---
source: "StageReview"
canonical: "https://stagereview.ro/teatre/teatrul-national-iasi"
title: "Teatrul National Iasi"
location: "Iasi"
route_name: "discover.theaters.show"
generated_at: "2026-07-06T00:30:08+03:00"
content_type: "theatre-venue"
---

![](https://www.facebook.com/tr?id=735681389129124&ev=PageView&noscript=1) [✨ Articol nou

FITS 2026 și-a răspuns singur la întrebare: cum a arătat «Sufletul» pe scenă

Citește articolul →

 ](https://stagereview.ro/blog/fits-2026-si-a-raspuns-singur-la-intrebare-cum-a-aratat-sufletul-pe-scena)

 ![Teatrul National Iasi](/storage/theaters/logos/01K6QA16Y9B8FXAFWSHYRXF0WJ.svg) Teatrul National Iasi
=======================

 Bd. Stefan cel Mare si Sfant nr. 4

 • Iasi

 [0232 267 824]()

 • [Website](https://teatrulnationaliasi.ro/)

 Spectacole Actori

 [![Adăpostul femeilor](https://stagereview.ro/storage/30170/conversions/afis-adapostul_page-0001-1-thumb.webp) ### Adăpostul femeilor „Ceea ce este cu adevărat important și face această piesa interesantă pentru publicul de oriunde” – mărturisește Irina Popescu-Boieru – „este universalitatea temei, căci personajele și situațiile prezentate sunt recognoscibile ușor în multe alte societăți și țări, inclusiv România, poate în România mai mult decât în altele. Piesa lui Tuncer Cücenoğlu nu este o glorificare a femeii, dar este o analiză lucidă și empaticș, nu este un bocet care jelește soarta vitregă a femeilor, dar este solidară cu ea, prezintă femeia așa cum este în realitate, uneori eroică, alteori victimă a societății, a familiei, a mentalităților restrictive, alteori propria sa victimă ori propriul său dușman, aducând în discuție și fenomene specifice lumii musulmane, dar și situații devenite numitor comun al femeilor de pretutindeni și dintotdeauna.”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/adapostul-femeilor "Adăpostul femeilor") [![Gaițele](https://stagereview.ro/storage/30180/conversions/Gaitele-Afis-e1680890695902-thumb.webp) ### Gaițele „Textul lui Kirițescu pune indirect în discuție una din metehnele incurabile ale românilor: ignorarea diferenței dintre familie și clan. Familia se bazează, se construiește și se menține pe sentimente reale, asumate, trăite, pe relații autentice, responsabile, firești, de ajutor reciproc, pe răbdare și pe toleranță. Clanul are ca reguli esențiale interesul și supraviețuirea pe cont propriu. Tot sistemul de personaje, de relații și de situații din GAIȚELE stă pe terenul mereu mișcător, perfid și păstos al CLANULUI, înțeles ca matrice formală de a trăi doar pentru tine, prin tine și cu tine ca unic aliat împotriva celorlalți. Spectacolul are două planuri vizibile: unul al «gaițelor», stabile, devorante, înțepenite într-un trecut continuu care înseamnă prezent doar pentru ele, pe care și-l consumă jucând cărți, bârfind, certându-se, făcând și desfăcând intrigi uneori ieftine și agresive, cu adevărat primejdioase alteori. Își anexează sau vor să își anexeze, tropăind de implicare, terenuri, case, obiecte, rude, oameni... Celălalt plan este cel al tinerilor care fie că luptă din răsputeri să aibă o viață personală într-un context ostil (Margareta), fie că nu își află rostul și locul în perimetrul dizolvant al clanului (Mircea Aldea), fie caută să se regăsească după ce s-au rătăcit prin vămile destinului (Wanda), sau care, pur și simplu, se opun nonșalant și fățiș «gaițelor» (Zamfira). Cele două planuri se suprapun, se intersectează, se opun unul altuia, se agresează, și din toate aceste coliziuni cu scântei și/sau armonii aparente se naște râsul amplu, plânsul surdinizat, viața însăși... Am construit câteva teme/motive care intervin ritmat pe parcursul acțiunii: cearta care izbucnește brusc, constant, intens, neprevestită de nimic și care este, de fapt, un «modus vivendi» al clanului Duduleanu; cortegiul funerar care trece sau care se întoarce, mereu altfel, pentru că la urma urmei, morți sau vii, oamenii sunt și vor rămâne diferiți; telefonul care sună intempestiv, insistent, persistent, ca o chemare... și încă alte câteva teme/motive care potențează ritmurile acestei comedii cu accente dramatice și o fac adevărată, dinamică, actuală...”