Teatrul de Stat Constanta

Tandrețea este o comedie romantică ce spune povestea unei regine inițiată în tainele magiei și a celor două fiice ale ei care plănuiesc să trăiască pe o insulă pustie și să nu mai vadă niciun bărbat câte zile or avea.

„Livada de Vișini” de la Teatrul de Stat Constanța, montată de regizorul Andrei Măjeri, propune o reinterpretare contemporană a capodoperei lui Anton Cehov, punând accent pe atmosfera crepusculară a unei lumi care dispare, plină de contradicții și nostalgii. Piesa urmărește familia Ranevskaia, care se întoarce la vechiul conac cu livada de vișini sperând să salveze moștenirea, într-un amestec de iluzii, ratări și speranțe care reflectă sfârșitul unei epoci. Livada devine, astfel, o metaforă colectivă a trecutului ce se stinge, un simbol al efemerului și al transformărilor inevitabile, cu personaje ce aduc în fața publicului o lume aflată la granița dintre trecut și viitor.

Nostalgia unui paradis pierdut și a rămășițelor sale risipite în lumea modernă, anxietatea perpetuă a relațiilor interumane, isteria căutării unei liniști dispărute, tânjirea după timpul contemplației, comicul tipologic și de situație al freneziei omenești în acțiune, pe scurt: tragicomicul vieților noastre, expus pe fundalul unui cosmos căruia „i se rupe”, sunt adunate toate într-o frescă vie în Teatro Lúcido la Malul Infinitului. Personajele sunt stranii, excesive, exaltate. Dilemele fiecăruia se rezolvă în bule autoreferențiale, caracterele își poartă soarta ca pe un monolog reflexiv sau se angajează în tandemuri garantat înșelătoare, în care cheia relației e trădarea. Destinul veghează. E sentimentul pregnant pe care îl trăiești văzând Teatro Lúcido. Pare ca o repetiție generală. Dar este o poveste despre ficțiunea vieții. Neregulată, neașteptată, pe alocuri fadă, pe alocuri teribil de hazlie, pe alocuri prea intensă.

Un spectacol pentru întreaga familie, în care miticul se împletește cu ludicul, absurdul comic și muzica inconfundabilă a Adei Milea. Povestea actualizată a naufragiului pe o insulă pustie, dar nu tocmai pustie, oferă prilejuri de meditație relaxată pe teme contemporane. Actorii folosesc calitățile vocale și transformă aproape orice obiect de pe scenă în instrument muzical. Personajele includ Robinson, Vineri, Sirena, Mary, mama și bunica ei, Piratul, Randolph, Regele canibalilor, papagalul Coco și alții.

„Nu-ți povestesc o întâmplare, îți povestesc o durere care a căzut la picioarele mele”.

După moartea mamei lor și testamentul ei bizar, doi gemeni, băiat și fată, crescuți în Occident, pornesc într-o călătorie inițiatică prin țara lor de origine din Orientul Mijlociu, devastată de război civil, în căutarea unui tată și a unui frate despre existența cărora nu știau nimic.

Un spectacol dur, despre supraviețuire, despre condiția umană, traume sociale, vieți distruse de violență, confruntarea cu ororile războiului, oameni care se transformă în fiare și oameni care se transformă în cântec mut.

„Casa Bernardei Alba” este ultima dintre tragediile din „trilogia rurală” a lui Federico García Lorca. Povestea prezintă viața a opt femei închise între ziduri, unde Bernarda Alba impune reguli stricte pentru a apăra reputația familiei, sacrificând fericirea acestora. Tema centrală este opresiunea femeilor prin tradiții patriarhale și lupta pentru libertate într-un spațiu concentrat de oprimare.

Confuzia identitară, ce poate fi mai actual și, totodată, mai shakespearian? Aproape toate personajele din „A douăsprezecea noapte” își asumă o altă identitate, ceea ce dă naștere la confuzie, neînțelegeri și chiar iubire. Fiecare înșală și este înșelat la rândul său. Viola și fratele ei geamăn, Sebastian, sunt victimele unui naufragiu și fiecare crede despre celălalt că s-a înecat. Ajunsă pe țărmurile Iliriei, Viola se deghizează în bărbat și, sub numele Cesario, se angajează ca servitor al Ducelui Orsino. Viola se îndrăgostește de Orsino, iar Olivia se îndrăgostește de Viola deghizată în Cesario, generând o serie de situații comice și dramatice. Montarea regizată de Andrei Șerban este o lectură clară și contemporană a piesei, cu un ritm alert și umor, susținută de trupa Teatrului de Stat Constanța.

Spectacolul „10 lucruri pe care le-am pierdut la Festivalul Mamaia” este o producție a Teatrului de Stat Constanța, prezentată în cadrul Festivalului Național de Muzică Ușoară Mamaia. Este o piesă de teatru ce explorează teme legate de pierdere și regăsire, cu o abordare contemporană și expresivă.

„Trilogia belgrădeană” de Biljana Srbljanović este o piesă în trei acte care explorează viața emigranților din fosta Iugoslavie, afectați de războiul fratricid din anii ’90. Spectacolul prezintă modul în care războiul și politica au influențat viețile oamenilor de rând din Serbia și cum aceștia încearcă să supraviețuiască și să găsească un nou drum în lume, în țări precum Cehia, Australia și Statele Unite ale Americii. Este un spectacol de licență al studenților actori din Constanța, coordonat de regizorul Erwin Șimșensohn și produs în colaborare cu Facultatea de Arte a Universității „Ovidius” din Constanța și Teatrul de Stat Constanța.

Se dau: patru oameni, două cupluri interșanjabile, o sumedenie de confuzii, de încurcături ale căror consecințe sunt prelungite la maximum. Rezultă: o comedie clasică pentru întreaga familie.

„Logodnă relativă” (titlul original Relatively Speaking) este o comedie care extrage haz și veselie din trădările căsniciei și relațiilor de iubire și mai ales din încurcăturile produse.

Un patrulater conjugal ale cărui laturi variabile se înfățișează din unghiuri mereu surprinzătoare, pentru a oferi spectatorilor amuzament și o imagine optimistă și pozitivă, într-un mod paradoxal și, până la urmă, înțelept.

Piesa lui Alan Ayckbourn, este unul dintre cele mai mari succese ale dramaturgului britanic și a fost montată la numeroase teatre din Marea Britanie și din SUA, având mai multe ecranizări și adaptări pentru televiziune.