---
source: "StageReview"
canonical: "https://stagereview.ro/teatre/teatrul-national-iasi"
title: "Teatrul National Iasi"
location: "Iasi"
route_name: "discover.theaters.show"
generated_at: "2026-05-21T22:29:10+03:00"
content_type: "theatre-venue"
---

![](https://www.facebook.com/tr?id=735681389129124&ev=PageView&noscript=1) [✨ Articol nou

Gala UNITER la 34 de ani: o radiografie a premiilor care au scris istoria teatrului românesc

Citește articolul →

 ](https://stagereview.ro/blog/gala-uniter-la-34-de-ani-o-radiografie-a-premiilor-care-au-scris-istoria-teatrului-romanesc)

 ![Teatrul National Iasi](/storage/theaters/logos/01K6QA16Y9B8FXAFWSHYRXF0WJ.svg) Teatrul National Iasi
=======================

 Bd. Stefan cel Mare si Sfant nr. 4

 • Iasi

 [0232 267 824]()

 • [Website](https://teatrulnationaliasi.ro/)

 Spectacole Actori

 [![1984](https://stagereview.ro/storage/30063/conversions/1984-thumb.webp) ### 1984 Romanul lui George Orwell a fost scris în 1948 și publicat un an mai târziu; de la publicare și până în prezent, a fost considerat una dintre cele mai influente scrieri, fiind, până de curând, pe lista celor mai bune o sută de romane în limba engleză. Plasată într-un viitor distopic, dar atât de actual, acțiunea din 1984 are loc în era postatomică, într-un stat totalitar controlat de „Big Brother” (Fratele cel Mare), unde intelectualul Winston Smith , funcționar într-un departament al Ministerului Adevărului, se îndrăgostește, se răzvrătește și, în final, capitulează sub tortură.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/1984 "1984") [![O tragedie veninoasă – după „Women beware women” de Thomas Middleton](https://stagereview.ro/storage/30064/conversions/O-tragedie-veninoasa-thumb.webp) ### O tragedie veninoasă – după „Women beware women” de Thomas Middleton Dramaturgul și poetul elisabetan Thomas Middleton (1580-1627), montat acum pentru prima dată în România, a fost unul dintre cei mai prolifici autori englezi ai secolului al XVII-lea, fiind supranumit de criticii britanici „celălalt Shakespeare al nostru”. De altfel, Middleton a colaborat cu Shakespeare la scrierea unor scene din Timon din Atena, iar după moartea acestuia, Middleton a fost singurul autor căruia Compania Shakespeare i-a încredințat piesele shakespeariene pentru a le adapta. Cele mai de succes tragedii ale sale sunt „The Changeling” și „Women Beware Women” (O tragedie veninoasă), publicată pentru prima dată în 1657. Piesa lui Thomas Middleton, montată de Silviu Purcărete, expune o lume lipsită de moralitate, devorată de ipocrizie, răzbunare și manipulare, de pofte trupești și de înavuțire; o tragedie condimentată cu accente comice, care reușește să ofere o portretizare exactă a unei societăți vechi de sute de ani, oglindă perfectă a lumii de astăzi.Ada Lupu (în rolul Liviei): „Pentru mine este o mare bucurie și o provocare să lucrez la acest rol de compoziție. Repetițiile cu Silviu Purcărete sunt ca un continuu moment de grație, iar pentru încrederea pe care mi-a acordat-o oferindu-mi acest rol și generozitatea cu care m-a ajutat să construiesc personajul, îi sunt profund recunoscătoare. Cred foarte mult în acest spectacol.”Mălina Lazăr (în rolul Biancăi): „Privilegiul de a lucra cu Silviu Purcărete a produs, fără îndoială, frământări esențiale în procesul meu de lucru ca actriță. Fie ca îmi amintesc de Bufonul din Antonin Artaud. Familia Cenci, fie ca mă gândesc la Bianca din O tragedie veninoasă, simt că personajele atât de migălos conturate de Silviu Purcărete mă poartă alături de ele spre înțelegerea unor lumi noi, a unor universuri complexe, dar intrigante, și spre probarea unor noi modalități de expresie artistică.”Răzvan Conțu (în rolul lui Leantio): „Sunt profund recunoscător pentru întâlnirea cu regizorul Silviu Purcărete. Lumea spectaculară pe care domnia sa o propune este fascinantă