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/gaitele "Gaițele") [![Opt femei](https://stagereview.ro/storage/30179/conversions/Opt-femei-Afis-e1680890823586-thumb.webp) ### Opt femei Despre piesa Opt femei s-ar putea spune că e o piesă polițistă, deși niciun polițist nu apare prin preajmă. S-ar putea spune că e o comedie, deși ceea ce se petrece e, în fond, foarte dramatic. S-ar putea spune și că e o dramă, deși comportamentul personajelor, în situația tragică propusă, e caracterizat, mai ales, de reacții și accente comice.Greu încadrabilă într-un gen anume, piesa a cunoscut numeroase puneri în scenă, tocmai datorită multiplelor posibilități de abordare. Și multelor partituri feminine generoase, opt, ceea ce a transformat-o într-o ispită de neratat pentru actrițe, căci, actrițele, se știe, sunt extrem de avide să joace, oricând și oriunde. După ce secole la rând, femeile nu au avut voie să apară pe scenă, "actrița" fiind un concept necunoscut și o meserie inexistentă, se pare că genul, văduvit atâta vreme de gloria teatrală, simte nevoia să recupereze timpul pierdut, prin apariții majore și continue, dacă se poate, în luminile rampei. Astfel încât orice autor care se orientează către subiecte și personaje feminine are toate șansele să devina celebru și foarte solicitat. Succesul de public și frecvența montărilor acestei piese nu sunt, așadar, inexplicabile.Din punctul nostru de vedere piesa este o satiră a societății burgheze, o demascare a principiilor încălcate, o denunțare a falselor valori familiale, o ironizare acerbă a însăși ideii de "feminitate" cântate de poeți.Fără să fie un misogin declarat, Robert Thomas este un caricaturist al tuturor însușirilor atribuite, în mod tradițional, femeii: dragostea, generozitatea, puritatea, fidelitatea, capacitatea de sacrificiu și de iertare. Prinse în capcană, femeile acestei piese scot la iveală întreaga panoplie a defectelor sexului slab, fără milă și fără toleranță. Dacă se va râde la acest spectacol, și sperăm să se întâmple!, va fi fiindcă omul are dintotdeauna capacitatea de a râde de propria lui reflectare în oglinda deformantă a teatrului, întrucat refuză să se recunoască în acea imagine, atribuind-o mereu "altora"](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/opt-femei "Opt femei") [![Femeia – câmp de luptă](https://stagereview.ro/storage/30581/conversions/femeia-camp-de-lupta-thumb.webp) ### Femeia – câmp de luptă Dramă, Dramă Istorică, Performance „Femeia – câmp de luptă" explorează violența în era sa contemporană, radicând povestea lui Dorra și Kate din devastarea Bosniei în inima Europei actuale. Spectacolul nu reconstruiește istoria, ci dezveluie cum aceasta locuiește prezentul: în femicidul devenit statistică, în indiferență colectivă, în case și scări de bloc. Două voci fragmentare, separate de fantomele trecutului și șoaptele vinovăției, se întâlnesc într-un teritoriu comun imposibil de împărțit — corpuri pierdute într-o lume care a privit, a comentat, apoi a trecut mai departe. Regizorul construiește un spectacol ca puzzle temporal în care momentele din Bosnia, prezentul clinic și spaimele personajelor coexistă în același timp scenic — interior unui ceas elvețian care se sparge încet. Fără a vorbi despre violență, lucrarea dezvăluie consecințele ei: cum două ființe încearcă intimitate imposibilă într-o existență furtată de stabilitate. O liturghie a corpului feminin jupuit, un ritual de autoflagelare și înviere, unde eroismul cede locului umanității și unei speranțe fragile de vindecare.