesului cu judecători, banca acuzării și apărării și cabina de sticlă a acuzatului. În partea din față și lateral se află diversele birouri ale apărării și acuzării: biroul Sarei Fried, biroul doctorului Globke și camera de întrevederi a închisorii unde este încarcerat Eichmann. În fundalul scenei se află un ecran pe care se vor proiecta titluri, imagini și filme documentare care corespund acțiunii. Structura acțiunii Acțiunea se desfășoară în funcție de derularea ședinței de judecată în instanța Tribunalului Regional în Ierusalim, dar pentru clarificare, interogarea lui Eichmann are loc în același timp cu mărturiile și nu după acestea. Materialul documentar De-a lungul operei se vor proiecta pe ecranul din fundalul scenei secvențe din filme documentare, care ilustrează exterminarea evreilor în Europa. Ele vor fi proiectate între diferitele părți ale acuzării lui Eichmann – activitatea dinaintea izbucnirii războiului, activitatea în estul Europei, în ghetouri, în lagărele de concentrare din Ungaria. Scopul secvențelor documentare este dublu: să redea într-o exprimare vizuală procesul de exterminare a evreilor în Europa și să împartă opera în mici scene/capitole, într-un mod care să clarifice spectatorului linia acțiunii principale.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/procesul-lui-eichmann "Procesul lui Eichmann") [![Faust](https://stagereview.ro/storage/30928/conversions/faust-thumb.webp) ### Faust Operă în cinci acte de Charles GounodLibretul: Jules Barbier și Michel Carré după Faust de J.W. Goethe Sinopsis Actul I În cabinetul său, doctorul Faust își plânge neputința în pragul bătrâneții, hotărându-se în cele din urmă să-și curme viața. Un cântec ce răzbate de afară îl oprește. Faust, cu formule magice, îl invocă pe diavol. Mefisto apare și îl îmbie, în schimbul sufletului, la o nouă tinerețe. Văzându-l că ezită, îi arată chipul unei frumoase fete. Convins de această apariție, Faust acceptă pactul pe care-l semnează cu sânge, și, devenit iar tânăr, pleacă spre noi aventuri. Actul al II-lea În timpul unei chermeze, tânărul ofițer Valentin stă retras gândindu-se cu tristețe că, odată plecat la război, își va părăsi sora, Margareta, pe care vrea s-o încredințeze mai tânărului său prieten, Siebel.Mefisto apare făcând preziceri sumbre: Wagner va muri în luptă, Siebel nu va mai putea atinge vreo floare fără ca aceasta să se ofilească, iar Valentin va fi ucis de un cunoscut. Tinerii îl alungă cu semnul crucii. Faust o întâlnește pe Margareta și îi oferă compania sa. Fata îl refuză, dar Mefisto îl asigură pe Faust că, în curând, lucrurile se vor schimba. Actul al III-lea În grădina Margaretei, Siebel reușește să salveze florile culese de el stropindu-le cu apă sfințită. După plecarea lui Siebel, sosesc Faust și Mefisto, așezând lângă flori o casetă cu giuvaeruri. Margareta le va descoperi, lăsându-se cucerită de strălucirea lor. Reapar Mefisto și Faust, primul făcându-i curte bătrânei Martha, însoțitoarea Margaretei, iar Faust mărturisindu-i Margaretei dragostea sa. Rămasă singură în noapte, Margareta evocă imaginea lui Faust. Tânărul, care o asculta din umbră, intră în casa fetei. Actul al IV-lea În biserică, Margareta se roagă pentru a fi iertată că a păcătuit cu Faust, de la care așteaptă un copil. Mefisto, ascuns după o coloană, o amenință cu pedeapsa eternă. Între timp, Valentin se întoarce de la război și îl găsește pe Mefisto în fața casei sale, cântând o serenadă sarcastică. Aflând că sora sa a fost sedusă, îl provoacă pe Faust la duel și este ucis. Moare blestemându-și sora. Actul al V-lea Mefisto îl conduce pe Faust la castelul său, unde se desfășoară o sărbătoare fantastică (Noaptea Walpurgiei). Dar Faust nu mai simte nicio bucurie, acesta gândindu-se la nefericita Margareta care, pierzându-și rațiunea, și-a ucis copilul. În închisoare, Margareta așteaptă judecata, dar Faust apare, implorând-o să fugă cu el. În delirul ei, Margareta găsește totuși forța să-l refuze. Invocând cerul, aceasta moare. Sufletul ei se înalță la cer în timp ce Faust, îngenuncheat, se roagă.