și m-a hipnotizat încă de pe vremea când eram licean și veneam la Iași să văd spectacole precum Cafeneaua și Pălăria florentină. Ca tânăr actor la început de drum, este o șansă uriașă să lucrezi cu un regizor de o așa imensă generozitate artistică. În aceeași măsură, sunt entuziasmat de faptul că acest spectacol este rodul muncii unor oameni de teatru deosebiți, cu care îmi doream să mă întâlnesc ca artist, și anume scenograful Dragoș Buhagiar și compozitorul Vasile Șirli. Repetițiile au însemnat pentru mine un izvor de cunoaștere. De la momentul zero al repetițiilor și până în ziua premierei, am simțit că toată echipa (colegii mei de scenă, cât și cei care din afara scenei investesc multă muncă) a fost acaparată de o atmosferă specifică a unei lumi atipice, care a servit căutărilor noastre artistice. Personajele create de Thomas Middleton au un destin tragic și trăiesc cu patimă. De pildă, personajul Leantio, care după o viață nu tocmai ușoară, se îndrăgostește ca printr-un vis de Bianca. Iar ca printr-un coșmar, o și pierde. Există multă substanță și profunzime în această partitură actoricească. Iar pentru a înțelege limpede patima cu care-și trăiește viața Leantio, am urmărit să găsesc în sufletul meu cele mai pure sentimente dar, totodată, și cele mai întunecate.”„O tragedie veninoasă”, cel de-al șaselea proiect al regizorului Silviu Purcărete lansat pe scena Naționalului ieșean, vine la scurt timp după montarea de succes „Antonin Artaud. Familia Cenci”, producție care a primit nu mai puțin de trei nominalizări la Gala Premiilor UNITER 2023: „Cel mai bun spectacol”, „Cea mai bună scenografie – Dragoș Buhagiar”, „Cea mai bună actriță în rol secundar – Ada Lupu”. În 2022, la cea de-a 30-a ediţie a Galei Premiilor UNITER 2022, un alt proiect al Naționalului ieșean, „Plugarul și Moartea” de Johannes von Tepl, este desemnat „Cel mai bun spectacol al anului”, recunoaștere la care se adaugă și Premiul pentru creativitatea video design-ului și mapping-ului, oferit lui Andrei Cozlac. În același an, la Festivalul Internațional de Teatru „Theater at the Crossroads” din Serbia, producția și-a îmbogățit palmaresul cu alte patru premii: „Cel mai bun spectacol”, „Cea mai bună scenografie” (Dragoș Buhagiar), „Cel mai bun video design” (Andrei Cozlac) și „Cel mai bun rol masculin” (Călin Chirilă).](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/o-tragedie-veninoasa-dupa-women-beware-women-de-thomas-middleton "O tragedie veninoasă – după „Women beware women” de Thomas Middleton") [![Hârjoana](https://stagereview.ro/storage/30098/conversions/Harjoana-afis-thumb.webp) ### Hârjoana „Piesa am scris-o într-o lună. Februarie 2025. Tema e veche, obsedantă și eternă. Dragoste, Bătrânețe, Moarte și Cel ce Le Orânduiește pe toate. Tablou medieval. Un cuplu o amână pe Doamna în ale morții, caută să o amăgească amăgindu-se. Cum facem noi oamenii îndeobște. Replici scurte și simple. Nu încap dezbateri metafizice, teologice, existențiale. Teatrul are nevoie de poveste, de replică, de emoție. Râsu-plânsu. Asta am căutat în Hârjoana mea. Îmi iubesc piesa, îmi respect și îmi îmbrățișez colaboratoarele (așa a fost să fie!), regizoarea și scenografa, partenera mea și sufleurul care-ți bagă textul în cap. Mulțumesc lui Iris. Mulțumesc Lorette! Ah,dansul! Doamnele parcursului meu scenic. Mulțumesc celor care mi-au arătat încredere. Mulțumesc celor care mi-au înlesnit montarea piesei. Ceea ce urmează după premieră va fi numit debut și apoi istorie.”