---
source: "StageReview"
canonical: "https://stagereview.ro/teatre/teatrul-national-cluj-napoca"
title: "Teatrul National Cluj-Napoca"
location: "Cluj-Napoca"
route_name: "discover.theaters.show"
generated_at: "2026-05-21T23:19:04+03:00"
content_type: "theatre-venue"
---

![](https://www.facebook.com/tr?id=735681389129124&ev=PageView&noscript=1) [✨ Articol nou

Gala UNITER la 34 de ani: o radiografie a premiilor care au scris istoria teatrului românesc

Citește articolul →

 ](https://stagereview.ro/blog/gala-uniter-la-34-de-ani-o-radiografie-a-premiilor-care-au-scris-istoria-teatrului-romanesc)

 ![Teatrul National Cluj-Napoca](/storage/theaters/logos/01K6Q9Z3SP50R90F9G3C0JC51P.png) Teatrul National Cluj-Napoca
==============================

 P-ta Stefan cel Mare nr. 20

 • Cluj-Napoca

 [0264 592 826]()

 • [Website](https://www.teatrulnationalcluj.ro/)

 Spectacole Actori

 [![MINUNATA LUME NOUA A DOMNULUI HARPAGON](https://stagereview.ro/storage/1680/conversions/0772_1187f-thumb.webp) ### MINUNATA LUME NOUA A DOMNULUI HARPAGON Comedie, Dramă În Minunata lume nouă a domnului Harpagon de Michele Santeramo, faimosul personaj din Avarul lui Molière se emancipează de sub tirania primului său autor și își croiește un nou destin printre noi, spectatorii, pe care ne ia drept complici și confidenți. După trauma de a-i fi fost furat cufărul cu bani spre sfârșitul comediei care l-a consacrat în urmă cu trei secole, acesta își reconsideră modelul de afaceri, devenind, dintr-un cămătar meschin, un capitalist rapace.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/minunata-lume-noua-a-domnului-harpagon "MINUNATA LUME NOUA A DOMNULUI HARPAGON") [![GHILGAMES](https://stagereview.ro/storage/1813/conversions/0771_4cc7a-thumb.webp) ### GHILGAMES Filozofic, Ritual Fascinația performerului de origine turcă Ҫağlar Yiğitoğulları față de dimensiunea imuabilă a naturii umane, declinată din timpuri străvechi în marile texte orientale, se revarsă acum într-o explorare cu importante valențe ritualice a doliului și a conștiinței propriei mortalități, inspirată din textul mesopotamian Epopeea lui Ghilgameș. În această reinterpretare, parcursul inițiatic al eroului este legat nu doar de ambiția nemuririi proprii, ci mai ales de nevoia umplerii golului lăsat de moartea prietenului său, Enkidu, pe care speră să îl readucă la viață. Astfel, într-un performance în care universul muzical și cel vizual amplifică discursul poetico-filosofic, împăcarea lui Ghilgameș cu propriul destin devine expresia sintetică a eternei lupte umane cu moartea și cu pierderile ireversibile care anticipează propriul sfârșit. Totuși, aici, moartea nu suprimă viața, ci în cele din urmă o completează simbiotic, fiind singurul reper capabil să o încarce cu sens.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/ghilgames "GHILGAMES") [![INTAMPLARI IN IREALITATEA IMEDIATA](https://stagereview.ro/storage/1848/conversions/0770_40cfd-thumb.webp) ### INTAMPLARI IN IREALITATEA IMEDIATA Dramă, Absurd, Surrealism Piesa „Întâmplări în irealitatea imediată” este o adaptare teatrală a operei lui Max Blecher, care explorează trecerea de la realitatea imediată la o irealitate onirică și delirantă, cu un joc actoricesc predominant pantomimic. Textul original este o căutare frenetică printr-o lume plină de obiecte misterioase și valențe subversive, în care banalul se transformă în ceva surprinzător și periculos, reflectând o viziune profundă și tulburătoare asupra existenței.