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/faust "Faust") [![La Traviata](https://stagereview.ro/storage/30929/conversions/la-traviata-thumb.webp) ### La Traviata Operă în 3 acte deGiuseppe VerdiLibretul deFrancesco Maria Piavedupă romanul şi drama„Dama cu camelii”deAlexandre Dumas-fiul Povestea unei mari iubiri Una dintre cele mai cântate opere din lume – așa cum era încă de pe vremea lui Verdi, când mai toate instituțiile muzicale o aveau în repertoriu – „La Traviata” a fost compusă la puțin timp după ce Verdi a văzut la Paris, între 1851 și 1853, piesa de teatru adaptată după romanul lui Alexandre Dumas-fiul, „Dama cu camelii”. Povestea reală a curtezanei Marie Duplessis – care a iubit până la sacrificiu și a murit la doar 23 de ani bolnavă de tuberculoză – l-a impresionat așadar nu doar pe scriitorul francez, care i-a dat viață curtezanei în romanul său, ci și pe Verdi, care a însuflețit-o în „La Traviata”. Faptul că Verdi a pus în scenă povestea unei femei de moravuri ușoare i-a creat nenumărate neplăceri, cenzura epocii impunându-i, spre exemplu, în repetate rânduri, să schimbe din libret unele fragmente (compozitorul a refuzat de fiecare dată). Nici momentul premierei din 6 martie 1853, de la Teatro La Fenice din Veneția, nu a fost unul încurajator pentru compozitor, reprezentația dovedindu-se a fi un fiasco ce a fost, în principal, cauzat de faptul că singurul interpret de profesie din distribuție era Fanny Salvini-Donatelli. Cu toate acestea, „La Traviata” avea să cucerească definitiv publicul odată cu cea de-a doua reprezentație, ce a avut loc în același an la Teatro San Benedetto, din Veneția. De atunci, femeia din opera lui Verdi, ce trăiește o viață sclipitoare, dar pusă sub semnul imoralității, al nesiguranței financiare și al neputinței de a se căsători vreodată a fascinat secole de-a rândul prin curajul, pasiunea și puterea sa de sacrificiu. Sinopsis Actul I În salonul său parizian, Violetta își întâmpină oaspeții invitați la petrecerea pe care a organizat-o pentru a celebra starea ei mai bună de sănătate. Printre prietenii sosiți la petrecere se află și Gastone care o prezintă pe Violetta lui Alfredo Germont, un tânăr nobil îndrăgostit de ea de multă vreme și care a vegheat-o în fiecare zi cât timp a fost bolnavă. Alfredo îi declară iubirea și deși îl respinge inițial, Violetta îi dăruiește o floare cu rugămintea de a i-o da înapoi atunci când se va ofili. Odată cu floarea îi oferă și promisiunea că se vor întâlni a doua zi. Actul al II-lea Tabloul 1: Cei doi trăiesc retrași la casa de la țară a Violettei, unde, pentru a face față cheltuielilor, aceasta își vinde toate bijuteriile. Aflând despre acest lucru de la camerista Annina, Alfredo pleacă la Paris pentru a face rost de bani. În acest timp Violetta este vizitată de Giorgio Germont, tatăl lui Alfredo, care îi cere să se despartă de tânăr pentru a salva onoarea familiei.Violetta acceptă în cele din urmă și pleacă la Paris lăsându-i lui Alfredo o scrisoare în care îi dă de înțeles că se întoarce la viața de curtezană. Tabloul 2: Alfredo o reîntâlnește pe Violetta în casa Florei Bervoix, prietena ei, unde Violetta este însoțită de baronul Douphol. Pentru că cei doi bărbați sunt pe punctul de a-și declara duel, Violetta îl imploră pe Alfredo să plece. Acesta este dispus să accepte doar dacă Violetta îi promite că se va întoarce la el. Violetta este nevoită astfel să mintă că îl iubește pe Douphol, ceea ce îl înfurie pe tânăr, care o umilește în public. Baronul îl provoacă la duel. Actul al III-lea Starea de sănătate a Violettei se înrăutățește, doctorul Doctorul Grenvil – singurul, alături de Annina, care nu a părăsit-o – preconizându-i sfârșitul aproape. Pe patul de suferință, Violetta citește o scrisoare primită de la tatăl lui Alfredo care o înștiințează că acesta a aflat adevărul și că este în drum spre ea. Annina anunță sosirea lui Alfredo, cei doi se îmbrățișeză pătimaș și își fac planuri de viitor. Boala nu o cruță însă pe Violetta care moare în brațele lui.