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/harjoana "Hârjoana") [![Celebritate](https://stagereview.ro/storage/30167/conversions/Celebritate_afis-thumb.webp) ### Celebritate „Prima oară când am cunoscut-o pe Carlotta Berlumi, citind romanul lui Éric-Emmanuel Schmitt, am fost revoltată. M-a indignat îndârjirea ei distructivă, înverșunarea cu care încearcă să demoleze un mit, cel al Mariei Callas, chiar și la zeci de ani după dispariția acesteia, dorința de a-i întina memoria cu orice preț și cu orice ocazie. Apoi mi-a fost milă de ea… Am privit cu compasiune ridicolul său tragic, rezultat din incapacitatea ei de a vedea jumătatea plină a paharului. Carlotta nu e capabilă să se bucure că a cântat în același spectacol, alternativ, cu stele precum Maria Callas sau Renata Tebaldi, nu e mulțumită de recunoașterea echivalenței valorice cu acestea, nu, ea vrea să fie cea mai grozavă, cea mai mare, singura importantă… Și asta o pierde. Carlotta nu e capabilă să se privească obiectiv, să-și recunoască limitele și să caute să le depășească. Nu, Carlotta se consideră victima „rivalei” sale și a unui complot universal. Instinctul de apărare o determină să găsească motive conspiraționiste pentru care cariera ei stagnează, apoi decade, dar nu face nimic pentru a se perfecționa, pentru a deveni o artistă mai bună, mai complexă, nu, dorește ca suficiența să-i fie recunoscută drept valoare inegalabilă. Carlotta Berlumi, rivala fictivă a Mariei Callas, a fost comparată de unii analiști cu personajul lui Antonio Salieri din piesa lui Peter Schaffer, caracterizat de aceeași obstinație în distrugerea carierei lui Mozart. Dar alții le-au răspuns că, spre deosebire de Carlotta Berlumi, Salieri e capabil să „recunoască” geniul lui Mozart. Ceea ce-l face mult mai nefericit. Și mai ticălos. Carlotta e convinsă de dreptatea ei, nu înțelege în ce constă valoarea rivalei sale, de ce se spune că a revoluționat muzica lirică?… Nu e în stare să priceapă în ce constă talentul despre care se vorbește cu entuziasm și evlavie. Cu o singură excepție, într-o seară, la Roma… Când, luată prin surprindere, Carlotta se pomenește reacționând ca un spectator obișnuit, când nu poate să-și reprime admirația copleșitoare pentru cea supranumită Divina… Pentru acea clipă de grație aproape că îmi vine să o iert pe Carlotta. Și pe toate Carlottele din lumea artei. Despre Maria Callas s-au scris zeci de cărți, viața i-a fost romanțată și ecranizată, s-au scris piese, recenzii și articole cu sutele. Viața și destinul ei au transformat-o într-o eroină ideală pentru film, teatru sau literatură. Soarta ei, deopotrivă glorioasă și tragică, a transformat-o într-un „personaj”. Rivalele sale reale au fost puse în umbră nu doar de vocea excepțională, perfecționismul ei proverbial, talentul dramatic ieșit din comun și deloc obișnuit la cântărețele de operă contemporane ei – Callas însăși spunea că nu este o cântăreață care joacă, ci o actriță care cântă – nu doar de perseverența și conștiinciozitatea ei scenică, dar și de multele scandaluri și capricii, precum și de multele legende țesute în jurul ei. Faptul că a slăbit enorm, pentru a deveni mai potrivită ca aspect cu personajele pe care le interpreta, pierderea kilogramelor explicată de unii prin faptul că ar fi înghițit intenționat o tenie (nu există dovezi în acest sens!), adăugat la faptul că a făcut sacrificii pentru a-și învinge miopia severă, dar și povestea de dragoste cu miliardarul Onassis, care a părăsit-o pentru Jackie Kennedy, provocându-i o uriașă suferință, la care se adaugă tragedia de a-și pierde vocea, vocea ei devenită tezaur al umanității, toate acestea au transformat-o pe grecoaica din Manhattan, născută în America din părinți greci, crescută acolo și apoi educată în Grecia de origine, căsătorită cu un industriaș bogat, apoi îndrăgostită și abandonată de cel mai bogat om din lume, ucisă de tristețe și singurătate la doar 53 de ani, toate acestea au transformat-o într-o legendă, un mit, o zeiță…”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/celebritate "Celebritate") [![Casa cu stihii](https://stagereview.ro/storage/30065/conversions/afis_casa_cu_stihii_tni1-thumb.webp) ### Casa cu stihii „O piesă despre un moment fragil al lumii – nu despre apocalipsă, ci despre acel colaps invizibil care începe în interiorul fiecărui dintre noi atunci când ne pierdem spirala interioară: sensul, ritmul, legătura. Este o poveste despre imposibilitatea de a scăpa de trecut, despre neputința de a construi un viitor pe un teren emoțional arid și despre pericolul suprem: acela de a trăi fără suflet, într-o lume în care logica nu mai are emoție, iar emoția și-a pierdut logica.”