--- source: "StageReview" canonical: "https://stagereview.ro/teatre/teatrul-national-iasi" title: "Teatrul National Iasi" location: "Iasi" route_name: "discover.theaters.show" generated_at: "2026-10-12T02:32:24+03:00" content_type: "theatre-venue" --- ![Teatrul National Iasi](/storage/theaters/logos/01K6QA16Y9B8FXAFWSHYRXF0WJ.svg) Teatrul National Iasi ======================= Bd. Stefan cel Mare si Sfant nr. 4 • Iasi [0232 267 824]() • [Website](https://teatrulnationaliasi.ro/) Spectacole Actori [![Digul și alte povestiri](https://stagereview.ro/storage/30168/conversions/Afis-500x700mm5mmbleed_logo-negru-thumb.webp) ### Digul și alte povestiri (3) Selecția de proze scurte după care a fost creat spectacolul conține texte scrise de autorul maghiar pe parcursul unei perioade lungi de timp, adunate ulterior în volumele „Corul leilor” (Oroszlánkórus), publicat în 2015, în Ungaria și în 2020 în România, la Polirom și „Sistemrestart”, apărut într-o primă ediție maghiară în 2018, iar în 2024, în limba română, la aceeași editură ieșeană. „Corul leilor și Restart sunt legate între ele, în sinea mea le consider surori. Corul leilor este pe atât de optimist pe cât pot eu să fiu, în timp ce Restart încearcă să privească întunericul cu cât mai mult curaj. Cred că merită citite în paralel sau chiar alternativ.” (György Dragomán, interviu în publicația Népszava). Despre prozele scurte alese pentru spectacolul său, Radu Afrim afirmă că pornesc de la un „realism domestic până la ceva straniu, poetic, aproape alegoric”, două registre diferite, unul care conține foarte mult umor, altul, foarte multă poezie, pe care regizorul le alternează în noua sa montare. Temele lui Dragomán, prezente și în spectacol, sunt „rezistența prin imaginație a oamenilor din acele vremuri, copilăria într-un regim opresiv, paranoia socială, absurdul cotidianului, fragilitatea memoriei într-o lume care se resetează continuu”, afirmă regizorul. Dacă la „Antologia dispariției”, Afrim nu și-a propus să găsească o legătură între prozele feminine alese, în proiectul actual a creat un fir roșu, care traversează întreaga montare și adună fragmentele într-o singură poveste.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/digul-si-alte-povestiri "Digul și alte povestiri") [![Iarna dragostei noastre](https://stagereview.ro/storage/31220/conversions/iarna-dragostei-noastre-thumb.webp) ### Iarna dragostei noastre Acest spectacol este, de fapt, o frumoasă poveste de iarnă pentru adulţi. Un spectacol care îţi cerne în suflet, precum o fantastică ninsoare, speranţa, credinţa şi dragostea! Ar mai avea un subtitlu metaforic – Insula Iubirii. Aici, în această Casă, domină iubirea adevărată, cea care nu dispare odată cu trecerea anilor. Nimerind aici, dar deloc întâmplător, un om chinuit de singurătate şi angoase, se debarasează de tot ce este inutil şi obsedant, regăsindu-se pe sine însuşi, regăsind de fapt Iubirea. Altfel care ar fi scopul suprem al existenţei umane, dacă nu acest sentiment sublim ?! E, dacă vreţi, o lungă epistolă teatrală către Moş Crăciun, deoarece evenimentele se petrec între minunatele sărbători de iarnă, Crăciun şi Revelion.Să nu încetăm să credem în minuni, s-ar putea ca odată şi odată să vină mult aşteptata Iarna dragostei noastre.Cu drag,](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/iarna-dragostei-noastre "Iarna dragostei noastre") [![Setea și foamea](https://stagereview.ro/storage/30175/conversions/afis_setea_si_foamea-thumb.webp) ### Setea și foamea „Și vine o zi (neagră, gri, oricum nu bună), când ne săturăm de tot ce avem și fugim în lume. Evadăm din banalul cotidian. Ne eliberăm de tot ce pare convențional, putred și mocirlos. Ne aruncăm frenetic în amăgiri luxuriante și ne topim până la uitarea de sine în iluzii multicolore. Credem că ne trăim viața așa cum vrem, când, de fapt, viața ne trăiește pe noi. Ne încalecă, ne ocupă, ne devorează. Oameni, întâmplări, obsesii devorante, circumstanțe, iubiri de carton, peisaje de pierzanie ne înghit de-a valma gândurile, sentimentele, dorințele, trăirile și ne duc departe, tot mai departe, de ceea ce suntem. Apoi, brusc, obosim. De prea mult, de prea gol, de prea pustiu... Urlă vidul în noi și suntem incapabili să-l domolim. Sau să-l curmăm. Sau, pur și simplu, să-l recunoaștem. Ce e de făcut?... Obosiți, destrămați, rătăciți, îl invocăm pe Dumnezeu. Îl ostracizăm. Îl implorăm. Îl căutăm, neștiind unde este. Credința a mai rămas cât un pumn de cenușă pe care o împrăștiem respirând. Am uitat să ne rugăm. Nu mai știm cum se face.”