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/intamplari-in-irealitatea-imediata "INTAMPLARI IN IREALITATEA IMEDIATA") [![SHOW IMPROGRESS](https://stagereview.ro/storage/1840/conversions/0769_71ae8-thumb.webp) ### SHOW IMPROGRESS Comedie Show IMPROgress este ca o petrecere unde toți sunt invitați, dar nimeni nu știe cum să se îmbrace. Totul este improvizat: cuvintele, gesturile, chiar și glumele – nimic nu e pregătit! Publicul devine parte din spectacol, sugerând teme absurde sau întrebări ciudate. Nu există greșeli, doar râsete, iar fiecare minut e o surpriză (chiar şi pentru improvizatori). Dacă ești norocos, la această petrecere vei vedea și câțiva actori care se vor „îmbăta” cu propriile lor glume. Totul e un haos organizat, unde cine face o gafă devine imediat… cascadorul râsului. Dragoș Muscalu](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/show-improgress "SHOW IMPROGRESS") [![SCHINDLER](https://stagereview.ro/storage/1814/conversions/0767_0e7e2-thumb.webp) ### SCHINDLER Comedie Schindler, intitulat astfel după numele rezonant al unei companii producătoare de lifturi, este un spectacol despre tensiunile care se nasc din coliziunea unor lumi fundamental diferite. Cu umorul său distinctiv, Dragoș Pop, din dubla postură de autor și regizor, creează o comedie despre întâlnirea conjuncturală a două personalități la prima vedere incompatibile, pe care claustrarea într-un lift blocat le forțează să își dispute dominația intelectuală și chiar să negocieze un compromis intergenerațional. Alex Rădescu (Ovidiu Crișan) este un profesor universitar și critic literar septuagenar, care își afișează cu aplomb erudiția, având uneori derapaje lubrice în interacțiunea cu tânăra impresară Ramona Berciu (Romina Merei), o femeie a cărei superficialitate mondenă alternează cu o pretinsă admirație față de interlocutorul mai vârstnic. În mod (deliberat) ironic, dialogul inteligent deconstruiește ludic iluziile contemporane legate de inteligență, desfășurându-se asemenea unui act de prestidigitație intelectuală. Aparențele sunt succesiv dinamitate, într-un ritm accelerat, adesea deconcertant, asigurând imprevizibilitatea deznodământului. Cei doi interpreți explorează printr-un joc comic-sofisticat contrastul dintre protagoniști, rezultatul fiind un spectacol antrenant, care pledează pentru acel tip de umor subtil, stratificat, capabil să suscite o receptare critică și introspectivă.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/schindler "SCHINDLER") [![20 DE ANI IN SIBERIA](https://stagereview.ro/storage/1849/conversions/0768_4efe4-thumb.webp) ### 20 DE ANI IN SIBERIA Dramă, Memorialistică Spectacol-mărturie inspirat din jurnalul Aniței Cudla, o femeie simplă din Bucovina de Nord, deportată 20 de ani în Siberia împreună cu cei trei fii mici, după ce regiunea a fost ocupată de Uniunea Sovietică în 1940. Povestea surprinde suferințele, înfometarea, bolile și munca forțată într-un mediu extrem, dar și forța interioară a unei mame care reușește să-și crească copiii și să se întoarcă pe plaiurile natale în 1961. Piesa este o actualizare necesară în conștiința publică a martiriului îndurat de populația românească din Bucovina de Nord sub regimul stalinist\[2\]. ](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/20-de-ani-in-siberia "20 DE ANI IN SIBERIA") [ ![AM BOMBARDAT NEW HAVEN](https://stagereview.ro/storage/2588/conversions/0766_b6a48-thumb.webp) ### AM BOMBARDAT NEW HAVEN Dramă, Metateatru, Anti Război Bazat pe eterna simbioză dintre artă și viață, textul lui Heller reprezintă o demonstrație a forței teatrului în confruntarea deseori traumatică cu realitatea. O echipă de actori pregătește un spectacol generic despre război, iar frenezia lor performativă se amplifică treptat până ce ficțiunea asaltează și ultima redută a lumii concrete, care la rândul ei luptă pentru a-și restabili dominația asupra scenei. Ținuți din scurt de prezența intransigentă a Maiorului, prin intermedierea ezitantului Căpitan Starkey, toți actorii din escadrilă știu că le va veni rândul să piloteze avioane kamikaze peste orașe selectate aleatoriu, ce trebuie distruse din motive neștiute, dictate de legile enigmatice ale războiului. Ordinea și disciplina sunt însă dinamitate de Sergentul Henderson, care pur și simplu refuză să-și mai joace sacrificiul, după dispariția aparent reală a unui coleg de distribuție. Regizorul László Bocsárdi explorează ambivalența actului teatral, expunându-ne fragilitatea condiției de spectator, nu numai în raport cu ficțiunea scenică, ci mai ales cu prezentul de lângă noi, de care am învățat să ne detașăm „ca la teatru”. Într-o montare dinamică, plină de umor negru, povestea actorilor pierduți în rolurile de soldați ne responsabilizează ca public al unei istorii care ne asediază.