Teatrul de Comedie

Originar din lumea anglo-saxonă, „Visul unei nopți de vară” devine, în viziunea lui Alexandru Dabija, un cadru mitologic universal și, poate, familiar spectatorului român, în care interferează două lumi distincte. Lumea reală este o lume a ciocnirilor între generații, a raporturilor de putere și a amatorilor care jinduiesc la artă; iar lumea duhurilor este, oricum, spațiul predilect în care se întâlnește întreaga umanitate. Alexandru Dabija urzește un spectacol modern și plin de energie, în care umorul și imaginația ne călăuzesc printre încurcatele fire ale unei povești clasice. Spectacol nerecomandat persoanelor sub 14 ani. Conține efect sonor de împușcătură.

Poate că unii vor spune că e prea multă cruzime în textul lui Martin McDonagh, Billy șchiopul (The Cripple of Inishmaan) dar eu cred că e și multă iubire în această cruzime. E o comedie neagră pentru că ne arată o lume aflată la capătul lumii unde supraviețuirea este scopul principal iar sentimentalismul este o slăbiciune. Suprapunerea de cruzime și iubire este și sursa umorului. E o lume irlandeză dar și românească în care oamenii fac ce știu ei mai bine: haz de necaz – Vlad Massaci Spectacol nerecomandat persoanelor sub 16 ani. Spectacolul conține efect sonor de împușcătură.

O noapte furtunoasă este o piesă de teatru de I.L. Caragiale care prezintă o noapte inițial banală dintr-o mahala din vechiul București ce devine furtunoasă din pricina unei confuzii ce declanșează situații comice și ridicole, evidențiind falsitatea și superficialitatea personajelor. Spectacolul explorează triunghiul amoros și suspiciunile lui Jupân Dumitrache, păstrând onoarea familistă a lui Jupân Titircă Inimă-Rea. Această producție este o reinterpretare a operei clasice, cu elemente de folclor ficțional și design de lumini, oferind o perspectivă tânără și expresivă asupra textului clasic. Am vrut să mă întâlnesc cu domnul Caragiale din ipostaza de regizor pentru că mi-a fost mereu foarte frică de el. Am picat în toate capcanele în care de-a lungul timpului au picat cei mai mulți. Inclusiv unii dintre contemporanii săi. L-am crezut, pe rând, ba un autor care „face mișto de români” (într-o epocă sastisită de miștouri), ba un autor care abordează satiric teme sociale și politice care își mai găsesc cu greu echivalența în contemporanul aglomerat de asemenea lucruri.

(…) Astfel că, împreună cu actorii, cu scenografa Maria Nicola, cu Cezar Antal (compozitorul excelentului folclor ficțional care punctează universul spectacolului) și cu designerul de lumini Lucian Moga am descoperit un Caragiale pe care-l știam mai puțin, dar pe care ne-am bucurat să-l întâlnim. Un Caragiale tânăr, cu ambiții de devenire și cu posibilități reale de expresie care la 26 de ani scrie (din interiorul unei culturi care de-abia făcea primii pași întru închegare) o piesă necesară și îndelung așteptată. Un tânăr, deci, care fără să știe încă avea să facă istorie și să devină statuie. (…)

…La nivelul percepției colective, am vrut să forțăm limitele legitime pe care spectatorul le are în receptarea universului unui spectacol. Astfel, ne-am propus să traducem scenic eclectismul mahalalei lui Caragiale printr-un eclectism estetic la nivelul costumelor și al decorului. O aglomerare care traversează istoria României de la clasic la contemporan și care funcționează până la urmă și ca metaforă a acestui fir roșu care este „spiritul românesc”. Spirit pe care Caragiale l-a surprins în operele sale și care, fiind esență, traversează epoci regăsindu-se atât în Bucureștiul dinaintea Războiului cel Mare, cât și în Bucureștiul aglomerat cu livratori Glovo al contemporaneității – dinaintea unui mare război (dacă-mi permiteți o previziune).

N-am încercat să-l reinventăm pe Caragiale. În niciun caz. Autorii mari nu au nevoie de asemenea eforturi. Dar am încercat să nu ne opunem ideii legitime că orice iterație a sa în alt timp decât în cel care a fost scris presupune măcar o încercare de a explora moduri în care mai poate fi el povestit spectatorului de azi – Andrei Huțuleac

„Deși povestea din piesă se întâmplă în Al Doilea Război Mondial, în Polonia, cred că nu e greu nimănui să vadă paralelismul cu prezentul. Dar acest spectacol nu e despre război, nu e despre violență ci, din contră, e despre candoare, curaj, imaginație și inteligență. Adică despre a fi om. E o declarație de dragoste pentru teatru și făcătorii de teatru, începând cu actorii și ajungând la mașiniști și cabiniere. E un spectacol despre forța iluziei, despre joaca cu convenția teatrală care ne leagă pe noi, cei de pe scenă, de ei, cei din sală; despre magia teatrului. E și o ușă deschisă spre măruntaiele Teatrului, acolo unde locuiesc niște oameni cu aparență de normalitate, numiți actori, roși de vanitate, înălțați de generozitate. A fi sau a nu fi (To Be or Not to Be) al lui Nick Whitby e o adaptare a unui film celebru din 1942 al marelui regizor evreu-german, refugiat din calea naziștilor la Hollywood, Ernst Lubitsch. E o comedie despre umanitatea din noi, despre curaj, despre talent și despre miza actorului atunci când se dezvăluie spectatorului. La final, spectatorul își va pune, sper, aceeași întrebare hamletiană: a fi sau a nu fi (om)? Aceasta e întrebarea” – Vlad Massaci Spectacol nerecomandat persoanelor sub 10 ani.