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/setea-si-foamea "Setea și foamea") [![Lysistrata, dragostea mea](https://stagereview.ro/storage/30176/conversions/Afis-Lysistrata-dragostea-mea-scaled-thumb.webp) ### Lysistrata, dragostea mea Matei Vișniec: „Am scris această piesă în perioada decembrie 2021 – februarie 2022 cînd în presa europeană se vorbea mai mult ca niciodată în ultimii 75 de ani de un posibil război, dat fiind că Rusia avea numeroase trupe masate la frontiera cu Ucraina. Piesa mea era terminată în momentul atacului declanşat de Putin împotriva Ucrainei pe 24 februarie 2022. Scriind-o, într-un registru comic şi ca o fabulă filosofică, mă gîndeam însă la lunga perioadă de pace de după al doilea război mondial şi la toxicitatea societăţii de consum. O altă întrebare dominantă din mintea mea se formula cam aşa: oare nu cumva europenii, pe fond de pace, de societate de consum, de expansiune a industriei de divertisment şi de fascinaţie pentru lumile virtuale au uitat că libertatea trebuie apărată cu armele? Cred că teatrul este un fel de agora antică unde, chiar şi atunci cînd rîdem copios sau ne distrăm la un spectacol comic putem reflecta împreună la teme grave. De exemplu la tema păcii şi a războiului, la tema delirului mediatic, la tema orbirii atunci cînd o comunitate se instalează în hipnoza societăţii de consum şi a industriei de divertisment şi uită că în jurul ei pot apărea ideologii toxice şi pericole existenţiale… Europa noastră comunitară, născută dintr-o dorinţă de instalare a păcii eterne, descoperă în prezent că în faţa unei agresivităţi primitive venită dinspre Est nu dispune de suficiente mijloace militare şi de apărare, şi că trebuie să se bazeze pe ajutorul american pentru a se apăra… Ah, Lysistrata, revino, poate ne dai o soluţie! Lysistrata lui Aristofan se juca în aer liber în teatre greceşti capabile să găzduiască între 10 000 şi 15 000 de spectatori. Acele reprezentaţii-dezbateri abordau, prin text, joc actoricesc şi expresie emoţională, problemele cetăţii. Ele mai erau şi extraordinare incitări pentru stimularea spiritului critic. Mult mi-aş dori ca şi piesa mea să trezească acelaşi elan în sufletele şi în minţile spectatorilor…”](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/lysistrata-dragostea-mea "Lysistrata, dragostea mea") [![Femeia – câmp de luptă](https://stagereview.ro/storage/30581/conversions/femeia-camp-de-lupta-thumb.webp) ### Femeia – câmp de luptă Dramă, Dramă Istorică, Performance „Femeia – câmp de luptă" explorează violența în era sa contemporană, radicând povestea lui Dorra și Kate din devastarea Bosniei în inima Europei actuale. Spectacolul nu reconstruiește istoria, ci dezveluie cum aceasta locuiește prezentul: în femicidul devenit statistică, în indiferență colectivă, în case și scări de bloc. Două voci fragmentare, separate de fantomele trecutului și șoaptele vinovăției, se întâlnesc într-un teritoriu comun imposibil de împărțit — corpuri pierdute într-o lume care a privit, a comentat, apoi a trecut mai departe. Regizorul construiește un spectacol ca puzzle temporal în care momentele din Bosnia, prezentul clinic și spaimele personajelor coexistă în același timp scenic — interior unui ceas elvețian care se sparge încet. Fără a vorbi despre violență, lucrarea dezvăluie consecințele ei: cum două ființe încearcă intimitate imposibilă într-o existență furtată de stabilitate. O liturghie a corpului feminin jupuit, un ritual de autoflagelare și înviere, unde eroismul cede locului umanității și unei speranțe fragile de vindecare.