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/am-bombardat-new-haven "AM BOMBARDAT NEW HAVEN") [![SLUJITORII FRUMUSETII](https://stagereview.ro/storage/1850/conversions/0765_8aaf1-thumb.webp) ### SLUJITORII FRUMUSETII Dramă, Teatru, Ritual, Spiritualitate Spectacolul „Slujitorii Frumuseții” este o călătorie în misterele cunoașterii de sine, inspirată de poemul hindus Bhagavad Gita, parte a epopeii Mahabharata. Într-o lume secată de sacralitate, spectacolul explorează căutarea sacralității pierdute prin energia a șapte interpreți care declamă monologuri, cântă, mimează, dansează și exprimă conflicte interioare, într-un limbaj corporal esențial și o prestație ce tinde spre formula actorului total. Regia este semnată de Çağlar Yiğitoğulları, iar spectacolul combină elemente ritualice și revelații spirituale într-un discurs scenic hieratic.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/slujitorii-frumusetii "SLUJITORII FRUMUSETII") [![PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE](https://stagereview.ro/storage/30199/conversions/0777_abfb9-thumb.webp) ### PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE adaptare de Tudor Lucanu, după traducerea semnată de Any Florea și Nicolae Minei de John Osborne este una dintre creațiile dramaturgice definitorii ale secolului XX, având, la momentul premierei, un real efect transformator asupra teatrului englez și occidental. Jimmy și Alison Porter trăiesc într-o rutină problematică, marcată de ieșiri batjocoritoare ale bărbatului și de epuizarea constantă a soției sale în fața temperamentului sangvinic al acestuia, de care rămâne însă incontrolabil atrasă. În noua montare a Naționalului clujean, Tudor Lucanu explorează și actualizează dinamica unei căsnicii profund disfuncționale, concentrând acțiunea piesei într-o pledoarie scenică împotriva abuzului, în formele sale fățișe sau, din contră, insidioase și subtile. Astfel, spectacolul nu banalizează dezechilibrele de putere din cuplurile nefericite de ieri și de azi, ci, din contră, încearcă să le repună în discuție și chiar să le recalibreze cu mijloace performative și muzicale contemporane. Comentariile muzicale din afara piesei sunt creațiile lui Radu Dogaru mulate pe subiectul orientat cu precădere pe drama domestică inspirată de "tinerii mânioși" de pe scenă. Mai exact, reprezentantul acestei mânii este Jimmy, un coleric violent, în război permanent cu toată lumea. Scenografia spațiilor suprapuse, prevăzută de Zsófia Gábor, distanțează planimetria limbajelor scenice, fără o separare temporală a discursului teatral. Scenele au coeziune de ansamblu cu exacerbarea emoțiilor personajelor în ritmurile tensionate ale instrumentelor folosite (chitară, orgă, vioară și mai ales percuție). Îndemânarea actorilor în mânuirea instrumentelor e uimitoare. Te întrebi dacă ei sunt actori sau membrii ai unei formații rock ce reușesc să-și armonizeze vocile, de cele mai multe ori, în ciuda unor stridențe, discrepanțe întâmplătoare, nedorite. Poate indicațiile din textul original, conform cărora Jimmy cântă la trompetă, au declanșat, inspirat și implementat în spectacol complementaritatea muzicii. Prestația muzicală a actorilor, impresionantă în sine, supradimensionează conotațiile intrigii până la semnificațiile unui manifest etic asupra violenței în familie sau chiar posibil femicid. Episod cu tineri furioși de ieri și de azi pe scena Mare a Teatrului Național „Lucian Blaga" din Cluj-Napoca, care a avut loc în data de 15 martie, nu este doar o recalibrare a textului clasic al lui John Osborne, ci un rechizitoriu necesar și brutal de onest asupra abuzului domestic. Într-o epocă în care cifrele femicidului în România (51 de cazuri doar în 2025) strigă de pe paginile ziarelor, spectacolul transformă furia „tânărului furios" de odinioară într-o oglindă a narcisismului toxic contemporan. Privește înapoi cu mânie, în regia lui Tudor Lucanu, anatomia