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/casa-cu-stihii "Casa cu stihii") [![Chirița în provinție](https://stagereview.ro/storage/30066/conversions/Chirita-in-provintie-Afis-e1680891413117-thumb.webp) ### Chirița în provinție Așa cum Dostoievski spunea în celebrul interviu dat lui Eugène-Melchior de Vogüé, că „poporul rus a ieșit de sub poala mantalei lui Gogol” așa putem spune și noi, poporul român, că am ieșit din faldurile rochiei de catifea stacojie a Coanei Chirița. Noi, stră-strănepoții, suntem proiecția perfectă a formidabilei farmazoane din Bârzoieni, ființa gingașă și „sentimetabibilă”, care intenționează să plece la Paris ca să „sparie nemții”. Iar de plecat, trebuie să plece musai, pentru că proaspăta baroana s-a „uscat aici în provinție’’ și s-a „săturat de…Moldova’’. Biata noastră Madam Bârzoi, dacă ar ști ea că majoritatea urmașilor ei rostesc și azi această replică și încă mai abitir. A te sătura de Moldova! Iată o ocupație nobilă și demnă de laudă a fiecărui moldovean. - Ce mai faci? - Uite, mă satur de Moldova! Coana Chirița este o persoană progresistă, iar intențiile ei sunt numai de salutat. Scrisoarea trebuie adusă pe șervet și talger și să fie „prezantată’’ frumos. Țăranii să facă bine să-și vadă de treabă, să-și păzească jițeii și Măriucile de junele obsedat Guliță. Dulcețurile să le facă cumnățica, oricine, ea nu! Că doar n-o să-și ardă fața ca gospodinile din târg. Ceaiul să bea în ,,luna lui iuli’’ cu „zahar” pe care îl iei frumușel din zaharniță cu cleștele. Nu cu „dejitili’’! Prânzul trebuie servit la orele 5 ca la Paris, totuși înainte de cinci ceasuri se poate „chili” câte un păhărel de rachiu așa, de curaj. Soțul trebuie să se îmbrace frumos, nemțește, nu ca lautarul lui Barbu, ăla cu naiu’. Și multe alte obiceiuri „evropenești’’ care ne arată cât de înfiptă este în realitate celebra noastră moldoveancă. Atât de mult că am putea lesne întocmi după spusele ei, un cod al bunelor maniere ale moldoveanului. „Chirița în provinție”rămâne inepuizabila capodoperă dramatică românească din care, fie că recunoaștem, fie că nu, ne tragem seva noastră națională. …Și orice român poate să spună în sinea sa: Madame Chirița c’est moi! Dedic acest spectacol orașului Iași.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/chirita-in-provintie "Chirița în provinție") [![Jocul dragostei și al întâmplării](https://stagereview.ro/storage/30067/conversions/afis-Jocul-dragostei-si-al-intamplarii-thumb.webp) ### Jocul dragostei și al întâmplării ȘAPTE GÂNDURI DE SPECTACOL1. Este dragostea un joc? Da. Noi, oamenii, ne jucăm adesea cu dragostea. O provocăm uneori din instinct. O stârnim alteori cu stările, cu capriciile, cu umorile, cu temerile noastre naive şi hilare.2. Este întâmplarea un joc? Da. Numai că întâmplarea se joacă imprevizibil şi enigmatic cu oamenii. E pusă mereu la cale de Cineva, invizibil, dar palpabil la nivel de destin; omniprezent ca o rază de lumină care ne preface în păpuși frumoase sau în figurine fosforescente...Ca cele din turnurile cu ceas sau ca cele de pe cutiile muzicale.3. Venim din lumină şi plecăm în lumină... Primul gând de spectacol.4. Un spectacol inteligent, cu multe coduri şi semne benigne, care să transforme surâsul în râs şi gândurile în sentimente.5. Am construit o comedie, nu un vodevil. Mă interesează râsul transparent, organic, terapeutic, şi nu hlizeala de show televizionist.6. L-am scos pe Marivaux din interiorul de salon în exteriorul unei miniaturale grădini de la Versailles. Fluxul întâmplărilor capătă astfel o dinamică aproape muzicală şi devine un balet mecanic încântător. Iar dragostea, în expansiunea ei năbădăioasă de "plein-air", dezvoltă permanent fațete inedite, imprevizibile şi insolite de evoluție. Ca un cristal rotit în lumină...7. 