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/la-traviata "La Traviata") [![Elixirul dragostei(L’elisir d’amore)](https://stagereview.ro/storage/30930/conversions/elixirul-dragosteilelisir-damore-thumb.webp) ### Elixirul dragostei(L’elisir d’amore) Sinopsis Actul I Locuitorii unui orăşel se întorc de la lucru şi se relaxează în faţa televizorului, urmărind poveştile de dragoste din seriale. Nemorino, un tânăr îndrăgostit până peste cap de Adina, se plânge că nu-i poate oferi fetei decât dragostea sa, fiind sărac. Adina comentează cu prietenii ei povestea lui Tristan şi a Isoldei, în care Tristan a câştigat inima Isoldei oferindu-i să bea o poţiune fermecată pentru a o face să se îndrăgostească de el. Soseşte sergentul Belcore cu soldaţii lui. Trufia sergentului o amuză pe Adina, dar asta nu-l impiedică să-i ceară mâna. Adina îi spune însă că o să se mai gândească. Nemorino îi mărturiseşte Adinei dragostea sa. Ea, vrând să-l necăjească, îi spune că mai bine s-ar îngriji de unchiul său, grav bolnav, decât să se ţină de capul ei, deoarece ea vrea să fie „liberă ca aerul”. În localitate apare Dulcamara, un vânzător de iluzii, un impostor care îşi câştigă existenţa din şarlatanii. Nemorino îl întreabă pe Dulcamara dacă are elixirul dragostei, cel din povestea „Tristan şi Isolda”. Dulcamara îi dă un lichid preparat pe loc. Nemorino cumpără poţiunea cu ultimii bani pe care-i are şi bea din ea. Sigur de acum că va câştiga dragostea Adinei, Nemorino se preface indiferent faţă de ea. Pentru a-l pedepsi, ea flirtează cu Belcore, care încearcă să o convingă să se căsătorească pe loc cu el. Speriat, Nemorino o imploră pe Adina să mai aştepte o zi, dar ea îl ignoră şi invită întreaga localitate la petrecerea de nuntă. Nemorino fuge, plângându-se că este ruinat în urma cumpărării elixirului lui Dulcamara. Actul al II-lea Pregătirile petrecerii de nuntă sunt în toi. Dulcamara, care s-a autodeclarat maestru de ceremonii, stă alături de miri. Gândurile Adinei sunt distrase de Dulcamara, care le propune acestora să cânte o barcarolă. Când duetul se încheie, Adina pleacă împreună cu Belcore pentru a semna contractul de căsătorie, iar oaspeţii se retrag. Rămânând în urmă, Nemorino îl imploră pe Dulcamara să-i mai vândă din elixir, deşi nu are bani să plătească. Belcore revine, enervat că Adina a amânat nunta până la căderea nopţii. El îl întreabă pe Nemorino de ce este trist. Tânărul îi explică problemele sale financiare, iar sergentul îl convinge să se alăture armatei şi astfel să primească un bonus rezervat voluntarilor. Belcore îi dă o uniformă şi bani. Invitatele de la nuntă află de la Gianetta că unchiul lui Nemorino a decedat şi că i-a lăsat acestuia averea. Când tânărul revine, ameţit din pricina presupusului elixir, ele îl compleşesc cu atenţii. Neştiind că a primit moştenirea, el crede că acesta este efectul elixirului. Adina şi Dulcamara sosesc exact în momentul în care Nemorino este înconjurat de fete. Acest lucru, dar şi faptul că tânărul s-a înrolat în armată, o înfurie pe Adina. Sperând să-i poată oferi şi Adinei elixirul, Dulcamara afirmă că popularitatea lui Nemorino se datorează poţiunii magice. Adina refuză să bea elixirul şi îi răspunde că ea îl va cuceri pe Nemorino prin propriile farmece. Nemorino este emoţionat pentru că i se pare că a văzut o lacrimă pe obrazul Adinei, dar, când ea reapare, el se preface dezinteresat. Adina îi dezvăluie lui Nemorino dragostea ei. Belcore află că Adina s-a logodit cu Nemorino şi se consolează cu faptul că alte mii de femei îl aşteaptă. Spunând tuturor că fericirea lui Nemorino se datorează elixirului, Dulcamara mai vinde câteva sticluţe localnicilor.