unei tăceri complice Scenografa Zsófia Gábor și⁠-⁠a imaginat un construct scenic minimalist, în care o mansardă muzicală este suprapusă locuinței cuplului. Pe tot parcursul demersului dramatic, Alison, Helena, Jimmy și Cliff cântă la clape, la vioară, la tobe și la chitară electrică, fiind totodată și interpreți vocali. Ansamblul muzical funcționează ca un simulacru de cor antic, cromatizând sonor anumite momente de tensiune emergentă sau sintetizând atmosfera haotică din menajul expus unor încercări majore. Muzica creată de Radu Dogaru posedă un impact visceral, astfel încât și intermezzourile propriu⁠-⁠zise, și fondul acustic al scenelor de aparentă acalmie conjugală sau de izbucnire pasională amplifică substanțialitatea itinerarului dramatic. (...) Echipa de creație a spectacolului se remarcă printr⁠-⁠o desăvârșită unitate a contrariilor, astfel încât evoluția fiecărui protagonist este atât perfect individualizată, cât și acordată cu precizie la ansamblul de alterități marcate de conflicte și pasiuni divergente. Interpreții se privează în mod meritoriu de ceea ce Stanislavski numește "patos teatral fals", iar munca lor denotă un rafinament salutar al detaliului, neviciat de orice tentă manieristă. sau jocul de a pretinde că ești om și caruselul conviețuirii John James Osborne - cunoscut posterității drept - s-a născut pe 12 decembrie 1929 în districtul Fulham din vestul Londrei, într-o familie care aparținea clasei muncitoare. După cum povestea el însuși în primul volum al autobiografiei sale, , trad. noastră, text publicat în anul 1981), copilăria lui a fost una mai degrabă nefericită, marcată de moartea surorii și, mai târziu, a tatălui, de atitudinea critică și respingătoare a mamei, dar și de o predispoziție bolnăvicioasă. Relația cu mama sa, în special, pare să explice parțial atitudinea resentimentară a tânărului, adesea reflectată în opera sa dramaturgică. Datorită unei asigurări încasate după decesul tatălui, Osborne începuse, în 1943, să studieze la o școală cu internat din Devon, însă aventura academică i-a fost curmată de o altercație cu directorul, în urma căreia băiatul l-a lovit cu pumnul pe profesor. De altfel, și până în acel moment educația viitorului scriitor fusese una fragmentară, în special din cauza numeroaselor episoade de boală. Totuși, acesta manifestase de timpuriu un talent literar înnăscut și nutrea un interes tot mai mare față de artele spectacolului. Astfel, după ce a lucrat scurtă vreme ca jurnalist, totodată frecventând cursuri de dans, și-a început cariera teatrală în 1948, în cadrul unei companii de teatru itinerante. Deși sarcinile lui inițiale erau modeste, de recuziter, dublură și tutore pentru copiii din trupă, Osborne a început curând să joace el însuși, activând și ca manager pentru diverse companii de spectacol britanice. În aceeași perioadă a scris și o piesă de teatru, , trad. noastră), în colaborare cu actrița Stella Linden, cea care îi era la vremea respectivă amantă și mentor. John Osborne a devenit cunoscut publicului larg odată cu premiera, în 1956, a piesei - pentru scrierea căreia se inspirase din scurta și tensionata sa căsnicie cu actrița Pamela Lane. Chiar dacă divorțul de aceasta s-a finalizat în 1957, legătura celor doi a continuat încă trei decenii, după cum reiese și din corespondența lor și după cum mărturisea autorul în cea de-a doua parte a memoriilor sale, publicată în 1991 sub titlul , trad. noastră). În scrisorile către Pamela, Osborne i se adresa cu numele de alint „veverița mea", folosit de personajele principale din piesă în jocurile lor erotice, demonstrând astfel, din nou, filiația autobiografică a acestora. Printr-o ironie a sorții, Pamela a fost recreată scenic de Mary Ure, prima titulară a rolului Alison și cea care urma să devină a doua soție a lui Osborne. La fel de paradoxal, în anii 1960 Pamela însăși a participat la o audiție pentru rolul lui Alison, nefiind selectată. După primul divorț, bărbatul a mai fost căsătorit de patru ori. Pamela Lane, care a murit în 2010, le-a supraviețuit tuturor