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/femeia-camp-de-lupta "Femeia – câmp de luptă") [![Lysistrata, dragostea mea](https://stagereview.ro/storage/30176/conversions/Afis-Lysistrata-dragostea-mea-scaled-thumb.webp) ### Lysistrata, dragostea mea Matei Vișniec: „Am scris această piesă în perioada decembrie 2021 – februarie 2022 cînd în presa europeană se vorbea mai mult ca niciodată în ultimii 75 de ani de un posibil război, dat fiind că Rusia avea numeroase trupe masate la frontiera cu Ucraina. Piesa mea era terminată în momentul atacului declanşat de Putin împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022. Scriind-o, într-un registru comic şi ca o fabulă filosofică, mă gîndeam însă la lunga perioadă de pace de după al doilea război mondial şi la toxicitatea societăţii de consum. O altă întrebare dominantă din mintea mea se formula cam aşa: oare nu cumva europenii, pe fond de pace, de societate de consum, de expansiune a industriei de divertisment şi de fascinaţie pentru lumile virtuale au uitat că libertatea trebuie apărată cu armele? Cred că teatrul este un fel de agora antică unde, chiar şi atunci cînd rîdem copios sau ne distrăm la un spectacol comic putem reflecta împreună la teme grave. De exemplu la tema păcii şi a războiului, la tema delirului mediatic, la tema orbirii atunci cînd o comunitate se instalează în hipnoza societăţii de consum şi a industriei de divertisment şi uită că în jurul ei pot apărea ideologii toxice şi pericole existenţiale… Europa noastră comunitară, născută dintr-o dorinţă de instalare a păcii eterne, descoperă în prezent că în faţa unei agresivităţi primitive venită dinspre Est nu dispune de suficiente mijloace militare şi de apărare, şi că trebuie să se bazeze pe ajutorul american pentru a se apăra… Ah, Lysistrata, revino, poate ne dai o soluţie! Lysistrata lui Aristofan se juca în aer liber în teatre greceşti capabile să găzduiască între 10 000 şi 15 000 de spectatori. Acele reprezentaţii-dezbateri abordau, prin text, joc actoricesc şi expresie emoţională, problemele cetăţii. Ele mai erau şi extraordinare incitări pentru stimularea spiritului critic. Mult mi-aş dori ca şi piesa mea să trezească acelaşi elan în sufletele şi în minţile spectatorilor…”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/lysistrata-dragostea-mea "Lysistrata, dragostea mea") [![Setea și foamea](https://stagereview.ro/storage/30175/conversions/afis_setea_si_foamea-thumb.webp) ### Setea și foamea „Și vine o zi (neagră, gri, oricum nu bună), când ne săturăm de tot ce avem și fugim în lume. Evadăm din banalul cotidian. Ne eliberăm de tot ce pare convențional, putred și mocirlos. Ne aruncăm frenetic în amăgiri luxuriante și ne topim până la uitarea de sine în iluzii multicolore. Credem că ne trăim viața așa cum vrem, când, de fapt, viața ne trăiește pe noi. Ne încalecă, ne ocupă, ne devorează. Oameni, întâmplări, obsesii devorante, circumstanțe, iubiri de carton, peisaje de pierzanie ne înghit de-a valma gândurile, sentimentele, dorințele, trăirile și ne duc departe, tot mai departe, de ceea ce suntem. Apoi, brusc, obosim. De prea mult, de prea gol, de prea pustiu... Urlă vidul în noi și suntem incapabili să-l domolim. Sau să-l curmăm. Sau, pur și simplu, să-l recunoaștem. Ce e de făcut?... Obosiți, destrămați, rătăciți, îl invocăm pe Dumnezeu. Îl ostracizăm. Îl implorăm. Îl căutăm, neștiind unde este. Credința a mai rămas cât un pumn de cenușă pe care o împrăștiem respirând. Am uitat să ne rugăm. Nu mai știm cum se face.”