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/elixirul-dragosteilelisir-damore "Elixirul dragostei(L’elisir d’amore)") [![La Bohème](https://stagereview.ro/storage/31344/conversions/la-boheme-thumb.webp) ### La Bohème Vezi trailerul extins Actul I Paris, Ajunul Crăciunului. De la fereastra mansardei în care locuieşte, poetul Rodolfo priveşte gânditor acoperişurile Parisului înzăpezit, în timp ce Marcello, prietenul său, pictează. Înfrigurat, Rodolfo decide să ardă manuscrisul pe care îl avea în lucru pentru a putea menţine aprins focul în şemineu. Soseşte filozoful Colline, prietenul celor doi. Curând apare şi muzicianul Schaunard, care aduce un coş cu mâncare, vin şi lemne pentru foc, povestind prietenilor săi şiretlicul prin care a reuşit sa obţină o sumă de bani de la un englez bogat. Cei patru prieteni se hotărăsc să petreacă la cafeneaua Momus din Cartierul Latin. Plecarea se amână din cauza lui Benoit, proprietarul, care a venit să încaseze chiria. Încercând să-i abată gândul de la bani, tinerii îi oferă de băut şi îl provoacă pe bătrân să vorbească despre aventurile lui amoroase. Apoi, prefăcându-se indignaţi de frivolitatea proprietarului, îl alungă, scăpând şi de această dată de plata chiriei. Tinerii pleacă, lăsându-l în urmă pe Rodolfo. Acesta mai rămâne un timp în mansardă, să termine un articol pentru ziarul la care lucra. O bătaie timidă la uşă îl întrerupe. Este Mimì, vecina lui, căreia i s-a stins lumânarea. Ea îi cere lui Rodolfo permisiunea de a-şi aprinde lumânarea de la şemineu. Fetei i se face rău şi începe să tuşească. Rodolfo, atent, o ajută, însoţind-o până la uşă. Mimì îşi aminteşte că a uitat cheia şi se întoarce. Lumânarea se stinge din nou, din cauza curentului. În întuneric, mâinile lor se întâlnesc şi astfel se naşte o idilă.Cu un imbold spontan, cei doi se hotărăsc să plece împreună la cafeneaua unde ceilalţi prieteni îl aşteptau pe Rodolfo. Actul al II-lea Străzile Cartierului Latin din Paris sunt animate. De la un vânzător ambulant, Rodolfo îi cumpără iubitei lui o bonetă roz. Rodolfo le-o prezintă pe Mimì celor trei prieteni ai săi, care o întâmpină cu simpatie. Marcello este copleşit de tristeţe, fiind dezamăgit în dragoste.Cu toţii se aşează în jurul unei mese la cafeneaua Momus. În local intră Musetta, fosta iubită a pictorului Marcello. Îmbrăcată în haine scumpe şi elegante, ea se sprijină de braţul unui bătrânel caraghios, dar bogat, pe nume Alcindoro. Cei doi se aşează la o masă vecină cu cea a tinerilor. Musetta îl iubeşte încă pe Marcello. Pictorul este şi el puternic tulburat de această întâlnire. Ca să-i atragă atenţia, Musetta începe să cânte o melodie prin care îşi pune în valoare graţia şi cochetăria, sperând ca astfel să-i atragă atenţia fostului iubit. Marcello este din ce în ce mai agitat. Simulând o durere de picior, Musetta îl trimite pe Alcindoro să-i cumpere o altă pereche de pantofi. Apoi, fără nicio ezitare, ea se aruncă în braţele lui Marcello. Veseli, tinerii părăsesc cafeneaua, întrucât realizează că banii pe care îi avea Schaunard nu sunt suficienţi pentru a achita nota de plată.Alcindoro se întoarce cu o nouă pereche de pantofi pentru Musetta, dar nu mai găseşte decât nota de plată a chefliilor. Actul al III-lea Sfârşit de februarie. Zăpada a cuprins întregul oraş. La un han de la periferia Parisului, locuiesc Marcello şi Musetta. Mimì, chinuită de tuse, vine la Marcello şi