Teatrul National Bucuresti

Exil este o piesă de teatru scrisă și regizată de Alexandra Badea, care explorează trauma exilului interior și exterior, neputința personajelor de a se desprinde de trecut și de a-și asuma identitatea. Spectacolul urmărește povestea unei familii pe patru generații, dintre care trei emigrează, reflectând asupra traumelor transgeneraționale, istoriei recente a României, comunismului, post-comunismului și exodului populației. Este o piesă despre furie, iubire, neputință și dorința de a trăi împăcat cu propriul destin, cu o arhitectură narativă amplă și un construct performativ complex.

Spectacolul lui Radu Afrim după Pădurea spânzuraților a lui Liviu Rebreanu, descoperă uriașa poezie a unui text puternic și modern și își propune să se adreseze în primul rând tinerilor de azi. Reinterpretând în stil propriu o operă majoră a literaturii române, regizorul o transpune în universul său imaginativ, atât de specific, îi descoperă sensuri noi, pornind de la premiza că romanul lui Rebreanu nu este un roman de război, ci unul psihologic.

„Nu vreau să pun în scenă cartea lui Rebreanu, vreau să chestionez puțin ce s-a întâmplat cu noi în suta asta de ani și unde suntem… S-ar putea să fie ambițios, riscant, kitschos, greșit, dar aș vrea să pun față în față soldații aceia care au luptat pentru ceva atunci, deși mulți nu știau pentru ce luptă, cu niște tineri din zilele noastre, cu niște dialoguri și întrebări Ce ați făcut în 100 de ani, cine eram noi la vârsta voastră, ce am făcut…" a explicat într-o recentă întâlnire cu presa Radu Afrim.

Departe de orice formă de naționalism, spectacolul provoacă la o reflecție lucidă asupra stării nației, la o confruntare clară cu trecutul nostru istoric, un dialog între vocea prezentului și vocea istoriei. O voce surdă, șoptită sau răspicată, insinuantă sau răscolitoare prin care evenimentele unei lumi sfârtecată de masacre rostesc adevăratul lor nume în fața timpului, o voce care are timbrul specific și intonația regizorului Radu Afrim.

Utilizând întreaga suprafață a uriașei scene a Sălii Mari, scenograful Cosmin Florea și echipa sa creează un spațiu de joc de o rară spectaculozitate, în acord cu viziunea regizorală. Iar întrebarea tulburătoare sub care se desfășoară evenimentele dramatice evocate în spectacol este una care, sfidând festivismele, obligă la o reflecție mai profundă: Cum ne raportăm noi, cei de azi, la compatrioții noștri de acum 100 de ani !??

Spectacolul 'Despre oameni, doctori și rinoceri' de Claudiu Goga după Arthur Schnitzler explorează teme umane profunde într-o adaptare scenică la Teatrul Național București. Este regizat de Claudiu Goga și se joacă în Sala Studio în martie 2026, cu premiere pe 19 martie. Distribuția reunește actori de renume ai trupei TNB.

Secundar este un thriller psihologic captivant scris și regizat de Alexandra Badea, care explorează insecuritatea structurală și criza identitară prin opt personaje ce caută recunoaștere și roluri în viață. Spectacolul are o durată de 2 ore și 45 de minute, cu o pauză de 15 minute, și include elemente vizuale precum efecte stroboscopice și camere de filmat care monitorizează gesturile personajelor.

Părinți și copii de Brian Friel, dramatizare după romanul lui Turgheniev, în montarea lui Vlad Massaci pe scena Teatrului Național București, reflectă conflictul dintre nihilism și tradiționalism. Spectacolul este o oglindă retrovizoare asupra unor teme precum bolșevismul, noul imperialism și tensiunile dintre generații, prezentate printr-un ritm alert și o limbă română contemporană. Decorurile și costumele au profunde semnificații scenografice, iar regia evidențiază drama unei lumi afectate de ideologii istorice.

După succesul montării „Pădurea spânzuraților”, Radu Afrim revine pe scena Teatrului Național din București cu o reinterpretare îndrăzneață a piesei „Trei surori” de A.P. Cehov. Regizorul, cunoscut pentru preferința sa pentru dramaturgia contemporană, alege de această dată să reimagineze un text clasic, transformându-l într-un spectacol intens, vizual și afectiv, care depășește convențiile teatrului tradițional.

Versiunea lui Afrim propune un scenariu liber, neașteptat, care păstrează esența cehoviană, dar o transpune într-un context actual, apropiat de realitatea României de astăzi. Lumea celor trei surori este recreată într-un spațiu suprarealist, populat de imagini absurde, comice și uneori grotesce, dar mereu încărcate de sensibilitate și nostalgie.

Prin această transpunere, regizorul oferă o perspectivă proaspătă asupra temelor universale cehoviene — dorința de sens, neputința schimbării, visul unei vieți mai pline —, aducându-le aproape de publicul contemporan. „Trei surori” devine astfel o reflecție despre familia modernă, despre fragilitate și alienare, despre căutarea unui „acasă” interior într-o lume care alunecă mereu spre absurd.

Spectacolul păstrează stilul distinct care l-a consacrat pe Radu Afrim: o combinație de poezie vizuală, introspecție și ironie subtilă. Regizorul construiește o experiență teatrală puternică, care emoționează, intrigă și provoacă, menținând acel echilibru fragil între real și imaginar.

Distribuția reunește actori de prim-plan ai scenei românești, alături de o echipă artistică fidelă universului afrimian: Irina Moscu semnează scenografia, Andrei Cozlac realizează video designul, iar Călin Țopa semnează sound designul. Împreună dau formă unui spectacol coerent, exuberant vizual și profund emoțional, care confirmă locul lui Radu Afrim printre cei mai originali creatori ai teatrului românesc contemporan.

„Nimic nu e întâmplător” este o piesă de teatru de David Schwartz care explorează practicile de transformare spirituală și vindecare a traumelor transgeneraționale. Piesa prezintă o constelație de situații și personaje prinse între problemele cotidiene imediate și problemele moștenite mai profunde, dezvăluite în cadrul ședințelor terapeutice. Evidențiază rolul social și semnificația serviciilor de dezvoltare spirituală, proliferarea lor recentă și dimensiunea teatrală a acestor practici. Decorul intim al Sălii Atelier și scenografia lui Andrei Dinu creează o atmosferă multifațetată pentru această experiență.

Perplex este o comedie absurdă și suprarealistă de Marius von Mayenburg, în care lumea protagoniștilor se destramă rapid, iar relațiile se dizolvă și se re-asamblează surprinzător. Spectacolul provoacă spectatorul, având numeroase trimiteri teatrale și filosofice, inclusiv la Pirandello și teatrul absurdului. Decorul creat de Dorothea Iordănescu este incomod, misterios și surprinzător de plăcut, reflectând natura piesei. Spectacolul este o farsă trepidantă și provocatoare, cu un limbaj animat de umor sec, parodie și calambururi, explorând situații ciudate și un sentiment de perplexitate în fața cotiturilor vieții.

Spectacolul „Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice” de Paul Zindel este o piesă care reunește momente de dramă, poezie, umor, sarcasm și auto-ironie, oferind o expresivitate ce i-a adus autorului Premiul Pulitzer în 1971. Povestea se concentrează pe o familie disfuncțională formată dintr-o mamă singură și cele două fiice ale sale, care încearcă să facă față dificultăților vieții. Textul este o metaforă profundă despre efectele vieții și ale mediului asupra oamenilor, ilustrată prin experimentul științific al fiicei mai tinere.