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/setea-si-foamea "Setea și foamea") [![Improvizație cu un câine (adaptare după „Buzunarul cu pâine” de Matei Vișniec)](https://stagereview.ro/storage/30174/conversions/435399975_813765180782109_5446957848758971600_n-thumb.webp) ### Improvizație cu un câine (adaptare după „Buzunarul cu pâine” de Matei Vișniec) „Într-o societate în care valorile universale sunt negate, ignorate, destructurate, preferința regizorală a lui Ioan Ursulescu pentru subtitlul piesei lui Vișniec, „Improvizație cu un câine", în reprezentarea de la Teatrul National „Vasile Alecsandri" Iași, o tragicomedie modernă, realistă, a fost cu miez. Deși a intenționat să lase impresia de multe inserări improvizate, reprezentarea de pe 26 septembrie a fost un exercițiu de virtuozitate artistică a actorilor Horia Veriveș și Luca Gumeni, care au urmărit - și au reușit excelent - tușarea, prin relația autocrată dintre maestrul-artist și novicele-studentul-actor, a tarelor societății contemporane: INTOLERANȚA, FALSA GENEROZITATE, LAȘITATEA, ABSENȚA COLABORĂRII, SINGURĂTATEA, INDIFERENȚA, LIPSA DE INIȚIATIVĂ. Textul original s-a combinat cu pauze ce au dat impresia de improvizatie - părțile amuzante ale piesei care fac posibilă ideea salvării omului contemporan - , asocierea discuțiilor ambigue dintre actori cu gândirea omului contemporan, confruntarea dialogată ce a dat impresia eternei confruntări dintre bine și rău, lașitatea omului care, în loc să înfăptuiască, să il salveze pe cel aflat in suferință, analizează, critică, învinovățește.” (Veronica Prodan)](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/improvizatie-cu-un-caine-adaptare-dupa-buzunarul-cu-paine-de-matei-visniec "Improvizație cu un câine (adaptare după „Buzunarul cu pâine” de Matei Vișniec)") [![Colivia](https://stagereview.ro/storage/30173/conversions/Colivia-Afis-e1680892966187-thumb.webp) ### Colivia Colivia (în franceză, Un fil à la patte) a avut premiera în 1894 chiar în regia lui Georges Feydeau, la Palais-Royal, avându-i în distribuţie pe cei mai buni actori ai trupei. Încă de la primele reprezentaţii piesa a înregistrat un succes enorm, iar autorului i se conferea, a doua zi, titlul de Cavaler al Ordinului Legiunii de Onoare.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/colivia "Colivia") [![Sindromul Quijote](https://stagereview.ro/storage/30172/conversions/Sindromul-Quijote-afis-thumb.webp) ### Sindromul Quijote „Piesa de teatru spune povestea a trei personaje și a unei seri de sâmbătă care le va afecta viața pentru totdeauna. Este povestea unei crime așa cum poate fi citită în ziar sau urmărită la Știri. Piesa nu încearcă să găsească soluții, ci doar scoate în evidență golul imens pe care fiecare faptă, fiecare gest, fiecare cuvânt rostit sau fiecare moment de tăcere îl ascunde. Realitatea, la rândul ei, este ascunsă bine după infinite straturi de aparențe. În definitiv, doar aparențele par să conteze; și totuși în spatele lor se află o mamă pentru care viața este o listă de obiective care trebuie bifate, un tată pentru care poezia este doar o formă de slăbiciune și un fiu care încearcă să fie perfect, așa cum i se ceruse. Sindromul Quijote este sindromul pe care îl trăiește fiecare personaj, este boala care distorsionează realitatea, este masca pe care toți o prezintă lumii. Este un sindrom pe care fiecare îl descoperă, îl simte și îl respinge iar, în cele din urmă, îl acceptă ca pe o stare permanentă.”