îi povesteşte acestuia despre neînţelegerile care au apărut între ea şi Rodolfo. Apare Rodolfo, care îşi petrecuse noaptea la han. Mimì se ascunde pentru a nu fi văzută de el. În convorbirea cu Marcello, Rodolfo dezvăluie adevărata cauză a îndepărtării de iubita sa: Mimì suferă de tuberculoză, moartea o pândeşte şi ar trebui să se salveze, găsindu-şi un protector bogat.Zguduită de cele auzite, trădată de tuse, Mimì se apropie de Rodolfo, încercând să-şi ia rămas bun. Dragostea lor este la fel de puternică şi de sinceră ca în prima clipă. Cei doi amână despărţirea până la primăvară. Mimì îi lasă lui Rodolfo, ca amintire, boneta roz.Între timp, Marcello şi Musetta îşi desfăşoară obişnuitul program de dispute zilnice. O ultimă ceartă se sfârşeşte cu o despărţire definitivă. Actul al IV-lea Din nou singuri în mica lor mansardă, Rodolfo şi Marcello se gândesc la fostele lor iubite, Mimì şi Musetta. Sosesc Colline şi Schaunard care nu au găsit nimic de lucru. Făcând haz de necaz, cei patru tineri încearcă să uite de neajunsuri. Apare Musetta, care le povesteşte că Mimi, după ce s-a despărţit de Rodolfo, a intrat sub protecţia unui nobil bogat însă, neputându-l uita pe Rodolfo, l-a părăsit. Ea se află acum la parterul clădirii în care locuiesc şi tinerii, grav bolnavă şi prea slăbită pentru a putea urca singură scările. Rodolfo coboară în grabă. Musetta povesteşte cum, îndrăgostită, Mimì a dorit să-şi mai vadă iubitul pentru ultima oară, căci îşi simte sfârşitul aproape. Epuizată de efort, Mimì se prăbuşeşte pe un pat. Musetta îi încredinţează lui Marcello cerceii săi pentru ca astfel să îi poată cumpăra medicamente şi să cheme un medic. Colline îşi sacrifică şi el paltonul, pe care îl vinde pentru a-şi ajuta prietena. Rodolfo şi Mimì îşi amintesc de clipele fericite. Mica bonetă roz se află sub perna sărmanei fete. Musetta îi cumpără bolnavei un manşon călduros pe care aceasta şi-l dorea de mult. După o criză acută de tuse, dar cu un zâmbet fericit pe buze, alături de Rodolfo, Mimì închide ochii pentru totdeauna.](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/la-boheme "La Bohème") [![Spărgătorul de nuci](https://stagereview.ro/storage/31345/conversions/spargatorul-de-nuci-thumb.webp) ### Spărgătorul de nuci Sinopsis Actul I Tabloul I Povestea se desfăşoară într-un mic orăşel din Germania, în ajunul Sărbătorii de Crăciun. Pe o stradă animată, o mulţime de adulți și copii preocupați de ultimele pregătiri se grăbesc să ajungă la locuința domnului Stahlbaum care, împreună cu soția și copiii lor, Clara și Fritz, organizează o mare petrecere. Și iată, casa se umple de musafiri, salonul familiei este decorat festiv, iar gazdele tocmai au terminat de împodobit bradul. Printre musafiri se numără și unchiul Drosselmeyer, aşteptat cu nerăbdare, căci aduce de fiecare dată cadouri neobişnuite. Printre darurile primite de cei mici se află jucării reprezentându-i pe îndrăgiţii Arlechin şi Colombina. Pornite cu cheia, păpușile de dimensiuni umane se avântă în dans. Drosselmeyer îi dăruieşte Clarei, nepoata sa preferată, un mic spărgător de nuci de lemn. Copiii sunt fericiţi, dansează, iar Fritz aruncă în joacă spărgătorul de nuci, stricându-l. Intervine unchiul Drosselmeyer, care reușește să-l „vindece” şi să o liniștească pe Clara. Se face târziu şi, după ce au dansat pe săturate, musafirii se retrag, copiii merg la culcare. Clara rămâne în salon, adoarme în fotoliu ținând în brațe jucăria reparată, când… …deodată, Spărgătorul de nuci prinde viaţă. Din toate părțile apar nişte Şoareci înspăimântători, conduși de Regele lor. Spărgătorul de nuci o apără pe Clara, luptându-se cu ei, dar este învins; Regele Şoarecilor este răpus şi el şi scos în grabă din scenă de către supuşii săi. Vrând să îndulcească visul Clarei, Drosselmeyer