290 de ani de la premieră. E ceva! Întâmplările sunt aceleași. Dragostea este aceeaşi. Noi, cei de azi, suntem oare altfel? Am creat o linie de mişcare "pandemică": actorii nu se apropie la mai mult de 1,5 metri unul de altul. Adaptare, imaginație, provocări...toate ne-au dus la o reformulare a teatralității. Am transformat un necaz într-o bucurie. Ca întotdeauna, Teatrul rămâne un panaceu al supraviețuirii... La urma urmei, un spectacol ca o bijuterie pentru suflet. Gândurile bune îi dau strălucire, iar sentimentele îl aşează cu drag în memoria afectivă. Un spectacol prin care descoperim că întâmplările ne aparțin exact în măsura în care le înțelegem, le trăim şi le facem să fie şi să rămână ale noastre. Ale fiecăruia dintre noi...](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/jocul-dragostei-si-al-intamplarii "Jocul dragostei și al întâmplării") [![Domnul Vulpe](https://stagereview.ro/storage/30068/conversions/Domnul-Vulpe-thumb.webp) ### Domnul Vulpe „O lume în care unica valoare e banul este o lume sărăcită de oricare alte bucurii legate de frumos, prietenie, iubire... E lumea în care șmecheria, turpitudinea sunt cele care modelează relațiile umane. E lumea pe care ne-o arată domnul Vulpe. O față a lumii în care și noi trăim.” (Cristian Hadji-Culea)](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/domnul-vulpe "Domnul Vulpe") [![Digul și alte povestiri](https://stagereview.ro/storage/30168/conversions/Afis-500x700mm5mmbleed_logo-negru-thumb.webp) ### Digul și alte povestiri Selecția de proze scurte după care a fost creat spectacolul conține texte scrise de autorul maghiar pe parcursul unei perioade lungi de timp, adunate ulterior în volumele „Corul leilor” (Oroszlánkórus), publicat în 2015, în Ungaria și în 2020 în România, la Polirom și „Sistemrestart”, apărut într-o primă ediție maghiară în 2018, iar în 2024, în limba română, la aceeași editură ieșeană. „Corul leilor și Restart sunt legate între ele, în sinea mea le consider surori. Corul leilor este pe atât de optimist pe cât pot eu să fiu, în timp ce Restart încearcă să privească întunericul cu cât mai mult curaj. Cred că merită citite în paralel sau chiar alternativ.” (György Dragomán, interviu în publicația Népszava). Despre prozele scurte alese pentru spectacolul său, Radu Afrim afirmă că pornesc de la un „realism domestic până la ceva straniu, poetic, aproape alegoric”, două registre diferite, unul care conține foarte mult umor, altul, foarte multă poezie, pe care regizorul le alternează în noua sa montare. Temele lui Dragomán, prezente și în spectacol, sunt „rezistența prin imaginație a oamenilor din acele vremuri, copilăria într-un regim opresiv, paranoia socială, absurdul cotidianului, fragilitatea memoriei într-o lume care se resetează continuu”, afirmă regizorul. Dacă la „Antologia dispariției”, Afrim nu și-a propus să găsească o legătură între prozele feminine alese, în proiectul actual a creat un fir roșu, care traversează întreaga montare și adună fragmentele într-o singură poveste.