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/femeia-camp-de-lupta "Femeia – câmp de luptă") [![Opt femei](https://stagereview.ro/storage/30179/conversions/Opt-femei-Afis-e1680890823586-thumb.webp) ### Opt femei Despre piesa Opt femei s-ar putea spune că e o piesă polițistă, deși niciun polițist nu apare prin preajmă. S-ar putea spune că e o comedie, deși ceea ce se petrece e, în fond, foarte dramatic. S-ar putea spune și că e o dramă, deși comportamentul personajelor, în situația tragică propusă, e caracterizat, mai ales, de reacții și accente comice.Greu încadrabilă într-un gen anume, piesa a cunoscut numeroase puneri în scenă, tocmai datorită multiplelor posibilități de abordare. Și multelor partituri feminine generoase, opt, ceea ce a transformat-o într-o ispită de neratat pentru actrițe, căci, actrițele, se știe, sunt extrem de avide să joace, oricând și oriunde. După ce secole la rând, femeile nu au avut voie să apară pe scenă, "actrița" fiind un concept necunoscut și o meserie inexistentă, se pare că genul, văduvit atâta vreme de gloria teatrală, simte nevoia să recupereze timpul pierdut, prin apariții majore și continue, dacă se poate, în luminile rampei. Astfel încât orice autor care se orientează către subiecte și personaje feminine are toate șansele să devina celebru și foarte solicitat. Succesul de public și frecvența montărilor acestei piese nu sunt, așadar, inexplicabile.Din punctul nostru de vedere piesa este o satiră a societății burgheze, o demascare a principiilor încălcate, o denunțare a falselor valori familiale, o ironizare acerbă a însăși ideii de "feminitate" cântate de poeți.Fără să fie un misogin declarat, Robert Thomas este un caricaturist al tuturor însușirilor atribuite, în mod tradițional, femeii: dragostea, generozitatea, puritatea, fidelitatea, capacitatea de sacrificiu și de iertare. Prinse în capcană, femeile acestei piese scot la iveală întreaga panoplie a defectelor sexului slab, fără milă și fără toleranță. Dacă se va râde la acest spectacol, și sperăm să se întâmple!, va fi fiindcă omul are dintotdeauna capacitatea de a râde de propria lui reflectare în oglinda deformantă a teatrului, întrucat refuză să se recunoască în acea imagine, atribuind-o mereu "altora"](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/opt-femei "Opt femei") [![Gaițele](https://stagereview.ro/storage/30967/conversions/gaitele-thumb.webp) ### Gaițele Comedie, Dramă, Tragicomedie GAIȚELE de Horia Lovinescu explorează o familie românească prins în ritmurile nemiloase ale sistemului de clan, unde interesul propriu și supraviețuirea individuală înlocuiesc sentimentele autentice și responsabilitatea. Spectacolul desenează două lumi în coliziune: cea a „gaițelor"—femeile consacrate unui trecut consumator de cărți și intrigă, care și-anexează teritorii și oameni prin manipulare și agresivitate—și cea a tinerilor în căutarea libertății personale, întoarseți de un context ostil care le dizolvă aspirațiile. Din tensiunea între generații și planuri existențiale se naște o comedie de viață, în care certurile sunt modus vivendi, cortegiile funerare semnifică efemeritatea, iar telefonul insistent devine chemarea lumii. Dincolo de râsul amplu și de plânsurile surdină, textul lui Kirițescu dezvăluie una din metehnele incurabile ale românilor: confuzia fatală dintre familie și clan, între dragoste și calcul, între om și clandestin.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/gaitele "Gaițele") [![Avem telefon (Omagiu Paul Miron. 100 de ani de la naștere) spectacol-lectură](https://stagereview.ro/storage/31171/conversions/avem-telefon-omagiu-paul-miron-100-de-ani-de-la-nastere-spectacol-lectura-thumb.webp) ### Avem telefon (Omagiu Paul Miron. 