Teatrul National Bucuresti

(D)efectul Placebo este un spectacol caustic, care dezbate conflictul dintre natural și artificial, real și ireal, plastic și sufletul omului bio-degradabil. Spectacolul împletește trei povești ale unor oameni aparent normali într-o societate anormală, care obligă individul secolului XXI să devină artificial, dependent și singur, fără voia lui, cu o mare lipsă de discernământ. Totul este reprezentat scenic într-o cheie comică, cu reflexii dramatice dansante, invitând spectatorul să se întrebe care sunt lucrurile cu adevărat importante în viața noastră bipolară, plastificată, ambalată atent precum un produs cu termen de garanție.

Spectacol realizat în cadrul Programului „Procesul comunismului prin teatru”. Monolog dramatic de Sorin Misirianțu după cartea ”20 de ani în Siberia. Amintiri din viață” de Anița Cudla. „20 de ani în Siberia” este un spectacol despre destinul unei țărănci bucovinence, autoare a uneia dintre cele mai importante mărturii despre calvarul trăit în Gulagul sovietic. Anița a fost deportată împreună cu cei trei fii ai săi în Siberia, la Cercul Polar, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ce Bucovina de Nord fusese ocupată de Uniunea Sovietică. Separată de soțul și de mama bolnavă, pe care nu avea să-i revadă niciodată, a supraviețuit regimului de înfometare, bolilor și muncii într-un mediu extrem de dur, reușind să își crească cei trei fii și să se întoarcă cu ei pe plaiurile natale în 1961. Cartea sa de memorii a fost tipărită abia după 1989, în România, la Editura Humanitas, fiind distinsă cu Premiul „Lucian Blaga” al Academiei Române. A fost tradusă în mai multe limbi de circulație internațională.

„A fost odată în România” este un spectacol care prezintă istoria ultimului secol al României prin povești spuse cu voioșie și ironie, alternând momente din perioada interbelică, anii comunismului și zilele noastre. Spectacolul surprinde tipologii specifice epocilor, cu umor, nostalgie și emoție, reflectând viața oamenilor simpli puși în situații excepționale, care reușesc să supraviețuiască cu demnitate, dragoste și umor marilor turbulențe istorice.

„Abuzarea publicului” este un spectacol de teatru care face o pledoarie atipică pentru un teatru reactiv, interogând teatrul, viața, timpul și prezența noastră într-o sală de spectacol. Textul este scris de Peter Handke și tradus de Victor Scoradeț. Regizoarea Edda Coza evită convențiile tradiționaliste și propune o abordare directă, personală și curajoasă, cu o scenografie austeră și un spațiu gol, folosind elemente minimale precum stative și microfoane pentru momente sonore. Spectacolul face parte din Programul 9G dedicat tinerilor artiști de teatru la Teatrul Național București.

Spectacol muzical care nu e Music Hall. Spectacol de muzică și pantomimă

Nu este concert, nici teatru muzical, nici improvizaţie muzicală, nici exerciţiu de actorie… dacă vrem să definim genul. Este doar un joc la care se rîde… serios, cu 3 actori şi încă 20 de parteneri… sau instrumente muzicale. Orchestra din această seară transformă concertul într-un spectacol de teatru, pentru că luptele de culise sunt mai spectaculoase decât spectacolul din scenă. Instrumentele o iau razna, iar artiştii devin o prelungire a sunetelor.

O poveste plină de umor, cu trei personaje pornite pe (mereu) imprevizibilul drum al supremaţiei pe scenă. Un concert împachetat într-o poveste veselă, sonoră, ritmată. Sunteţi pregătiţi pentru un maraton muzical şi teatral de o oră, unde se trece cu viteza luminii, de la Mozart la rock… şi la chansonete? Puneţi-vă centurile de rezistenţă maximă pentru starea de râs.

Adio, domnule Haffmann este o piesă scrisă de francezul Jean-Philippe Daguerre, jucată cu mare succes pe scenele pariziene și premiată cu patru premii Molière în 2018. Piesa prezintă o poveste din Parisul ocupat de naziști, în 1942, despre pactul neobișnuit dintre un evreu bogat, proprietar al unui atelier de bijuterii, Joseph Haffmann, și angajatul său francez catolic, Pierre Vigneau. Joseph cedează atelierul lui Pierre pentru a-l proteja de confiscarea nazistă, iar povestea se încheie în zilele noastre cu dispariția unui tablou de Henri Matisse, confiscat de naziști și regăsit după peste 70 de ani.

O comedie sentimentală, cu încurcături amoroase și suspansuri dramatice. O satiră de moravuri cu un milionar, o soție și un dramaturg, alături de alte personaje pitorești – o amantă, un samsar, o slujnică – care captivează prin farmecul și savoarea epocii interbelice. Apariții neașteptate și răsturnări de situație, un melanj ingenios între teatru și realitate, cu un adulter comis sub ochii soțului, sub masca unei piese fictive. O pledoarie pentru firescul în teatru, care trebuie să se inspire din viață.

Spectacolul „Amintiri din copilărie” este un one man show poetic și plin de emoție, bazat pe textele lui Ion Creangă, care evocă cu tandrețe și umor amintirile inocente ale copilăriei. Actorul interpretează rând pe rând fiecare personaj, iar spectacolul include explicații didactice și proiecții care adaugă un contrapunct ironic și educativ. Este o invitație de a retrăi copilăria și de a redescoperi universul lui Nică din Humulești, oferind o cheie accesibilă și emoționantă pentru toți spectatorii, inclusiv pentru elevii care studiază opera în școală.

Anonimul venețian este un spectacol sensibil, profund, uneori ironic și mereu emoționant. Ea și El își trăiesc dragostea dincolo de vreme, într-o Veneție a muzicii și a frumuseții eterne. Este o dramă romantică despre doi oameni care se reîntâlnesc pentru a-și împlini povestea de dragoste rămasă neterminată, într-un moment tulburător când timpul pare să-și fi pierdut răbdarea, dar iubirea lor rămâne puternică și frumoasă chiar și în apropierea ultimului act. Spectacolul s-a născut din dorința actorilor Ilinca Goia și Ioan Andrei Ionescu de a se confrunta cu partituri dramatice generoase și a fost coordonat de Ion Caramitru în cadrul Centrului de Cercetare și Creație Teatrală „Ion Sava”.

O întâmplare bizară se petrece în casa viceprimarului New York-ului, chiar la aniversarea căsătoriei. Crimă? Tentativă de sinucidere? Sau şi una, şi cealaltă? Misterul trebuie elucidat pe loc de către invitații la petrecere, orice scurgere de informaţie le-ar pune în pericol cariera. Suntem martorii unei situaţii atât de grave, încât suspansul se amplifică, spaima devine comică, umorul erupe. Cu o acţiune construită în stilul filmelor poliţiste, dar în ritm de comedie, piesa lui Neil Simon, celebrul scenarist şi dramaturg american, pare desprinsă din realitatea imediată. Orice asemănare cu personaje din viaţa reală este pur întâmplătoare.