îl transformă pe Spărgătorul de nuci într-un Prinț, care o invită pe copilă într-o călătorie fantastică. Tabloul II În drumul lor totul devine dulce, până și Fulgii din Împărăţia zăpezilor sunt din vată de zahăr. Ninge şi viscoleşte, dar vremea se domoleşte treptat, iar Fulgii se prind într-un minunatVals, apoi le arată celor doi călători calea către Regatul dulciurilor. Actul II Tabloul III Ajunși aici, Clara și Prințul descoperă un tărâm feeric şi sunt primiţi cu braţele deschise de către Zâna Dulciurilor. Aceasta le prezintă și alte personaje, care interpretează în cinstea lor o suită de dansuri de caracter: Spaniol, Arab, Chinez, Rusesc şi unul Pastoral. Sărbătoarea continuă cu un mareVals al Florilor, apoi Zâna Dulciurilor și Prințul dansează un minunatGrand Pas de deux. La capătul acestei aventuri extraordinare, după ce dulciurile s-au perindat incă o dată prin faţa lor ca să-i salute, Clara se trezește tot lângă bradul de Crăciun, în salonul casei sale, strângând în brațe Spărgătorul mult iubit…](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/spargatorul-de-nuci "Spărgătorul de nuci") [![Les Contes d’Hoffmann (Povestirile lui Hoffmann)](https://stagereview.ro/storage/31346/conversions/les-contes-dhoffmann-povestirile-lui-hoffmann-thumb.webp) ### Les Contes d’Hoffmann (Povestirile lui Hoffmann) Vezi trailerul extins PrologTaverna lui Luther, Nürnberg. Apare Muza. Își mărturisește intenția de a-l face pe Hoffmann să-și uite toate iubirile, făcându-l să-i fie devotat doar ei, poeziei. Luând chipul lui Nicklausse, cel mai bun prieten al poetului, pleacă în căutarea acestuia.Cântăreața Stella îi trimite lui Hoffmann o scrisoare de dragoste și cheia de la camera ei. Acestea însă cad în mâna consilierului Lindorf.Taverna se umple de studenți zgomotoși care cer de băut. Întâmpinați cu urale își fac apariția Hoffmann și Nicklausse. Poetul e dus pe gânduri și dă răspunsuri stranii prietenilor săi de pahar. Ca să-l înveselească aceștia îi propun să cânte împreună „Legendele lui Kleinzach” (aria lui Hoffmann: Il était une fois à la cour d’Eisenach). Cântecul glumeț nu-l abate însă pe Hoffmann de la gândurile sale care se îndreaptă spre frumoasa Stella. Mărturisește prietenilor că se simte într-una urmărit de un duh rău, care ia de fiecare dată forma unui alt chip omenesc, însoțindu-l peste tot și stând în calea fericirii lui. Râzând cu cinism, Lindorf nu neagă că el este piaza rea care-l urmărește pe sărmanul poet…Hoffmann începe povestirea iubirilor sale, a căror împlinire a fost oprită de diavol… Actul I (Olympia)Salonul fizicianului Spalanzani, Paris. Acesta, cu ajutorul financiar al lui Coppélius, a construit o păpușă mecanică – Olympia – pe care vrea să o prezinte invitaților săi.Îndrăgostit de presupusa fiică a lui Spalanzani, Hoffmann ajunge primul la petrecere (aria Allons! Courage et confiance… ah! vivre deux!). Apare și Nicklausse care îl sfătuiește să nu se lase cuprins de entuziasm, să caute să vorbească cu fata sau măcar să-i scrie câteva rânduri. În cele din urmă văzându-l cât este de orbit, îi destăinuie că Olympia nu-i decât o păpușă (aria Une poupée aux yeux d’émail), dar Hoffmann nu-l ascultă.În încăpere intră Coppélius (o încarnare a demonului, sub a cărui mască se întrevăd trăsăturile consilierului Lindorf). Îi oferă lui Hoffmann o pereche de ochelari fermecați care au puterea de a face pe purtătorul lor să vadă lucrurile așa cum le dorește (aria J’ai des yeux). Văzută prin ochelarii lui Coppélius păpușa îi pare lui Hoffmann o ființă vie, astfel încât Nicklausse nu-l mai poate cu nici un preț convinge asupra realității… Sosesc musafirii fizicianului, dornici să-i vadă creația, păpușa despre care tot orașul vorbește ca despre o realizare extraordinară. Într-adevăr, prezentată de Spalanzani și de