100 de ani de la naștere) spectacol-lectură Născut la Giulești, județul Baia, în 1926, și educat la liceul militar din Iași, Paul Miron a ales să emigreze, în 1944, retrăgându-se, alături de trupele germane, din calea armatei sovietice. A depășit refugiul prin studiu, dedicându-se filologiei, pe care a urmat-o la universitățile din Bonn și Paris. A fost unul dintre elevii preferați ai lui Ernst Robert Curtius, la care și-a dat doctoratul în 1954, înființând apoi, prin propriile strădanii, lectoratele de română de la Bonn, Köln și Freiburg. Tot la Freiburg a devenit, ulterior, docent și profesor, neîntârziind să publice studii științifice de lexicologie și stilistică a limbii române (Aspekte der lexikalischen Kreativität im Rumänischen, 1973, sau Der Wortschatz Dimitrie Cantemirs, 1977). S-a remarcat și ca editor al anuarului filologic Dacoromania (serie nouă; apărut la München din 1973), prin reeditarea dicționarului Tiktin (1989) și prin inițierea proiectului Monumenta Linguae Dacoromanorum (o editare sinoptică a celor mai vechi ediții biblice românești; mai multe volume, din 1989 încoace). Preocupat încontinuu să promoveze valorile culturii române în Germania, a redactat articole vaste în enciclopedii istorico-literare (Moderne Weltliteratur, 1973, sau Lexikon der Weltliteratur, 1975) și a editat revista Prodromos (zece numere, între 1961 și 1970), în care au putut semna și scriitori din țară, precum N. Manolescu, Marin Sorescu sau Matei Călinescu. Dar acesta a fost doar un versant al personalității sale. În 1967, la stăruința prietenilor, i-a apărut la Paris primul volum de versuri, Rodul ascuns. După 1990, a publicat preponderent literatură – poezie (Poezii, 1999), proză (Fata călăului, 1994, Poștalionul din vis, 1999, Târgul șaradelor, 2000, Moștenirea astrelor, 2002), teatru (Idoli de lut, 1994, Magul, 1997) și memorialistică (Ochean, 1996, Mai puțin ca perfectul, 1998, Măsura urmelor, 2000, Drumul străinătății, 2 vol., 2006 și 2007) –, semn că relaxarea istorică intervenită i-a dat și lui, în sfârșit, răgazul de a se concentra pe ceea ce-i plăcea mai mult. Daniel Decuble ("Iți mulțumesc pentru iubire"Gânduri la moartea lui Paul Miron, aprilie 2008)La Teatrul Național din Iași i-au fost montate două spectacole, ambele în regia lui Ovidiu Lazăr : Viața și pătimirile lui Ovidiu Publius Naso, în 1994 și Magul în 2003.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/avem-telefon-omagiu-paul-miron-100-de-ani-de-la-nastere-spectacol-lectura "Avem telefon (Omagiu Paul Miron. 100 de ani de la naștere) spectacol-lectură") [![Pâine și cafea cu tine (spectacol-lectură)](https://stagereview.ro/storage/31235/conversions/paine-si-cafea-cu-tine-spectacol-lectura-thumb.webp) ### Pâine și cafea cu tine (spectacol-lectură) Gabriel AndronacheNăscut pe 12 octombrie 1972, la Huşi.A debutat publicistic în ziarul Vocea Huşului, în 1991. Între anii 2003 – 2009 a fost redactor a săptămânalului Ieşeanul.În 2006 devine finalist al Concursului Naţional de Scenarii organizat de către HBO România, cu scenariul de scurtmetraj Amatorul, ecranizat în acelaşi an în regia lui Marian Crişan şi câştigător al Premiului pentru scenariu la Festivalul DaKINO (2007). De asemenea, filmul a fost selecţionat la festivaluri prestigioase, precum Milano, Uppsala, Varşovia, Dresda, TIFF, Montpellier, Barcelona.În noiembrie 2006 începe colaborarea ca scenarist al grupului VOUĂ, pentru care va scrie peste 70 de scheciuri tv, difuzate pe postul Naţional TV în perioada 2006 – 2008. Scrie episoade pentru sitcomul Baronii (Naţional TV, 2007), Fete de măritat (Prima TV, 2009 – 2010). În 2008, este coscenarist al show-ului Analiză fatală, difuzat pe postul Tele M Iaşi.În 2007 scrie împreună cu actorul şi regizorul Ion Sapdaru piesa de teatru Chiriţa europarlamentară, montată la Teatrul de Stat din Oradea. De asemenea, colaborează cu Ion Sapdaru la piesa Aventurile baronului Munchausen, montată în 2009 la Teatrul Luceafărul din Iaşi.Este coscenarist al lungmetrajului Ho, ho, ho, produs de către Mediapro Pictures, cu premiera în noiembrie 2009.În 2010 reia colaborarea cu grupul VOUĂ, fiind coscenarist al emisiunii de divertisment Cel mai Show, difuzată pe Naţional TV. Tot în anul 2010, face parte din juriul Festivalului Internaţional de Film de la Iaşi.