celorlalte neveste ale sale. a avut un efect imediat și radical asupra teatrului englez și european, integrându-se în așa-zisul „realism al chiuvetei de bucătărie", o mișcare culturală ce s-a constituit în noul val britanic în cinematografie și arte. După această premieră, în repertoriile teatrale și-au făcut curând loc reprezentanții dezabuzați ai clasei de mijloc, scârbiți de mediocritatea propriilor existențe și de ipocrizia anostă a societății postbelice. Pornind de la o sintagmă folosită în campania de marketing a spectacolului produs de Royal Court Theatre, generația de scriitori cu simpatii de stânga, din care făcea parte Osborne (devenit chiar prototipul ei), a rămas în istorie sub numele de „tinerii mânioși." În 1958, scriitorul a fondat împreună cu regizorul Tony Richardson casa de producție Woodfall Film Productions. Atât , următoarea lui piesă, au fost ecranizate în 1959. În 1963, John Osborne a câștigat premiul Oscar pentru scenariul filmului De-a lungul carierei, autorul a scris peste douăzeci de piese de teatru, originale sau adaptări, numeroase scenarii de film și de televiziune, precum și cele două volume autobiografice, care s-au bucurat de un mare succes în rândurile criticilor. Ultima lui piesă, , montată în 1992, îl prezintă pe mult mai bătrânul Jimmy Porter, protagonistul din , de această dată într-o relație disfuncțională cu o altă Alison - fiica sa. Osborne a murit pe 24 decembrie 1994, în comitatul Shropshire din Anglia, în urma unor complicații ale diabetului. Este înmormântat în orășelul Clun, alături de cea de-a cincea soție, Helen Dawson. este o piesă în trei acte a autorului britanic John Osborne, montată pentru prima dată la Royal Court Theatre de regizorul Tony Richardson. Premiera spectacolului a avut loc pe 8 mai 1956 - o dată importantă simbolic pentru autor, fiind ziua de naștere a tatălui său, care murise pe când Osborne era copil. Jimmy Porter este un tânăr dezgustat de mediocritatea cotidiană în care își duce traiul ca reprezentant al clasei de mijloc din Anglia postbelică. Temperamentul sangvinic al bărbatului se manifestă mai ales în relația cu soția lui, Alison, existența lor comună desfășurându-se într-o succesiune repetitivă de ieșiri verbale batjocoritoare și împăcări pline de pasiune. Dinamica celor doi este completată de colegul lor de apartament, Cliff, un soi de personaj- , care le mediază interacțiunile și încearcă să o protejeze pe femeie în momentele vulnerabile. Ciclul disfuncțional se reia până la apariția prietenei lui Alison, Helen, care în cele din urmă i se substituie acesteia. Modelul lui Osborne pentru această dramă domestică fusese chiar propria lui căsnicie scurtă și tensionată cu actrița Pamela Lane. Aceasta din urmă avea să o vadă în seara premierei pe succesoarea sa, Mary Ure, în rolul pe care ea îl inspirase. La puțin timp după prima reprezentație, spectacolul a zguduit lumea teatrală britanică și a propulsat clasa muncitoare în centrul de interes al dramaturgiei occidentale a vremii. Legendele țesute în jurul producției spun chiar că publicul londonez a reacționat cu icnete de uimire din cauza prezenței iconoclaste a unei mese de călcat pe scenă. Pornind de la o formulă folosită în comunicatul de presă care anunța noua montare, sintagma „tineri mânioși" a devenit curând o umbrelă literară sub care criticii au plasat generația lui Osborne, rămânând ca atare în conștiința posterității. Desigur, după cum era de așteptat dată fiind natura insolentă a piesei, cronicile de întâmpinare desființaseră aproape unanim spectacolul. Totuși, din tabăra entuziaștilor rămâne antologică formula folosită de Kenneth Tynan. Acesta a decretat într-un articol laudativ că nu va putea iubi niciodată pe nimeni care nu vrea să vadă , revendicându-și prin acest adagiu ștrengăresc o bucățică proprie din istoria teatrului englez de după Al Doilea Război Mondial. Succesul ulterior al spectacolului s-a datorat însă televiziunii. Osborne relata în memoriile sale că, după difuzarea pe BBC a unui fragment din producție, reacția publicului a fost imediată, iar