ajutorul său Cochenille, păpușa stârnește ovațiile tuturor. Mândru de opera lui, „tatăl” Olympiei o pune să cânte (aria Les oiseaux dans la charmille). Hoffmann, orbit de dragoste, crede că iubirea îi este împărtășită, spre amuzamentul lui Nicklausse care subtil încearcă să-și avertizeze prietenul (aria Voyez-la sous son éventail). În culmea fericirii, Hoffmann dansează cu păpușa care se rotește din ce în ce mai iute. Cu mare greutate Cochenille reușește s-o oprească pe Olympia și să o scoată din încăpere. Ochelarii lui Hoffmann se sparg și el își dă în sfârșit seama că se îndrăgostise de o păpușă mecanică. Actul al II-lea (Antonia)Casa lui Crespel, München. Antonia, frumoasa lui fiică, a moștenit de la mamă talentul de a cânta dar și o misterioasă boală de plămâni. Crespel își imploră fiica să nu mai cânte vreodată. Aceasta se retrage tristă în camera sa, dorind ca iubitul ei să se întoarcă (aria Elle a fui, la tourterelle). Crespel iese, dând ordine servitorului să nu mai îngăduie nimănui să intre în casă și mai ales lui Hoffmann pe care-l consideră principalul vinovat de îmbolnăvirea copilei sale. Servitorul Franz e surd și înțelege totul pe dos (aria Jour et nuit je me mets en quatre). Când Hoffmann vine, el îi deschide încredințându-l cu toată convingerea că domnul Crespel va fi încântat să-l vadă. Bucuroasă, Antonia vine în întâmpinarea lui, iar Nicklausse, care-l însoțise pe poet, se retrage. Hoffmann îi mărturisește fetei iubirea. Îmbătați de visurile lor de dragoste, cei doi tineri își unesc glasurile într-o romanță (duetul C’est une chanson d’amour).Hoffmann nu este încântat de pasiunea Antoniei pentru muzică și îi declară că este gelos pentru că simte că fata își împarte în acest fel dragostea. Antonia îi reproșează la rândul ei că s-a înțeles cu Crespel, care nu-i dă voie să cânte. Poetul nu știe însă nimic despre această interdicție și se arată foarte mirat neînțelegându-i motivul. Se aud pașii lui Crespel, Antonia fuge, iar Hoffmann, dornic să afle răspuns la nelămurirea lui, se ascunde.Franz își anunță stăpânul că a sosit doctorul Miracle. Crespel îi interzice să-l primească pe acest om despre care e convins că i-a ucis soția și acum a venit să-i omoare și copila. Dar Franz nu-l oprește și doctorul Miracle – o altă încarnare a demonului – își face apariția. Hoffmann află de ce nu trebuie să mai cânte iubita lui și, după plecarea doctorului și a lui Crespel, reușește să-i smulgă fetei jurământul că va renunța la muzică.Antonia este însă tulburată în hotărârea ei de doctorul Miracle care apare în camera ei și – fără să fie văzut – îi înfățișează strălucirea vieții de artistă, marile satisfacții pe care i le va da scena în comparație cu viața prozaică de soție. Văzând că tânăra nu poate fi clintită din dragostea pentru Hoffmann, doctorul Miracle uzează de puterile lui diabolice: el face să răsune din portretul mamei Antoniei, vocea fostei cântărețe. Îndemnată de glasul pe care-l aude, sărmana copilă începe să cânte și cântă până ce se prăbușește. Sinistrul doctor dispare râzând.Sosiți în grabă, Crespel, Hoffmann și Nicklausse nu mai găsesc decât un trup neînsuflețit. Actul al III-lea (Giulietta)Veneția. Se aude ritmul lin al barcarolei (duetul Giulietta – Nicklausse Belle nuit, oh, nuit d’amour). Giulietta, o frumoasă curtezană, este plictisită de legătura cu Schlémil și pare interesată de Hoffmann. Bunul Nicklausse își previne prietenul că-l pândește primejdia de a se îndrăgosti dar, sigur de sine, Hoffmann îl asigură că nu e omul care să-și dea inima unei curtezane.Demonul îi aude și își face din nou apariția, sub un alt chip, cu alt nume: Dapertutto. Folosindu-se de forța magică a unui diamant (aria Scintille, diamant), Dapertutto o determină pe Giulietta să-l facă pe poet să se îndrăgostească de ea