Spectacolul conține efect sonor de împușcătură.

Spectacolul „Căsătoria” de N.V. Gogol, în regia Andrei și Andreea Grosu, prezintă o comedie care pune în discuție alegerea cu cine îți vei împărți viața, combinând umorul cu o reflecție profundă asupra existenței umane. „Am citit cândva că Gogol ar fi vrut să râdă lumea la Căsătoria până când râsul dă în plâns, până când ai uitat de ce râdeai și până când descoperi dincolo de comicul imediat o lume care se zărește ca prin perdele de dantelă. O lume difuză care îți intră pe sub piele și îți accelerează pulsul. E lumea care prevestește neputința și care vorbește liber despre înălțimea oamenilor care nu pot ajunge unde își doresc. Ori nu au aripi ori nu au cum să se ridice dintr-un loc mlăștinos și întunecos unde singurătatea și absența iubirii apasă pe umerii lor.

Nu e o poveste despre ceremonia nunții sau despre celebrarea fericirii, e doar o poveste despre oameni care caută oameni. Neîncetat.” – Andrei și Andreea Grosu

Un spectacol antrenant, provocator, modern, un amestec de absurd, umor dar și candoare, în care Dragoș Huluba propune un scenariu original după textele lui Teodor Mazilu, Ion Băieșu, Dumitru Solomon și I.L. Caragiale. Trăim într-un show mediatic, mereu în centrul atenției, dornici să fim văzuți, apreciați, răsplătiți cu like-uri și view-uri. Declarațiile de iubire sunt zgomotoase și colorate, făcute în lumina reflectoarelor, în studiourile TV sau online. Comunicăm tot mai mult și ne înțelegem tot mai puțin. Ne certăm din nimic dând mereu vina unii pe ceilalți de parcă ne-am afla cu toții îngrămădiți într-un lift oprit între etaje și o luăm mereu și mereu de la capăt, pentru că nu știm să punem punct cu adevărat conflictelor fără sens.

Monoloagele lui Eric Bogosian, deja celebre în toată lumea, sunt desigur pentru orice actor un vârf de lance, o piatră de încercare. Am adunat parte din ele sub o umbrelă și le-am intitulat „Visul American”! (…) „VISUL AMERICAN” a devenit călătoria fascinantă a unui nebun, care vrea să mângâie cerul cu podul palmei. Am încercat să risipesc incertitudinile și să țin pasul FRUMOASEI LUI NEBUNII, în speranța că voi reuși – Iarina Demian

Mi-ar prinde bine să reușesc să exprim în cuvinte cât de bine m-am simțit lucrând la spectacolul ăsta la care visez de mult timp. Ce echipă bună am făcut cu Iarina Demian, ce loc liniștit și creativ a devenit Teatrul de Comedie în ultimele două luni și cât de mult am învățat de la cele nouă personaje la care am lucrat. Și cum am ajuns să le iubesc. N-aș fi crezut că un text scris în 1986 poate să fie atât de actual, de parcă ar fi fost scris în 2021, la fel cum nu-mi imaginam că visul american devine visul românesc, o himeră care continuă să lase urme în noi toți. Veniți la teatru, rămâne una din cele mai frumoase forme de a ne oglindi cu bunele și relele noastre. It’s gonna be real fun! Nu vreau să rămână nespus: îți mulțumesc Iarina, pentru răbdarea, tenacitatea și hotărârea cu care m-ai condus în acest rol. Let the show begin:) – Tudor Chirilă

În timpul spectacolului se folosesc lumini stroboscopice, care pot afecta persoanele cu epilepsie sau sensibilitate la acest tip de lumină.

Corie și Paul, proaspăt căsătoriți, se mută într-un apartament de la ultimul etaj al unui imobil din New York City. Corie este încântată de pasul făcut și optimistă în privința viitorului lor împreună, în vreme ce Paul este mereu îngrijorat din pricina diverselor defecte ale apartamentului, precum și de excentricitatea vecinului lor Velasco. Timp de patru zile, cuplul învață să se confrunte cu provocările obișnuite ale vieții și caută modalități prin care să le trateze cu mai multă lejeritate. Cum ar fi, de exemplu, să alergi „desculț prin parc.”

O comedie nouă, savuroasă, în care te vei întâlni cu actorii Anca Dinicu, Mihai Bendeac, Mihaela Teleoacă, George Mihăiță, Șerban Georgevici, Matei Arvunescu.

Un spectacol care alunecă permanent pe linia fina dintre comedie și dramă, plonjând fără rezerve în viața unui cuplu din zilele noastre, Adam și Eva. Totul începe cu o cină romantică pregătită de Eva în seara în care îl anunță plină de emoție pe Adam că vor avea un copil. Reacția lui Adam nu e deloc cea așteptată, complicațiile vin în avalanșă și ceea ce părea o seară tandră devine începutul sfârșitului. Este un spectacol despre iubire în toate formele ei, despre schimbare fără a renunța la esența ființei, și despre confruntarea cu traume vechi, cu dialoguri permanent comice.

Nepotul meu, Veniamin este o comedie plasată la răscrucea dintre trecut, prezent și viitor, într-o familie de evrei care trebuie să acționeze nu arareori împotriva propriilor convingeri. Cutumele rigide și preconcepțiile de orice fel se luptă, în această comedie, cu viața de zi cu zi, creând situații aparent fără de ieșire, rezolvate cu mult umor și seninătate. Ludmila Ulițkaia – una dintre cele mai citite scriitoare contemporane din lume – demonstrează că, ajutată de optimism, cea care trebuie să câștige, fără doar și poate această luptă este Viața.