încasările din bilete s-au dublat aproape instantaneu. În anii care au urmat, piesa a devenit cunoscută pe plan internațional. În 1959, Osborne și Richardson, la îndemnul producătorului canadian Harry Saltzman, puseseră bazele Casei de producție Woodfall Film Production. Împreună, au ecranizat drama, cu Richard Burton și Mary Ure în rolurile principale și în regia aceluiași Richardson. De vorbă cu Tudor Lucanu, regizorul spectacolului](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/priveste-inapoi-cu-manie "PRIVEȘTE ÎNAPOI CU MÂNIE") [![CHIRITZA ÎN CONCERT](https://stagereview.ro/storage/30200/conversions/0701_183ae-thumb.webp) ### CHIRITZA ÎN CONCERT Deși Vasile Alecsandri și Matei Millo s-au inspirat din viața și obiceiurile secolului al XIX-lea, creând un personaj tipic micii burghezii ariviste, Chirița/Chiritza își găsește ușor multiple echivalențe în societatea noastră contemporană. Cu aerul ei de superioritate afișat, cocoloșindu-și fetele pe care le vede de zece ori mai frumoase decât sunt, mereu la vânătoare de bani și averi, tiranică, dar emoționându-se la orice mic cadou sau compliment, alunecoasă în relațiile cu bărbații și leșinând în fața atenției primite de la cei cu relații și influență, Chiritza nu ne poate fi totuși complet antipatică. E un Monsieur Jourdain în variantă feminină românească, pe care Ada Milea și Anca Hanu îl învestesc cu o nouă energie de un comic exploziv, ridiculizând toată gama de false pretenții, snobism, lipsă de cultură și sensibilitate kitsch. 60 lei, 50 lei, 40 lei, 30 lei, 20 lei, 10 lei (în funcţie de locul din sala de spectacol); 10 lei (reducere pentru elevi și studenți); 20 lei, 15 lei (reducere pentru pensionari). Premiul UNITER pentru Cel Mai Bun Spectacol al anului 2019 Premiul UNITER pentru Cea mai bună actriță în rol principal - Anca Hanu, pentru rolul Chiritza Bârzoi, 2019. este un fel de operetă bufă sau ultrabufă, ca să mă exprim și eu în stilul celor de azi (...) operetă dirijată, cum spuneam, de marea actriță care se conturează a fi Anca Hanu. (...) Spectacolul Adei Milea și al Ancăi Hanu cu e o victorie a teatrului comic și satiric. e una dintre produc­țiile Adei megaelaborate sonor (și cu poten­țial de a naște șlagăre). Recuperarea moldovenismului, de la Galați la Cluj Ada Milea a impus un gen de producție ce teatralizează muzica și o face să dea tonul la rampă într‑un spectacol-concert.(...) La a pornit de la textele lui Vasile Alecsandri și Matei Millo, reinterpretate, actualizate împreună cu Anca Hanu (...) \[conducând actorii\] la propriu și la figurat pe traseele unui spectacol pur și simplu încîntător. Un spectacol de excepţie marca Ada Milea, adaptare cât mai contemporană după Vasile Alecsandri ṣi Matei Millo, a delectat publicul (...)Se râde cu lacrimi, se aplaudă furtunos o echipă ce transmite în sală plăcerea jocului ṣi satisfacţia actorului care se simte bine în personaj. O sută de ani de teatru românesc, nouă ediții și multe aplauze - Întâlnirile Internaționale de la Cluj, 2019 de Ada Milea. E un spectacol ce nu trebuie ratat din mai multe motive: În primul rând, pentru că ne arată că putem sărbători relaxați, cu zâmbetul pe buze un alt centenar, înrudit cu cel de anul trecut. Sub genericul a 9-a ediție a Întâlnirilor Internaționale de la Cluj (9-13 octombrie) au celebrat centenarul înființării Teatrului Național la Cluj, la un an după Marea Unire de la 1918. În alt doilea rând, pentru că la teatru comedia ne ajută, de la Alecsandri încoace, să ne scrutăm metehnele fără vindecare, se pare, iar genul spectacolului concert livrează cu umor și detașare o savuroasă satiră la adresa parvenitismului și snobismului îmbogățiților din lumea românească de ieri și de azi. În al treilea rând, pentru performanța trupei actorilor clujeni care reușesc un musical de cea mai bună calitate prin care își confirmă maturitatea profesională. Scenele de text trec firesc în muzică cu această distribuție capabilă să cânte nu doar cu vocea, ci și la cele mai năstrușnice instrumente. Cronici în foileton de la un centenar