și apoi să-i fure umbra, așa cum o furase și pe a fostului ei amant, Schlémil. Femeia, aflată sub puterea stranie a lui Dapertutto, este stârnită și de faptul că poetul a declarat că nu-l impresionează farmecele feminine ale unei curtezane.Giulietta se întâlnește cu Hoffmann, îl cucerește cu ușurință și-l face să-i dăruiască imaginea reflectată într-o oglindă (aria lui Hoffmann Oh Dieu! de quelle ivresse). Această scenă de dragoste este întreruptă de sosirea lui Schlémil și a amicului său Pitichinaccio, care au fost chemați de Dapertutto. În urma lor vine și Nicklausse, bănuind că prietenul său se află în pericol. Giulietta îi șoptește la ureche lui Hoffmann că Schlémil are cheia apartamentului ei, iar poetul, încrezător, nu se sfiește să i-o ceară fostului favorit. La înfruntare, Schlémil răspunde că nu va da cheia și trage spada. Hoffmann n-are spadă, iar Dapertutto i-o oferă pe a lui și cu arma unui asemenea vrăjitor poetul se dovedește mai puternic.Schlémil cade mort, iar Hoffmann, în posesia cheii mult râvnite, o vede pe Giulietta plecând împreună cu Pitichinaccio.Nicklausse își ascunde prietenul pentru a nu fi arestat pentru crimă. EpilogDin nou în taverna lui Luther.Hoffmann a terminat de istorisit povestea iubirilor sale nefericite. Declară că nu va mai iubi niciodată. Apare frumoasa Stella care, supărată că Hoffmann preferă băutura în locul dragostei ei, pleacă la braț cu Lindorf-demonul, ce o așteaptă la ieșire.Numai Nicklausse, întruchiparea Muzei, rămâne lângă poet să-l consoleze (ariaRenais poète! Je t’aime Hoffmann! Appartiens moi!).](https://stagereview.ro/spectacole/opera-nationala-bucuresti/les-contes-dhoffmann-povestirile-lui-hoffmann "Les Contes d’Hoffmann (Povestirile lui Hoffmann)") [Lucian Ghimiși](https://stagereview.ro/spectacole?actori=lucian-ghimisi) [Andreea Dobia](https://stagereview.ro/spectacole?actori=andreea-dobia) [Adrian Nour](https://stagereview.ro/spectacole?actori=adrian-nour) [Laura Gabriela Oana](https://stagereview.ro/spectacole?actori=laura-gabriela-oana) [Oana Pellea](https://stagereview.ro/spectacole?actori=oana-pellea) [Adrian Ionescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=adrian-ionescu) [Andrada Corlat](https://stagereview.ro/spectacole?actori=andrada-corlat) [Silviu Mircescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=silviu-mircescu) [Marian Sas](https://stagereview.ro/spectacole?actori=marian-sas) [Daniel Filipescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=daniel-filipescu) [Alexandra Stroe](https://stagereview.ro/spectacole?actori=alexandra-stroe) [Cătălina Sima](https://stagereview.ro/spectacole?actori=catalina-sima) [Alexandru Nagy](https://stagereview.ro/spectacole?actori=alexandru-nagy) [Alexandru Popa](https://stagereview.ro/spectacole?actori=alexandru-popa) [Ag Weinberger](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ag-weinberger) [Taisia Nichiforiuc](https://stagereview.ro/spectacole?actori=taisia-nichiforiuc) [Daniel Pascariu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=daniel-pascariu) [Alexandru Burcă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=alexandru-burca) [Ciprian Teodorașcu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ciprian-teodorascu) [Lucian Corchiș](https://stagereview.ro/spectacole?actori=lucian-corchis) [Andreea Bucur](https://stagereview.ro/spectacole?actori=andreea-bucur) [Sebastian Balaj](https://stagereview.ro/spectacole?actori=sebastian-balaj) [Andreea Guriță Novac](https://stagereview.ro/spectacole?actori=andreea-gurita-novac) [Sidonia Nica](https://stagereview.ro/spectacole?actori=sidonia-nica)

Scanează și descarcă aplicația

 [![Cod QR pentru descărcarea aplicației StageReview](https://stagereview.ro/images/mobile-app/app-qr.svg)](https://stagereview.ro/app) iOS și Android