Teatru Infinit

Spectacolul „Fata Babei şi Fata Moşului” de la Teatru INFINIT este un adevărat regal de lumină, muzică şi culoare. Veţi trăi magia unei poveşti, simţindu-vă parte din ea.

…. un spectacol în care textul lui Creangă, susținut cu măiestrie de întreaga echipă de creație, capătă noi înţelesuri pentru lumea în care trăim astăzi. Dar, la fel ca acum o sută, două, trei… chiar mii de ani, în poveşti triumfă adevărul: bunătatea este răsplătită, răutatea este pedepsită, trufia este luată în derâdere, iar tot ce ni se întâmplă are un sens anume.

În premieră națională, o comedie “sălbatică”, după Alejandro Casona, marca Boris Focșa, care printre hohote de râs vorbește despre rostul existenței umane ce poate fi exprimat în trei cuvinte:

„Uite, sunt lucruri mici, cum ar fi: mâna ta caldă, zăpada rece, luna de pe cer… Și sunt lucruri mari și înfricoșătoare: Moartea și Viața.

… nu sunt doar două lucruri mari. Mai e și un al treilea, de la el îți tremură vocea.

Da… e o a treia taină. E ca Viața… și un pic ca Moartea.”

Pe aceste premise acțiunea spectacolului se dezlănțuie ca un uragan. Textul este dinamic, ca lansat din mitralieră, replicile sunt savuroase, cu un umor subtil, bine țintit, grotesc pe alocuri. Spectacolul este ca un tangou, în care niciun partener nu are voie să fie surprins nepregătit sau să piardă ritmul.

Viteza uluitoare cu care se derulează subiectul nu lasă loc de presupuneri sau îndoieli. Personajele se află într-un conflict continuu: Ce este temeinic și valoros? Care e cea mai bună alegere: a fi sincer și necultivat sau manierat, dar lacom și crud?

Iar spectatorii, prinși în tumultul intrigii, vor ajunge să se plaseze în pielea personajelor sau să transpună conflictul scenic în viața lor cotidiană și să realizeze că, de fapt, e mult mai simplu să înveți a fi manierat decât să înveți a fi uman.

”Livada de vișini” a lui Cehov poate fi identificată cu axa metafizica a universului din care facem parte. Această axă formează o lume a spiritului ascunsă ochilor noștri, precum un râu nevăzut ce curge undeva în adâncul pământului.

Este o lume în care timpul ca și concept perceput de dualitatea umană își pierde orice valoare. Trecutul, prezentul și viitorul curg lin balansându-se spre aceiași albie, unificându-se într-un singur punct – sufletul uman.

În acelaș mod se unifică și spiritul fiecăruia din noi cu spiritul universal. În călătoria sa spirituală, prin intermediul materiei, fiind impus de egoul său, omul se rupe îndepărtându-se de această axă, simtindu-i în permanență lipsa.

E un regret după o lume pierdută.

O adaptare după filmul realizat în 1948 de Alfred Hitchcock (care la rândul lui a adaptat piesa de teatru, cu același titlu, scrisă în 1929 de Patrick Hamilton). Adaptarea a fost realizată de Matei Lucaci-Grunberg împreună cu Trupa Jamais-Vu. Leopold și Camil sunt doi tineri intelectuali, care locuiesc împreună într-un apartament burghez în perioada interbelică din București. Epoca este foarte importantă prin prezența unui fanatism politic, ideologic, chiar și filosofic. Cei doi se consideră superiori din punct de vedere intelectual prietenului lor David, pe care hotărăsc să-l omoare prin strangularea cu o funie. Cu mult cinism depozitează cadavrul într-un cufăr vechi. Acesta, va trona in mijlocul casei pe tot parcursul unei petreceri la care este invitat până și tatăl victimei. Pentru a nu diminua suspansul și misterul – nu vom detalia mai mult.

Tinerii de astazi viseza la libertate. Libertatea de a trai separat de parinti. Pentru a o obtine e necesar doar:s-o mariti pe mama.

Bărbatul modern visează la un singur lucru: să fie lăsat în pace. În viața personajului din „Prostul de Serghei”, pătrund oaspeți nepoftiți – 3 curieri. În consecință, situația devine absurdă.

Astazi, viata de la tara e pe cale de disparitie. Oamenii vin spre oras, pierzandu-si identitatea si trecutul. Aceasta viata pierduta, viata simpla, ...

Compania independentă Jamais-Vu, compania de producție berlineză Aurora Nova și cunoscutul dramaturg iranian Nassim Soleimanpour prezintă, în premieră în București, monodrama – Iepurele Alb, Iepurele Roșu/White Rabbit, Red Rabbit. Un spectacol – Fără regizor. Fără repetiții. Fără decor. De la premiera sa din 2011, „Iepurele alb, iepurele roșu”/„White Rabbit Red Rabbit” a fost tradusă în peste 25 de limbi și a devenit una dintre cele mai jucate piese de teatru. Cele peste 1000 de reprezentații au atras în distribuție nume sonore din teatru și film: Whoopi Goldberg, Nathan Lane, John Hurt, Simon McBurney, Stephen Fry, Sinead Cusack, Marcus Brigstocke și Ken Loach. Nassim Soleimanpour este un dramaturg iranian, devenit cunoscut în special pentru piesa „White Rabbit Red Rabbit”, premiată în cadrul Festivalului Dublin Fringe. Pe parcursul activității, producătorul a fost recompensat cu premiile Summerworks Outstanding New Performance Text și The Arches Brick (Edinburgh Fringe), inclusiv mai multe nominalizări la Total Theatre și premiile Brighton Fringe Pick of Edinburgh. Fără să cunoască textul, fără repetiții în prealabil, 9 actori vor avea ocazia de a juca o singură dată monodrama Iepurele Alb, iepurele Roșu.