prelungit Sarabanda aventurilor, întorsăturile de vodevil și , textul plin de comicării, perfecta mișcare scenică, actorii ce ne delectează cu elanul și talentele lor în sarabanda dinamică de întâmplări și cântece pline de vervă sunt gustate - 1h 10 minute - la maximum de spectatori. Partiturile actorilor sunt egal distribuite, dar se evidențează, prin pondere, o Anca Hanu care strălucește cu o rară energie nu numai actoricească, ci și muzicală, ce a impresionat și un cunoscut critic de operă clujean. Finalul e grandios, în forță, pe heavy-metal și publicul încântat aduce actorii și pe regizoarea Ada Milea la rampă de șapte-opt ori, cu ovații. Premiera deşuchiată de acum câteva zile e extrem de plăcută. Înoată în muzicalitate burlescă şi scamatorii scenice de-a dreptul adorabile. Veselul Alecsandri „mixat cu Millo“ şi cu extinse cânticele comice inventate de Ada Milea şi Anca Hanu instalează buna dispoziţie pe scena Naţionalului clujean pentru o oră şi cinci minute, atât cât durează reprezentaţia sărită din confortul clasic, numită, la insistenţele realizatoarelor, . (...) mergem la teatru să ne distrăm, pentru că, vorba lui Alecsandri, Aşa e lumea, o comedie/ Iar noi artiştii care-o jucăm/ N-avem dorinţă altă mai vie/ Decât aplauze să merită... Ada Milea se depășește pe ea însăși în acest spectacol al , regândind din punct de vedere muzical fiecare personaj și dându-le fiecăruia în parte partituri muzicale pe măsura talentului și structurii personalității de care dispun.(...) Vasile Alecsandri și Matei Millo au purtat-o pe coana Chirița din „provinția" Bârzoieni în Iași, au dus-o în „voiagiu și în balon; Ada Milea a adus-o la Cluj pe note muzicale. (...) Spectacolul poartă amprenta întineririi subiectului, respiră prospețime, delicatețe condescendentă și empatie pentru personajele piesei. Ansamblul construit scenic e un vertij plin de umor și bun gust în jurul pilonului central reprezentat de firoscoasa incultă Chirița Bîrzoi of Bîrzoieni, celebră isprăvniceasă împopoțonată în costumație adecvată pretențiilor sale exagerate.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-cluj-napoca/chiritza-in-concert "CHIRITZA ÎN CONCERT") [Elena Ivanca](https://stagereview.ro/spectacole?actori=elena-ivanca) [Radu Lărgeanu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=radu-largeanu) [Diana Buluga](https://stagereview.ro/spectacole?actori=diana-buluga) [Ramona Dumitrean](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ramona-dumitrean) [Ionuț Caras](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ionut-caras) [Irina Wintze](https://stagereview.ro/spectacole?actori=irina-wintze) [Cătălin Herlo](https://stagereview.ro/spectacole?actori=catalin-herlo) [Cecilia Lucanu-Donat](https://stagereview.ro/spectacole?actori=cecilia-lucanu-donat) [Cosmin Stănilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=cosmin-stanila) [Corul Minimi](https://stagereview.ro/spectacole?actori=corul-minimi) [Condus De Dirijoarea Cătălina Prichici](https://stagereview.ro/spectacole?actori=condus-de-dirijoarea-catalina-prichici) [Sânziana Tarța](https://stagereview.ro/spectacole?actori=sanziana-tarta) [Matei Rotaru](https://stagereview.ro/spectacole?actori=matei-rotaru) [Ovidiu Crişan](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ovidiu-crisan) [Mihai-Florian Nițu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=mihai-florian-nitu) [Radu Dogaru](https://stagereview.ro/spectacole?actori=radu-dogaru) [Adrian Cucu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=adrian-cucu) [Silvius Iorga](https://stagereview.ro/spectacole?actori=silvius-iorga) [Mihnea Blidariu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=mihnea-blidariu) [Flaviu Balint](https://stagereview.ro/spectacole?actori=flaviu-balint) [Denis Istudor](https://stagereview.ro/spectacole?actori=denis-istudor) [Rareș Nistor](https://stagereview.ro/spectacole?actori=rares-nistor) [Andrei Potârniche](https://stagereview.ro/spectacole?actori=andrei-potarniche) [Xenia Seeberg](https://stagereview.ro/spectacole?actori=xenia-seeberg)