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/sindromul-quijote "Sindromul Quijote") [![Frici](https://stagereview.ro/storage/30171/conversions/Frici-e1680890459514-thumb.webp) ### Frici „Înainte de a fi ceva rău, frica e un sentiment benefic. Ce am face dacă nu ne-ar fi frică? Dacă, mici și neștiutori fiind, ne-am arunca de la etajul zece, crezând că vom reuși să zburăm? Sau ne-am avânta în întuneric, ignorând pericolele ce ne-ar putea pândi? Am pleca după orice necunoscut, am mânca sau bea orice și am ignora sfaturile legate de protecția noastră? Înainte de a ne împiedica să trăim, frica ne ajută să o facem. Face parte din instinctul nostru de supraviețuire, de autoconservare. Pânâ când, prin amplificare, se transformă într-un obstacol major, care ne marchează viața și uneori ne-o distruge. Dar pentru ca frica să ajungă să joace un rol distructiv, paralizant chiar, trebuie ca mai întâi să se întâmple ceva. O experiență devastatoare, o decepție majoră sau o intervenție din afara noastră, axată pe însăși ideea de a ne înfricoșa peste masură. De multe ori dorința unora de a ne proteja ori ajuta, sau a altora de a ne controla și manipula transformă acest sentiment instinctiv, pozitiv până la un punct, în monstrul care ne devorează. Ceea ce alimentează frica este, la origine, fie teama de moarte, fie teama de a ne fi subminată iremediabil demnitatea, de a pierde respectul sau dragostea celor din jur. În orice formă s-ar manifesta, frica, atunci când depășeste limitele normale, devine dușmanul. Ne izolează de ceilalți, ne complexează, ne însingurează, ne ucide încet… Care e soluția? Nu știu. Știu doar că toți avem fricile noastre, conștiente sau nu. Și că salvarea ar putea veni, dacă singuri nu ne putem salva, din înțelegerea și ajutorul celorlalți, la rîndul lor măcinați de fricile lor, care așteaptă și ei ajutorul nostru…”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/frici "Frici") [Diana Roman](https://stagereview.ro/spectacole?actori=diana-roman) [Simona Popescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=simona-popescu) [Pușa Darie](https://stagereview.ro/spectacole?actori=pusa-darie) [Tatiana Ionesi](https://stagereview.ro/spectacole?actori=tatiana-ionesi) [Răzvan Conțu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=razvan-contu) [Cosmin Maxim](https://stagereview.ro/spectacole?actori=cosmin-maxim) [Mălina Lazăr](https://stagereview.ro/spectacole?actori=malina-lazar) [Ionuț Cornilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ionut-cornila) [Ada Lupu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ada-lupu) [Livia Iorga](https://stagereview.ro/spectacole?actori=livia-iorga) [Dumitru Georgescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dumitru-georgescu) [Luca Gumeni](https://stagereview.ro/spectacole?actori=luca-gumeni) [Dumitru Năstrușnicu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dumitru-nastrusnicu) [Daniel Busuioc](https://stagereview.ro/spectacole?actori=daniel-busuioc) [Haruna Condurache](https://stagereview.ro/spectacole?actori=haruna-condurache) [Miruna Sticea](https://stagereview.ro/spectacole?actori=miruna-sticea) [Petre Sapojnic](https://stagereview.ro/spectacole?actori=petre-sapojnic) [Gelu Ciobotaru](https://stagereview.ro/spectacole?actori=gelu-ciobotaru) [Constantin Puşcaşu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=constantin-puscasu) [Călin Chirilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=calin-chirila) [Petronela Grigorescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=petronela-grigorescu) [După Gerhart Hauptmann](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dupa-gerhart-hauptmann) [De Laetitia Magheru Și George Moise](https://stagereview.ro/spectacole?actori=de-laetitia-magheru-si-george-moise) [De Juan Mayorga](https://stagereview.ro/spectacole?actori=de-juan-mayorga)