În 2016 câştigă cu scenariul de lungmetraj Berliner un grant de finanţare din partea Centrului Naţional al Cinematografiei.În octombrie 2011 scoate de sub tipar volumul de proză scurtă Capul de locuitor la Editura T, pentru ca în noiembrie 2011 să îi fie publicat romanul Ich bin ein Berliner la Editura Herg Benet. În iunie 2017 a publicat la Editura Junimea antologia de interviuri Convorbiri cu final deschis.Tot în 2017 îi apare la Editura Adenium romanul Halda de steril.În 2018 câștigă o nouă finanțare acordată de Centrul Național al Cinematografiei (CNC), secțiunea Dezvoltare, pentru scenariul de lungmetraj Amiabil.În octombrie 2020, lungmetrajul Berliner, la care este co-scenarist, primește Premiul Keen Eye la Festivalul Internațional de Film de la Moscova.În noiembrie 2025 câștigă Premiul pentru scenariu cu scurtmetrajul Așteptarea, la Festivalul Internațional de Film Creștin « Quo Vadis » Iași.În septembrie 2026 îi apare la Editura Revistei TIMPUL romanul Paliativ.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/paine-si-cafea-cu-tine-spectacol-lectura "Pâine și cafea cu tine (spectacol-lectură)") [![Take a seat (spectacol coregrafic)](https://stagereview.ro/storage/31224/conversions/take-a-seat-spectacol-coregrafic-thumb.webp) ### Take a seat (spectacol coregrafic) TAKE A SEAT este un spectacol coregrafic ce explorează cu sensibilitate și umor tragic viața a doi bătrâni senili, soț și soție, care, ajunși la finalul vieții, își petrec ultimele clipe într-o așteptare tăcută a morții. Lipsiți de un scop concret, aceștia încearcă să regăsească sensuri pierdute și să înfrunte imensitatea necunoscutului. Inspirat din piesa „Scaunele” de Eugène Ionesco, spectacolul împrumută din estetica absurdului pentru a pune în lumină teme precum imposibilitatea comunicării, incoerența discursului dramaturgic și micimea existenței umane. Mișcarea devine cuvânt, iar tăcerea devine strigăt într-un spațiu scenic în care realitatea se împletește cu halucinația, iar trecutul devine singurul ajutor într-un prezent derutant.](https://stagereview.ro/spectacole/teatrul-national-iasi/take-a-seat-spectacol-coregrafic "Take a seat (spectacol coregrafic)") [Diana Roman](https://stagereview.ro/spectacole?actori=diana-roman) [Simona Popescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=simona-popescu) [Pușa Darie](https://stagereview.ro/spectacole?actori=pusa-darie) [Tatiana Ionesi](https://stagereview.ro/spectacole?actori=tatiana-ionesi) [Răzvan Conțu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=razvan-contu) [Cosmin Maxim](https://stagereview.ro/spectacole?actori=cosmin-maxim) [Mălina Lazăr](https://stagereview.ro/spectacole?actori=malina-lazar) [Ionuț Cornilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ionut-cornila) [Ada Lupu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=ada-lupu) [Livia Iorga](https://stagereview.ro/spectacole?actori=livia-iorga) [Dumitru Georgescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dumitru-georgescu) [Luca Gumeni](https://stagereview.ro/spectacole?actori=luca-gumeni) [Andrei Sava](https://stagereview.ro/spectacole?actori=andrei-sava) [Dumitru Năstrușnicu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=dumitru-nastrusnicu) [Daniel Busuioc](https://stagereview.ro/spectacole?actori=daniel-busuioc) [Haruna Condurache](https://stagereview.ro/spectacole?actori=haruna-condurache) [Miruna Sticea](https://stagereview.ro/spectacole?actori=miruna-sticea) [Alice Veliche](https://stagereview.ro/spectacole?actori=alice-veliche) [Petre Sapojnic](https://stagereview.ro/spectacole?actori=petre-sapojnic) [Radu Ghilaș](https://stagereview.ro/spectacole?actori=radu-ghilas) [Gelu Ciobotaru](https://stagereview.ro/spectacole?actori=gelu-ciobotaru) [Constantin Puşcaşu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=constantin-puscasu) [Călin Chirilă](https://stagereview.ro/spectacole?actori=calin-chirila) [Petronela Grigorescu](https://stagereview.ro/spectacole?actori=petronela-grigorescu)