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/digul-si-alte-povestiri "Digul și alte povestiri") [![A fost sau n-a fost?](https://stagereview.ro/storage/30169/conversions/A-fost-sau-n-a-fost-thumb.webp) ### A fost sau n-a fost? „Se împlinesc 20 de ani de la premiera filmului cult „A fost sau n-a fost?”, scris și regizat de Corneliu Porumboiu – comedia amară care a schimbat pentru totdeauna felul în care se făcea cinema în România. Filmul a adus un suflu nou, un limbaj cinematografic proaspăt și curajos, fiind considerat punctul de pornire al Noului Val al cinematografiei românești, care a influențat puternic și filmul european. De fapt, istoria filmului românesc, după părerea mea, se împarte în „înainte de Porumboiu” și „după Porumboiu”: după acest film, nimic n-a mai fost la fel.Povestea lui Corneliu Porumboiu, cu umorul său amar și minimalismul devenit emblematic, pune întrebarea care încă doare: a fost sau n-a fost revoluție la noi în oraș pe 22 decembrie 1989, înainte de fuga lui Ceaușescu? Montarea scenică a acestui spectacol este gândită ca un omagiu adus filmului și celor care i-au dat viață. Printre ei, regretatul Teodor Corban, un actor de teatru și film excepțional, care a dus pe scenă și pe ecran un umor discret și o profunzime rară. Eu, jucând în acest film, revin acum la această poveste cu ochiul lucid al celui care a traversat o perioadă destul de zbuciumată a societății românești și implicit a teatrului și filmului romanesc. Sigur e nostalgie, dar e și o dorință ascunsă de a retrăi acele momente sublime pe care le-am avut în timpul filmărilor.Prin această adaptare vrem să readucem în fața publicului nu doar sarcasmul și umanitatea personajelor, ci și lecția dureroasă despre cât de toxică și mizerabilă a fost așa-zisa „epocă de aur”. Într-o vreme în care nostalgia după comunism pare să bântuie încă printre unii, spectacolul nostru vrea să reamintească adevărul: nu e nimic romantic în frica, lipsurile și umilințele trăite atunci, dar mai ales in privarea de libertate. Libertatea este libertatea de a vorbi liber despre libertate. „A fost sau n-a fost?” rămâne actual și după două decenii: e o oglindă pusă în fața unei societăți care uneori preferă să uite. Noi alegem să ne amintim și să râdem amar, ca să nu repetăm aceleași greșeli.”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/a-fost-sau-n-a-fost "A fost sau n-a fost?") [Diana Roman](https://stagereview.ro/spectacole?actori=diana-roman) [Simona Popescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=simona-popescu) [Puşa Darie](https://stagereview.ro/spectacole?actori=pusa-darie) [Tatiana Ionesi](https://stagereview.ro/spectacole?actori=tatiana-ionesi) [Răzvan Conțu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=razvan-contu) [Cosmin Maxim](https://stagereview.ro/spectacole?actori=cosmin-maxim) [Mălina Lazăr](https://stagereview.ro/spectacole?actori=malina-lazar) [Ionuţ Cornilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ionut-cornila) [Ada Lupu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ada-lupu) [Livia Iorga](https://stagereview.ro/spectacole?actori=livia-iorga) [Dumitru Georgescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dumitru-georgescu) [Luca Gumeni](https://stagereview.ro/spectacole?actori=luca-gumeni) [Dumitru Năstruşnicu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dumitru-nastrusnicu) [Daniel Busuioc](https://stagereview.ro/spectacole?actori=daniel-busuioc) [Haruna Condurache](https://stagereview.ro/spectacole?actori=haruna-condurache) [Miruna Sticea](https://stagereview.ro/spectacole?actori=miruna-sticea) [Petre Sapojnic](https://stagereview.ro/spectacole?actori=petre-sapojnic) [Gelu Ciobotaru](https://stagereview.ro/spectacole?actori=gelu-ciobotaru) [Constantin Puşcaşu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=constantin-puscasu) [Călin Chirilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=calin-chirila) [Petronela Grigorescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=petronela-grigorescu) [După Gerhart Hauptmann](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dupa-gerhart-hauptmann) [De Laetitia Magheru Și George Moise](https://stagereview.ro/spectacole?actori=de-laetitia-magheru-si-george-moise) [De Juan Mayorga](https://stagereview.ro/spectacole?actori=de-juan-mayorga)